Save Me

Chapter 28

*Yoongi*

Ies furios pe ușa și îmi bag mâinile în buzunar scâncind la contactul materialului cu pielea mea.
-Hei,unde te duci?țipă unul dintre tipi la mine.
-Undeva unde sunt departe de psihopati ca voi!urlu înapoi, ieșind afară din curtea casei.
Unul dintre ei se ridica și da sa meargă spre mine,însă este tras în jos.Dupa un schimb de priviri se ridica toți trei și vin in pas alert la mine prinzându-mă de mâini.
-Ia zi băiețaș, ai de gând sa pleci undeva?spune și se uita la mine.

În fata casei oprește o mașină,din care  iese un barbat înalt, cu trăsături frumoase.Langa el doi bodyguarzi uriași,stand în stânga și în dreapta sa.Nu arata a asiatic.

-Băieți, băieți, ce v-a făcut el?De ce îl bateți?Lasați-l în pace!spune acesta,tonul lui calm asurzindu-mi timpanele.
-Dar şefu'...
-Am spus sa îi dați drumul! Acum!

Aceștia executa cu frica spusele "șefului " lor, mai apoi făcând o plecăciune de nouăzeci de grade și cerându - și scuze.Ma amuz în sinea mea,când îmi dau seama cât de "periculoși "erau înainte sa vina el.
-Poți sa pleci băiete.Spune și îmi pune mana pe umăr.
-Mda...Mulțumesc!spun cu jumatate de gura și plec.

După o ora de mers,am reușit sa ajung acasă."sa intru?"mă gândesc, dandu-mi seama de setul de întrebări ce îmi vor fi adresate."ar trebui sa le spun despre Byeol?".
Oftez ușor și îmi dau parul din ochi,apoi apăs pe clanță intrând ușor în casa.
-Uh,Taehyung, ai venit!îl aud pe Jin din bucătărie.
Vine într -un suflet spre ușă, însă privirea i se schimba treptat pana ajunge în dreptul meu.
-Yoongi!Ce s-a întâmplat? De ce ești plin de răni?
-Yoongi?!îi aud vocea blândă lui Haneul.
-E-eu...încerc sa spun dar ea mă trage într-o îmbrățișare de urs.
-Am fost atât de îngrijorată!Lipsești de doua zile!spune ștergându-si lacrimile.
-De fapt, cu toții am fost îngrijorați!spune Jin analizându -mă din cap pana în picioare.
-Arăți atât de urat!Ce s-a întâmplat?ma întreabă Haneul.

Se uita întrebător la mine,însă nu pot sa îi spun.Adica "Știi, Haneul,eu m-am întâlnit cu Byeol și e psihopata nu bipolara și omoară oameni și face parte dintr-un grup de asasini plătiți " nu suna prea bine.De fapt,nu suna bine deloc.
Îmi alung repede gândurile și privesc în alta parte mușcându-mi violent buza.
-Jin,voi avea eu grija de Yoongi.Pana atunci tu pregătește cina.Voi veni cât pot de repede sa te ajut.

Jin aproba ușor nesigur din cap apoi pleacă în  bucătărie cu treburile lui.
Haneul mă privește trista și mă apuca de mână trăgându-ma spre baie.

Odată ajunși închide ușă în urma ei și îmi face semn sa mă așez pe cada.Deschide dulapul și ia de pe un raft mai multe bandaje,dezinfectante și creme pe care le așează frumos în fata ei.
-Haide,spune-mi.Ce s-a întâmplat?întreabă pe un ton calm,fiind atenta la bucata de tifon pe care tocmai o tăia.

Nu puteam sa îi spun. Nu pentru ca îmi era frica.Poate încă mă durea faptul ca am plecat lăsând-o acolo,așa.Am venit ca sa o salvez,așa cum mi-a cerut,însă m-am întors ca un laş,când ea avea cea mai mare nevoie de mine,acolo.
Îmi musc buza și privesc înspre perete,fiindcă nu pot sa o privesc în ochi.Stiu ca acum se uita la mine și așteaptă o explicație. Doar privirea ei insistenta asupra fetei mele îmi da fiori reci pe spinare.
Mereu am crezut ca dintre ele doua Haneul e mai fioroasa. Nu mă refer la aspectul fizic.Avea mereu atitudinea de sora mai mare ce e gata sa sară oricând în ajutorul surorii mai mici ce e în primejdie.Sunt sigur ca m-ar fi făcut una cu pământul dacă ar fi aflat ca știu unde e Byeol.
-La dracu' Yoongi!țipă aceasta făcându-ma sa mă dezechilibrez și sa alunec ușor de pe cada.
Mă uit absent la ea.
-Poate sunt fata,poate mă supăr repede.Dar sunt și sora.Si eu nu îmi uit atribuțiile fata de Maknae.Nicioadata.Se uita lung la mine ,apoi își șterge stângaci lacrima.Yoongi,i-am promis ca voi avea grija de ea.
-Haneul...
-Ea,e tot ce mi-a mai rămas inafara de voi.Ea e tot ce am!spune pe un ton stins si tremurător trăgându-ma de mânecă.
-În regula.Spun oftând.Te voi duce la ea.
Aceasta zâmbește și toarnă dezinfectant pe bucata de tifon, curățându-mi tâmpla plina de sânge uscat.
După ce termina strânge tot și se uita la mine.
-Te așteptăm la masa intr-un sfert de ora. Te rog sa cobori.Vom vorbi diseară despre Byeol.
Închide usa in urma ei iar eu mă ridic de pe cada și merg pana la oglinda.

