Save Me

Chapter 27

*Domnul autor povestește :3*

Odată ajunși la destinație cei patru băieți coboară din mașină, trăgând-o pe Byeol și Yoongi după ei.
-Unde mergem?întreabă Byeol enervată,deoarece mai pusese întrebarea asta de atâtea ori,încât se plictisise.
O dureau toate,din cauza pumnilor primiți de la JaeHoon.Voia sa se răzbune,voia asta.Insa nu putea încă.
Zâmbește slab și privește cum LeeHyun o împinge cu o singura mana,cealaltă fiind bandajata.
Se uita la Yoongi, care avea o fata inexpresiva.
Desi încerca să mai simtă ceva,nu putea.Stia ca Suga îi aparține.Dar nu putea sa îi arate cât de mult îl iubește.Incerca sa își readucă sentimentele la viață.

"Trebuia sa mai merg la psiholog "spune în gând și da cu piciorul într-o piatra.
Se uita gânditoare prin jur,privind peisajul, ce îi părea cunoscut.O amintire îi apare vag în minte,dar încearcă sa o alunge.
Brusc,își aduce aminte. Era casa ei.Vechea ei casa."Dar nu..."gândește ea și își pune mana la gura, simțind cum o ia cu tremuratul.
Trecuseră 12 ani de când nu a mai fost aici,iar totul era aproape identic.Exceptand ca locul era pătat de ani,ce arata vechi și neîngrijit.
Leagănul ei era tot acolo,pe creanga bătrânului copac.Copacul sub care stătea când era suparata,când avea crize sau când era fericita.
Totul arata la fel,dar mai învechit.Locul ăsta îi trezește atâtea amintiri, atât frumoase ,cât și mai puțin plăcute.
Nu îi plăcea aici.De fapt,nu îi plăcea nicaieri.Tot ce vedea o punea într-o dispoziție proasta, îi cauza și mai multa energie negativa.
Scutura ușor capul și se uita în alta parte.
-Ce facem aici?întreabă ea.
-Așteptăm, îi răspunde RaeBin cu ura.
-Nu îmi place sa aștept, spune și se smulge din strânsoarea lui LeeHyun. Se uita urat la el și aleargă spre poarta veche,sărind peste ea,apoi intra în casa.
-Sa merg după ea?întreabă JaeHoon.
-Nu,spune prompt LeeHyun. Oricum nu are unde sa se duca.
Zâmbește în coltul gurii și se așează pe banca din curte,fiind urmat de cei 3 băieți.
Intre timp, Suga își baga mâinile în buzunar și fuge,ajungând în scurt timp în casa.
-Ați văzut ca băiatul a plecat?întreabă SungJin,ținând privirea în pământ.
-Oricum nu mai avem nevoie de el,îi răspunde RaeBin.

***

Byeol intra în casa privind cu atenție sufrageria. Era la fel.
-Dar cum?se întreba fata.Mama nu mai locuiește aici?
Urmează cu atenție dara de sânge de pe podea,pana ajunge în fosta camera a părinților ei.
Deschide cu ușurință ușă și intra în camera.
Începe sa rada când vede cadavrul mamei sale pe pat.
-Ce ți-au făcut?întreabă sarcastic și se uita la chipul ei.Nici tu nu ai fost ascultătoare?
Se pune pe vine lângă pat,privind adânc în ochii ei albaștri deschis.Trasaturile bine definite, buzele rozalii,corp frumos sculptat.
-Am venit acasă. Îți era dor de mine?Măcar puțin? Te-ai gândit la mine în tot timpul ăsta?Știai oare ca mai exist?Nu.Nu știai,spune și se ridica.
-Byeol!striga Suga și intra în încăpere.Ce faci aici?
-Îmi revăd mama,spune aceasta batjocoritor.
Yoongi se uita speriat la femeia ce zăcea întinsă pe pat.
-Stai liniștit, nu e moarta de mult timp.
-Tu ai...?
-Nu.As fi vrut sa am onoarea asta,spune și mai arunca o privire spre pat.

Se așează pe jos,în fund,și își acoperă fata cu palmele.Totul mergea atât de prost.Singura persoana pe care o iubea era pusă în  pericol din vina ei,părinții ei adoptivi erau morți, mama ei naturala era moarta,si ea
... era psihopata.

