*Suga*
Respir adânc și deschid portiera,aruncând o privire la Byeol care deja iesise din mașină.Se sprijină de ușa și ma așteaptă, holbandu-se la unghiile ei.
Ii vedeam obrajii îmbujorați de la plâns,buzele ușor întredeschise,genele lungi... mă întrebam de ce am făcut pariul ăla tâmpit.Sunt un prost.Acum putea
fii acasă,uitandu-se la un film sau ceva,dar eu a trebuit să o țin după mine.
Ugh.
-Haide Byeol,spun eu și ea mă urmează,fara sa scoată un cuvânt.
Am luat valiza din portbagaj și am condus-o pe Byeol spre intrare.Aceasta țintuia asfaltul cu privirea.
Deschid ușa și întru urmat de ea.
Analizează încăperea,ca un cățeluș ce isi cercetează curios noua locuință.
-Unde o sa dorm?spune ea, frecându-se la ochi.
-Poti dormi la etaj,mai este o cameră liberă acolo.
-Ok... Spune absenta.
Urc scările in grabă,apoi deschid ușa camerei lasand-o pe Byeol sa se acomodeze.
-Pai...Ne mai vedem,spune ea apoi închide ușa.*Byeol*
Ahh...Mă doare capul.De ce naiba am fost de acord?!Presimt că o sa fie o săptămână luuunnngă.
Mi-am așezat hainele in dulap,apoi m-am schimbat in ceva lejer.Ma trantesc pe pat apoi îmi pun căștile în urechi și dau drumul unui playlist cu melodii făcute special pentru momente de rahat,cum e acesta.
Cred că am stat 2 ore in aceeași poziție,până am decis sa mă ridic din pat, deoarece îmi amorțise fundul.
Am ieșit afară din camera, cercetând locul.
Nu era o casa prea mică,având în vedere că în ea trăiesc 7 persoane.
Am început să mă plimb pe holul îngust,până am dat de o cameră cu ușa maroniu închis,din lemn.Am bătut la ușa,dar nimic.Am apăsat pe clanța.E doar o cameră în nuanțe de negru,gri și alb...Nimic neobișnuit.O persoana sta in pat."Ahh,tuu,Min Suga.Peste tot dau de tine?!"spun eu în gând.
Mă apropii de pat,încercând să îi observ mai bine chipul."Ah, doarme."
Stătea ghemuit.Am luat o pătura și am pus-o pe el,apoi am ieșit din camera.
Am coborât scările,cu gândul de a căuta bucătăria.
-Jungkook!spun eu.
-Bună Byeol!spune el și îmi face zâmbitor cu mâna.Cum ți se pare camera ta?
-E frumoasă,are un pat uriaș!spun eu și îmi măresc ochii,facandu-l pe Kookie sa râdă.
-Yaaa!Doar sa dormi știi!Aud o voce din living.
-Haneul!spun eu și fug spre living.Ce faci aici?
-M-am gândit să îți țin companie.Singura cu 7 băieți nu prea îmi place...spune ea și strâmba din nas, provocându-mi un chicot.
-Si unde o sa dormi?spun eu curioasă.
-Dar tu nu știi și altceva inafara de somn?spune ea, prefacându-se dezamăgită.
-O să doarmă cu tine in cameră..E un pat de 3 persoane,nu crezi că va ajunge?spune Jungkook sprijinit de un perete.
-Meh... spun eu și ridic din umeri plictisită.Nu îmi place cum doarme Haneul!Tu nu știi sa dormiii! spun și arat cu degetul spre preaiubita mea surioară.
-Nu știu să dorm?! spune ea prefacându-se supărată.
-Bataie intre surioaree!tipa Jungkook si bate din palme.
-Singur bătaie pe care o sa o vezi va fi intre mine și tine!spunem eu și Haneul la unison.
-Termina!spunem iarăși.
-Gata!Ne oprim acum!deja incepea să devină ciudat.Nu ne opream din a vorbi simultan.
-Sunteti ciudate!spune Jungkook și afișează o fata de copil speriat.
-Stim!spunem iarăși.
-Ar trebui să încetați,serios,spune Suga coborând pe scări.
-Ai decis sa te trezești?spun pe un ton ironic.