-Yoongi, ești un las.

Eram scârbit de propria reflexie. Cearcănele deveniseră un nou accesoriu prezent sub ochii mei 24/24,parul meu avea nevoie de o baie.De fapt, tot corpul meu avea nevoie de o baie.

Mă îndrept cu pași lenți spre camera mea,intrând în ea cu grija sa nu deranjez pe cineva,apoi închid ușa în urma mea.
Degetele traversează conturul fin al noptierei, oprindu-se la rama cu sticla sparta.Indepartez sticla și iau fotografia în mână, privind-o atent.
-Ce zâmbet frumos, șoptesc și mângâi ușor fotografia.
Și într-adevăr, regretam.
-Nu am putut sa te salvez.Nu am fost acolo pentru tine.Tu iarta-ma!spun și îmi las capul în jos,clipind cât mai des ca sa opresc lacrimile.

Las poza la locul ei și deschid dulapul,pentru a căuta o pereche de pijamale.Iau un tricou și o pereche de pantaloni scurți,lenjeria de corp și un prosop apoi intru în baie.

Las cada sa se umple și intru,afundandu-mi corpul în apa fierbinte.Nu am motive sa mă ridic din cada.Nimeni nu mă așteaptă acolo,în camera mea.Ea nu era acolo,ca în alte dați, și e doar vina mea.

Îmi bag capul de tot în apa,închizând ochii.
"Salvează-mă,Yoongi!"
Mă ridic rapid scuturându-mă capul în stânga si în dreapta.Stiam ca vina începe sa mă cuprindă.

Mă spăl rapid și mă îmbrac, ieșind din baie.
Mai arunc o privire pe noptiera și zâmbesc trist,părăsind camera.

Intru în bucătărie și mă așez la masa,privind în gol.Tot nu îmi puteam lua gândul de la ea.Nici măcar 5 secunde.E prezenta în capul meu,în mintea mea, în sufletul meu și nu îmi va da pace pana ce nu va fi lângă mine.

Fără sa îmi dau seama,masa s-a umplut de mâncare și de persoane care mă priveau insistent.
-Ce este?întreb rece.
-Yoongi, spune Namjoon,ne-am făcut atâtea griji!Unde ai fost?Și ce e cu toate vânătăile de pe corpul tău?

Am ales sa nu răspund, sa privesc un punct fix pe masa și strâng din dinți pana acesta termina.
-Yaa!Nu-l mai cicăli atat!spune Jimin.
-De acord!spune Taehyung.Mancarea se va raci.
-Ar trebui sa mânaci, spune Jungkook, uitându-se la mine.Pariez ca nu prea ai mâncat hyung.
Îmi zâmbește si îmi face semn sa mănânc, eu conformându-mă.

Cina a fost tăcută,însă priveam cum mi se aruncau pe furiș  priviri îngrijorătoare.
-Eu o sa plec, spun și mă ridic ușor. Mulțumesc pentru masa.
Jin îmi zâmbește și îmi face semn ca pot pleca.
Ma întorc pe călcâie si părăsesc încăperea ducându-mă direct în camera mea și trântindu-ma în pat.
Era logic ca nu puteam sa dorm.

         "Byeol,dacă vezi asta,iarta-ma ca nu pot fi salvatorul tău. "

Nu,nu am murit. Încă. #glumadesantier
Nu știu ce cacat s-a întâmplat cu mine,nu mă mai pot concentra la ce am de făcut. Efectiv vreau sa scriu la capitol,am inspirație apoi boom!mi se taie firul.
Sa speram ca e doar ceva de moment și o sa îmi treacă repede, ca dacă nu mă omor singura.
Trecând și peste astea,după 6 iulie voi începe sa postez mai mult,fără pauze atât de lungi.
Va mulțumesc pentru tot suportul oferit,sunteți geniali fraților.
Va pupa Dudă ♥