Save Me

Chapter 34

*Yoongi*

Mașina oprește în fata casei.Sar din ea și mă grăbesc spre intrare.Apas pe clanță.Ma împing în ușă.
-E încuiată.Ar fi trebuit sa știi asta,spun cu voce tare.
Oftez zgomotos și mă întorc spre Jin,care iese din mașină.
-Da-mi cheile.Vreau sa descui ușa.
Jin îmi arunca cheile iar eu intru în casa.
Simțeam ca mă sufoc.Toata treaba asta... e mult prea mult chiar și pentru mine.
Băieții mă împing de la spate și își dezbracă gecile sau hanoracele.Pun tot ce am găsit în casa pe jos,apoi  se așează în același loc cu obiectele.
-Cum o vom găsi pe Byeol?întreabă Jimin.
-Avem o cutie cu adrese.Am putea cauta câteva?Poate sunt prin apropiere,spun și dau din umeri.
-Ești genial!spune Taehyung și începe sa caute prin cutie,ajutat de Haneul și Jungkook.
Mă așez pe canapea și încep sa răsfoiesc albumul foto.Era așa frumoasa când era mica.Dar frumusețea nu îi putea acoperi tristețea de pe chip.Se vedea ca este singura. Mă durea sa o văd așa. Mi-as fi dorit sa fiu băiatul ăla enervant din cartier care sa vina sa o sâcâie.Sa mă joc în parul ei,sa o ciufulesc și sa o fac sa zâmbească.
Mă uit absent la următoarele poze,știind ca durerea ce o simțea era copleșitoare.

*Byeol*

Mă trezesc mahmura,cu o greata îngrozitoare și gust de voma în gura.Ochii mă dor și nu îmi amintesc nimic din ce am făcut aseară.Nu știu de ce sunt pe podea în baie și nici nu vreau sa îmi amintesc.Incerc sa mă ridic,însă cad la loc.
-Durerea asta de cap e îngrozitoare!spun și mă târăsc pana la cada.
Mă proptesc de ea și închid ochii.Simt usturimea de 10 ori mai amplificata,provocandu-mi lacrimi.
-Cine m-a pus sa beau aseară?răbufnesc și simt cum vena de la gat îmi pulsează.
Încerc sa îmi sprijin capul de genunchi însă simt ca o sa explodez.

Poate o baie mi-ar face bine.Imi întorc corpul și mă prind de cada,încercând sa mă ridic în picioare."O sa reușesc,o sa reușesc ",spun mușcându-mi cu putere buza.
Îmi pun toată forța în mâini și mă pun pe picioare ,clătinându-mă.
Mă dezbrac de hainele murdare și înghit în sec,simțind cum o sa vărs iar.
"De asta e tare sa fi bogat.Ai și cabina de duș...și cadă",gândesc și dau dau drumul apei fierbinți.Nu mă mai obosesc sa o amestec cu apa rece.Nu simt nimic.E ca și cum întregul meu trup e insensibil la căldură. De parcă pe piele mi s-ar scurge apa călduță și îmi lipsește pur și simplu senzația de fierbinteala.
Adevarul e ca de obicei obișnuiam sa fac dușuri fierbinți. Stăteam sub apa pana când se termina.Inchideam ochii și mă bucuram de șuvoiul care mă lovea fix în creștet și mi se scurgea în josul corpului.Ma rupea de viața mea.Imi îngăduia sa uit,pentru scurta vreme,cine,şi ce sunt.
Intru în cada și las apa și îmi atingă toate porțiunile de piele.Incepeam sa mă urăsc din ce în ce mai mult.Totuşi,nu puteam sa regret.Nu puteam sa plâng pentru greșelile pe care le-am făcut.Percep altfel sentimentele.
Îmi ling ușor buzele crăpate și mă afund cu totul în apa.Ce ar fi dacă m-as îneca?Oare câți ar plânge după mine?Eu nu aş plânge.

De ce aleg oamenii se sinucida?Chiar atât de slabi sunt?Nu pot aștepta sfârșitul natural al vieții?Pierd ca lașii,în fata morții?Nu pot sa îi suport pe cei care fac asta.Oricat de bolnav mental ai fii,de ce omule?Ai dreptul la viață.Ai dreptul sa trăiești.Doar dacă nu exista un criminal care te pândește și te vrea mort.Atunci nu mai ai dreptul sa trăiești.

