Save Me

Chapter 26

*Byeol*

Deschid rapid ochii simțind răcoarea ce mă înconjoară. E întuneric în jur.Caut o sursa de lumina in bezna totala.Imi scarpin creștetul capului și îmi așez puțin parul.Unde naiba sunt? Incep să îmi pipai buzunarele pantalonilor,însă nu îmi găsesc telefonul.Ce se întâmplă? Ma ridic în picioare și inspir adânc."Miroase oribil,a chestii putrezite."gândesc. Îmi măresc ochii și privesc în jur.Vad gratii.Si brusc, încep sa îmi dau seama unde sunt.Camera de tortura de la subsol.Sunt înapoi în cabană.
Inima îmi bate rapid,simt cum aerul devine din ce în ce mai greu.
-Suga!tip dar nimeni nu îmi răspunde.Nu,nu,nu!
Dau cu piciorul în gratii și privesc în afara acestora.
-Uh,ne-am trezit?îmi răsună o voce cunoscuta în urechi.
-LeeHyun?LEEHYUN!Da-mi drumul de aici!spun,prinzându -mă de gratii și începând sa le scutur puternic.
-Toate la timpul lor, drăguță, spune acesta și aprinde lumina.

Clipesc repetat,obișnuindu-ma treptat cu lumina.
Un țipat sfâșietor îmi părăsește gura în momentul în care observ ce este la o distanta de aproximativ 5 metrii de mine.
-YOONGI!Nu!De ce i-ati făcut asta?Te rog!Da-i drumul!spun și strâng și mai tare gratiile în mana.
-Voi doi nu ați fost ascultători,ă?spune RaeBin și îi da un picior în burta lui Suga.
-Va rog!Va rog,lasați-l sa plece!Luați-mă pe mine în locul lui!spun printre hohotele de plâns.
-Ce s-a întâmplat cu Byeol cea nemiloasa?întreabă sarcastic JaeHoon.
-Am spus sa îl lăsați sa plece!spun nervoasa și trag de gratiile din fata mea.
-Scoate-o afară!îi ordona LeeHyun lui SungJin.
Acesta face exact ce i se comanda, aruncându-ma afară din celula, fix în fata lui Yoongi.
-Îmi pare rău...șoptesc și îi mângâi ușor obrazul.
Acesta se strâmbă din cauza durerii.Ma întorc rapid spre LeeHyun sagetandu-l cu o privire acida.
-De ce ați făcut asta?Cu ce v-a greșit?!
RaeBin scoate un pistol din teaca agățată de blugi și mi-l trântește în palma.Se poziționează în spatele meu,ca prima oară în care am ucis și îmi șoptește în ureche:
-Omoară-l!
Îmi ridic privirea pe fata lui Yoongi, plina de lacrimi.
-NU!spun hotărâtă.
-Poftim?întreabă acesta,călcat pe nervi.
-Am spus clar și răspicat.NU ÎL OMOR.
-Ori tu,ori el,îmi șoptește în ureche.
-În cazul ăsta ai câștigat.Ma vei omorî pe mine,spun și arunc pistolul într-un colt al încăperii.
Mă întorc cu fata spre el și adopt o privire hotărâtă și calma.
-Gata amice!spune LeeHyun și îl împinge pe RaeBin din fata mea.

Mâinile îmi tremurau incontinuu, anunțându-ma ca nu o sa mă mai pot controla mult. Apoi îmi aduc aminte.Am cuțitul în mânecă.
LeeHyun chicoteste apoi îmi face semn sa mă apropii.
-Nu sunt atât de proasta,spun printre dinți.
-Vino aici sau iubițelul tău moare!mă amenință iar eu fac un pas spre el.
Strâng și mai tare cuțitul în mana și fac contact vizual cu acesta.Imi prinde mana și își apropie ușor buzele de ea.
-Mana asta a omorât atâtea persoane,chiar vrei sa o săruți?intreb.Observ cum își ridica privirea spre mine așa ca zâmbesc strâmb.Scot cuțitul din mânecă și il bag direct în mana,văzând cum iese pe partea cealaltă.
-Te credeam mai deștept de atât, spun și îi dau un genunchi intre picioare,acesta căzând la pământ.
RaeBin, SungJin și JaeHoon se grăbesc sa vina spre mine însă mă dau într-o parte aceștia alunecând pe sângele lui LeeHyun. RaeBin cade,lovindu-se la cap.
-Cum ați ajuns fraților asasini?întreb în scârbă și îi dau un picior în burta lui RaeBin,acesta începând sa scuipe sânge.
Ma grăbesc sa îi iau pistolul din coltul camerei, însă JaeHoon îmi da una în tibie, făcându-ma sa gem înfundat.
-Nenorocito!trebuia sa te omor când am avut ocazia!țipă acesta.
-Și de ce nu ai facut-o?întreb sarcastic și ma tarasc pana la pistol,apoi il îndrept spre el.Ultima dorința?spun iar apoi îndrept pistolul și spre SungJin.
-Haide,omoară-ma!țipă SungJin, însă exact când sa apăs pe trăgaci primesc un pumn în burta, căzând pe jos.
JaeHoon sare pe mine,dandu-mi pumni și palme,picioare și genunchi, pana încep sa scuip sânge.
Mă ridica de guler și mă lipește de gratiile din fier.Zambesc cu jumătate de gura,trecându-mi limba peste buza sparta,apoi scuipându-l în fata.Acesta se enervează și vrea sa îmi mai dea un pumn,însă este oprit de LeeHyun.
-E prea prețioasă.Nu o putem omorî,spune și își scutura mana plina de sânge peste tot.Cred ca e timpul.
JaeHoon da afirmativ din cap și îmi da drumul,eu căzând pe jos.
Pleaca din cameră lăsându-mă singura cu Yoongi.
Mă târăsc pana la el și îi privesc fata plina de răni și lovituri, ce mai târziu se vor transforma în vânătăi.
Oftez și îmi rup o bucata din tricou începând sa îi șterg sângele.
Acesta geme ușor, mișcându-și din când în când capul. După ce termin îl sărut ușor pe frunte și îl ridic în picioare.
-Asculta-mă bine!Te voi scoate de aici!Îți promit!spun și îmi lipesc fruntea de a lui,începând sa plâng.
Acesta mi-a șters lacrimile și m-a luat în brațe.
-Îmi pare rău,îmi pare atât de rău,spun și il strâng și mai tare la piept.Eu trebuia sa fiu în locul tau!Eu!
-Te rog,calmeaza-te!spune el ușor.
-Jur ca dacă îi prind îi omor!Pe toți!
Yoongi îmi face semn sa tac.
În camera intra cei patru băieți,apucandu-ne pe mine și Suga de mâini și împingându-ne pana la mașină.
-Unde mergem?întreb.
-Trebuie sa cunoști pe cineva,spune LeeHyun și își trosnește gatul.

Am revenittt.Sunt mai obosita decât dacă as fi alergat 10 ture de teren da nu i bai.Am mai încercat sa scriu,dar nu mai aveam inspirație, așa ca am renunțat,scuzați-mă de întârziere. Ca de fiecare data vreau sa va mulțumesc, fără voi nu as fi ajuns aici.Sunt foarte fericita, mai avem puțin și facem 1k de vizionari.Nu pot decât sa va mulțumesc pentru tot.Va iubesc mult.Nu vedem data viitoare dragilor ❤💙💚