-Cine a spus că am dormit?spune și îmi face cu ochiul.
-Vreau să îmi arăți și mie cameraaaa!se plânge Haneul la Jungkook.
-Haide să îți arăt camera!spune Jungkook și intinde mana pentru a o apuca pe Haneul,exact ca pe un copil mic.După vreo zece minute de stat pe canapea și butonand telefonul,am decis sa ies și sa mă plimb, pentru că deja începusem să mă enervez.
Dau sa deschid ușa de la intrare,dar YoonGi se pune in fața mea:
-Ti-am dat eu voie sa pleci?
-Hmmm,mă scuzi,zic eu.Nu știam că trebuie să vă cer voie Maiestatea Voastră!
-Saptamana asta faci ce spun eu!spune el și se ridica pe vârfuri, pentru a părea mai "autoritar".
-Hai nu zău?!spun eu și îl împing.Cum ar fi sa nu?
-Cum ar fi sa taci și să asculți ce îți zic? spune el pe un ton iritat.
-Si cine ești tu să îmi comanzi?spun schimbându-mi evident starea de spirit.
**"Nu aici, Byeol.Nu acum.Vrei sa te vadă?Vrei sa vada cum ești defapt?Te va considera ciudată.O sa vezi.O sa plece de langa tine,cum au făcut-o toți ceilalți."îmi tot repetam in gând.Deja începusera sa mi se formeze lacrimi in colțurile ochilor.
-Byeol,tu plângi?mă întreabă el, schimbându-si expresia facială intr-una surprinsă.
-Brusc îți pasa dacă plâng?Chiar îți pasă?! spun eu și dau cu pumnul în ușa, facandu-l pe YoonGi sa tresara.Nu îți pasă!Și nici nu o sa îți pese vreodată!
Deja începusem să plâng de-a binelea,fara sa îmi pese că Suga se uita la mine.
-Byeol,eu...
-Tu?!Tu nimic!M-ai adus aici doar ca să îți bați joc de mine și de sentimentele mele!
-Ce?Nu,spune el complet derutat.
-Nu?Ou,ba da,spun eu afirmând din cap.Pentru că tu habar n-ai.Tu nu știi nimic.
-M-ai bagat în ceață.Ce ar trebui sa știu?spune el și se proptește cu spatele de ușa.
-Absolut nimic!spun eu și îmi șterg lacrimile,apoi fug pe scari până în cameră.**
-Byeol?!spune Haneul speriată.Ce este?Ce s-a întâmplat?
-YoonGi,spun eu,apoi ea iese val-vârtej din cameră.*Haneul*
E timpul să îi spun lui YoonGi adevărul despre Byeol,până nu e prea târziu.
Sunt sigura că Byeol va fi judecată.Imi pare rău..Dar dacă va mai face multe crize,se va da singura de gol.
-Suga!strig eu când îl vad pe acesta proptit de ușa, uitandu-se in gol.
Se întoarce spre mine,apoi pufnește și își reia activitatea.
-Vreau să discutăm în legătură cu Byeol.
Se îndreaptă brusc spre mine,se pare că i-am stârnit interesul.
Ii fac semn să se aseze pe canapea,iar el mă urmează,fara sa scoată un cuvânt.
-Ea e bipolara...spun eu si închid ochii, asteptand o reacție din partea lui.
-E bipolara?!intreabă el,mărind ochii.
-Da,spun eu și las o lacrimă să îmi alunece pe obraz.Buna ziua doamnelor și domnilor.Scuzati-mi inactivitatea,am hibernat in ultima vreme.Pe dracu 'hibernat,am dat teste la școală,ca sa nu ajung gunoiera.
Pf,capitol fara inspirație...De acum o sa incep sa postez regulat,la 2-3 zile,va rog să fiți amabili și să îmi iertați greșelile gramaticale,îs și eu mai proasta si nu știu să tastez.
CITEȘTI
Save Me
FanfictionViața este oribilă.Lumea e oribilă.Sau cel puțin așa credea Song Hee Byeol,o fata care suferea de bipolaritate. Avea 7 ani când a descoperit aceasta boală psihică.Familia ei,s-a temut atât de tare de ceea ce ar putea să facă,încât a părăsit-o intr-u...