Da,recunosc, imi place sa ucid.Si dacă ar fi fost ușor, ar fi facut-o toți.Si cum ar fi sa îmi doresc ceva mai întunecat, mai sinistru, cum ar fi puterea de a ucide fără sa atingi?
Îmi place sa omor oameni.Este mult mai amuzant decat sa omori animale sălbatice în pădure. Pot spune ca omul este cel mai periculos animal dintre toate.
Și apoi,după toate astea,mă cuprinde o stare oribila.Durerea pe care am provocat-o atâta timp se revarsă asupra mea cu putere.Imi amintesc ca printr-un film tot timpul petrecut cu Yoongi și băieții,cu Haneul,iar brusc,distanta dintre noi îmi pare o prostie.Stiu ca pot sa fug.Am destula putere sa mă lupt, sa îi omor pe toți.
Îmi doresc sa fug.Imi doresc sa fiu aproape de ei.De singura familie care mi-a mai rămas.
Îmi doresc sa mă trezesc alături de Yoongi,sa îl cert și sa îl trimit la duş,apoi când iese din baie sa mă sperie și sa ajungem intr-un final în pat bătându-ne.Sa ne tachinam și sa ne ciondănim ca 2 copii.
Sa mă plimb cu Taehyung și Jimin pe străzile pustii.Sa cant cu Namjoon și sa gătesc cu Jin.Sa dansez cu Hobi și Haneul.Imi e dor de toate astea.Si partea mea,cea lucida,care încă funcționează,tânjește după iubirea și atenția lor.Tanjeste sa fie iubita și sa iubească la rândul ei.Ugh,amintirile nu fac decât sa provoace durerea.

Cred ca a trecut mai mult de o ora de când stau în cada.Ar trebui sa mă spăl și sa mănânc ceva.Apoi sa fac un plan.Am de gând sa îi omor pe toți pana la unul.Si știu cine va fi ultimul.De asemenea,și cine va fi primul.In casa asta,nu va mai rămâne nimeni în afară de mine.

Dupa inca un sfert de ora ies din cada și iau prosopul de pe suport.Bineînțeles ca în beția în care m-am trezit nu am putut sa îmi iau nici haine.Trec pe lângă oglinda și nu mă pot abține sa nu mă uit în ea.Contrastul de culoare dintre parul meu natural ce a început sa crească și parul de culoare gri arata oribil.Ma apropii de suprafața fina din sticla.Ochii mei roșii mă fac sa îmi dau seama de toate datile în care am plâns.Nu au fost puține.
Înainte sa fiu dusa la orfelinat,atunci când plângeam,Song îmi spunea "Doar cei slabi plang.".Incep să îi dau dreptate.Am fost o persoana slaba.Dar jur ca nu am sa mai vărs o lacrima.
Ies din baie și îmi iau niște haine random din dulap,apoi cobor spre bucătărie.
-'Neața!îmi spune SungJin,cotrobăind prin frigider.
Aleg sa nu îi răspund și sa mă așez la masa,sprijinindu-mi capul de blat.
-Ești bine?ma întreabă și aud cum pune ceva pe masa.
-Mă doare capul, spun cu o oarecare răceală în glas.
-La cât ai baut aseară cred și eu,spune el amuzat.
-Cat de mult?întreb.
-5 sau 6 sticle.Destul cât sa o iei pe arătură.
-O sa moorrr!spun și îmi ridic capul cât sa îi văd fața.
-Asta ai spus și aseară.Exact la fel.L-am trimis pe LeeHyun după tine, dar a spus ca erai atât de beata încât nici nu puteai vorbii.Trecand peste asta,te-ai mai calmat?
-Adică?întreb.
-Erai foarte nervoasa din cauza lui Hyejin.
-Sa nu mai repeți numele ăla!îl ameninț și arat cu degetul spre el.
-Am înțeles.Vrei sa mănânci ceva?ma întreabă și îmi zâmbește călduros.
"Cred ca pe el îl voi lăsa să trăiască",gândesc. "Un singur pas greșit și e mort".
-Da.
-Ce anume?
-Orice.Pana pregătești tu micul dejun am niște treburi de rezolvat.
-În 20 de minute sa fii jos.

Mă ridic de pe scaun și merg pana în camera mea.Deschid servieta cu bani și iau de acolo o suma mare.
Am de gând sa îmi iau un telefon nou.
Am de gând ca în maxim o săptămână să îmi termin treaba aici și sa plec.

Sarumana.Nu mă bateți pls.Am făcut capitol scurt fiindcă am de gând sa postez mai devreme data viitoare. So,fiți pe faza =)).
Va iubesc și îmi pare rău că am întârziat atât de mult.❤