Simte o mana pe umăr așa ca se întoarce privindu-i pielea alba.
-De unde ai urmele astea?întreabă ea.
-Nu știu, minte Yoongi.
-Știu ca minți,spune Byeol,privindu-l în ochi cu o expresie nervoasa.
-Nu te mint.
-De ce mă minți?!țipă aceasta furioasa,aruncând o vaza pe jos, aceasta spărgându-se.

În camera intra LeeHyun, privind-o uimit pe Byeol.
Aceasta se întoarce spre el,își face avânt și sare,începând sa îl lovească fără mila.
-ÎMI VREAU VIAȚA ÎNAPOI! VREAU CE ERA AL MEU!țipă aceasta,lovindu-l și mai tare.
-Byeol!Te rog,oprește-te!striga Suga trăgând-o de umeri.
Fata se sucește si astfel il împinge pe Yoongi,care se dezechilibreaza și cade,lovindu-se cu spatele de pat.Scanceste de durere și se uita la Byeol.
-Ai devenit un monstru!țipă acesta și se ridica, pășind cu greu din cauza durerii de spate.
Fata se oprește și se uita la Yoongi, apoi la mâinile ei pline de sângele lui LeeHyun.
Se ridica și se uita la Suga cum pleacă.
-Unde ai de gând sa te duci?țipă aceasta în urma lui.
-Oriunde sunt departe de tine!spune și trântește ușa învechită în urma sa.

Fata se uita mirata spre ușă,apoi părăsește camera lăsându-l pe LeeHyun întins pe jos.
Începe sa alerge pe culoar,încercând sa iasă afară, după Suga, însă este oprita de 2 matahale,ce stăteau în fata ușii.
-Ce nai-
-Byeol!Draga mea,ce mult timp a trecut!spune un barbat înalt.
-Mă scuzi?Te cunosc?spune aceasta și încearcă sa își facă loc printre bărbați și sa iasă, însă este oprita și împinsă pana în sufragerie.
Deja începuse sa se obișnuiască cu toate astea,chiar i se părea amuzant.
Zâmbește în coltul gurii și se așează pe canapea,studiind corpul barbatului din fata ei.
-Ce mai faci?întreabă acesta amabil,privind fata în ochi și zâmbindu-i.
-Nu prea bine,spune si se lasă mai moale pe canapea, inspirând și expirând.
-Îți aduci aminte de mine?întreabă el .
-Ar trebui?

Barbatul rade frustrat, trecându-si mana prin parul des.
-Byeol, sunt tatăl tău.
-Care din ei?întreabă ea amuzata.
-Sunt tatăl tău natural.

Aceasta mărește ochii,simțind cum inima îi bate necorespunzător.
-T-tu e-esti tatăl meu?
-Mă bucur sa te revăd. Ești așa frumoasa.
-De ce ai apărut tocmai acum?întreabă ea simțind cum un val de căldură o cuprinde,iar corpul devine din ce în ce mai greu.
-Te caut de foarte mult timp,draga mea.
-Poți sa pleci.Nu am nevoie de tine,îi răspunde cu ura.
-Putem fi iar o familie!Împreună.
-Te rog,ultimul lucru pe care mi-l doresc este asta.Daca te-ar fi interesat,ai fi putut sa suni în 12 ani de zile!
-Trebuie sa înțelegi ca nu a fost decizia mea!țipă acesta,ridicându-se în picioare.
-Ai fi putut sa te împotrivesti!țipă ea la rândul ei.
-Fie ca dorești, fie ca nu,tu o sa vi cu mine.
-Nu poți hotărî pentru mine!țipă Byeol agresiv.
-Oh te rog,as putea sa te omor așa cum am făcut și cu părinții tai,zice el și da din umeri nonșalant.
-Deci tu...!țipă acesta, simțind cum lacrimile pun stăpânire pe ea.O sa plătești pentru asta nenorocitule!

Domnul Song îi trage o palma peste fata,apoi o privește cu durere în ochi.
-Nu mă mai obliga sa dau în tine.Urasc sa fac asta,spune el și le face semn celor doi bodyguarzi sa o ia pe fata.

Ceee?Nu mă omorâți pls,oricum o sa o fac eu o data și o data.Nu am mai postat de aproape o săptămână,merit o bătaie cât mine de mare.
Sunt o nesimțita, dar în ultima săptămână am avut foarte multe probleme și am încercat sa mai scriu de câte ori găseam ocazia, dar rareori aveam inspirație. Nu prea îmi place capitolul, mi se pare nereușit.