*Autorul povestește*
Fata îi prinde mana și forțează cel mai dulce zâmbet.
Intra în hotel și se oprește, surprinzând privirea întrebătoare a lui LeeHyun.
-Vreau o camera mai retrasă, șoptește ea și chicoteşte când vede rânjetul băiatului.
-Așteaptă aici!o îndeamnă acesta și își scoate cardul de credit din portofel.***
Camera era spațioasă și avea un pat enorm în care Byeol s-a aruncat fără pic de reținere. Conștientă de acțiunile sale își da parul peste umăr și își lasă mâinile sa îi alunece peste picioare, privind cu coada ochiului reacțiile băiatului.
LeeHyun se apropie de pat și arunca cheile de la camera si masina pe jos.Isi Da inconștient jacheta în care avea și un pistol jos și o arunca lângă celelalte obiecte.O dorea pe Byeol de atâta timp. Se apleacă peste ea și îi sărută gatul de nenumărate ori, gadilându-i și dezmierdandu-i pielea.
Fără pic de ezitare fata se așează peste el și îi da tricoul jos, privindu-i abdomenul bine lucrat.Isi trece ușor degetele peste mușchii lui încordați, facandu-l sa suspine.
Știa ca va regreta. Știa ca Yoongi nu o va ierta și asta o făcea sa se întrebe ce rost mai are sa lupte.Și-a alungat rapid temerile din cap deschizând rapid ochii și uitându-se la LeeHyun. Și-a lins ușor buzele și l-a sărutat fără pic de emoție, întinzându-l pe pat și privindu-l în ochi exact ca o felina ce își privea prada cum moare. S-a aplecat peste el sprijinindu-se în mâini și i-a muscat lobul urechii, trimițându-i băiatului mii de fiori în tot corpul.
"Măcar eu mai am un pic de conștiință"gandeste Byeol și se ridica din pat, lăsând băiatul excitat sa se bosumfle.
-Ce e?întreabă ea și da din umeri.
-Cum adică ce?M-ai lăsat aici, pe jumătate dezbrăcat.
-Ar fi normal sa mă dezbrac și eu, spune ea calma.Inchide ochii!Nu mă pot dezbraca cu cineva de față.
Băiatul rade facand-o pe Byeol sa se enerveze.
-Tu chiar ai spus asta?întreabă el prin hohote de ras.
-Doar închide nenorociții aia de ochi!Băiatul se conformează iar Byeol își scoate tricoul doar ca sa nu dea de bănuit. Se apropie de locul în care LeeHyun și-a aruncat cheile și scoate din buzunarul jachetei lui pistolul.
-Pot sa deschid ochii acum?întreabă el entuziasmat.
-Chiar te rog, spune Byeol și pune amortizorul.Băiatul deschide ochii și își fixează privirea spre pistol.
-Byeol...
-Îmi pare rău.Prietena ta te așteaptă acolo undeva.Promite-mi ca nu o vei lasa singura.
-Dar Bye-
-Nu.E timpul sa mori.Ai făcut destul rău multor oameni care nu meritau.
-Te rog!imploră el și se ridica în picioare.
Byeol îl urmărește îndeaproape și încarcă arma.
-Gândește-te câte putem face împreună!îi șoptește.Dar prea târziu.Decizia ei era ireversibila.
Apasă pe trăgaci.
Barbatul se clatină și căzu pe spate.
Byeol trase încă o data și încă o data, fiecare mișcare a armei în palma aducandu-i mulțumire.Își lua tricoul de pe jos și cheile mașinii lui LeeHyun, apoi sari pe geam și goni cu viteza vântului acasă. Planul ei trebuie sa se încheie odată pentru totdeauna.
*Yoongi*
Sar din mașină și mă îndrept spre casa.Sun la sonerie, fiind întâmpinat de acei doi bodyguarzi uriași pe care îi detest.
-Ce vrei?întreabă unul dintre ei.
-Am venit pentru a discuta cu domnișoara Byeol despre o crima.Ar dori sa colaboram pentru o suma importanta de bani.Soptesc și mă uit cu subînțeles la ei.
Cei doi indivizi se dau din calea mea și mă lasă să intru în casa.
Respir ușurat și încep sa caut camera lui Byeol.
-De ce instinctul îmi spune ca este la etaj?întreb.Urc scările și dau de o ușă din lemn, vopsita în negru.Apas pe clanță și intru.O camera simpla, alba, cu pete de sânge pe covor.
-Cred ca am nimerit bine.Dar Byeol?întreb deja obișnuit cu ideea de crime în fiecare zi.Incep să inspectez curios camera pana aud o mașină care parchează.Ma arunc spre geam și o văd pe Byeol intrând pe poarta.Avea un zâmbet larg și amenințător.O privire rece și parul în vant, exact ca un personaj negativ al unui film de succes.
Nu ar trebui sa îmi fie frica, însă știu de ce e în stare.Nu o sa mă omoare, dar sigur mă voi alege cu o bătaie destul de mare dacă mă vede în camera ei.Ma arunc in dulap și închid ușa după mine, cu inima cât un purice.
-Min Yoongi, ai ajuns sa te joci "în căutarea victimei" cu iubita ta criminală.
Încep să număr secundele pana ce va trânti ușa și își va face de lucru prin cameră.
Ușa se deschide iar prin crăpăturile ușilor o văd cum o închide silențios.
Rânjește și se uita spre dulap, parcă fix în ochii mei.Inima mi se face cât un purice.Isi întoarce privirea și intra în baie, iar eu expir ușurat.In scurt timp apa de la dus este pornita, însă nu am curajul necesar sa ies sau pur și simplu vreau sa văd ceea ce va urma.
Mă uit prin crăpătura dulapului și Byeol intra în cameră, aproape dezbrăcată.Singurele obiecte vestimentare care își găseau locul pe pielea ei uda erau boxerii negri și o bustiera sport.
Gura mi se usucă.Imi ling ușor buzele și mă uit la ea.Se plimba dintr-o parte în alta, cu parul ud ce îi picura pe spate.
O tine așa de mai bine de 10 minute.
Mă apropii cu fata de ușa, respirand din ce în ce mai greu.
-Dacă tot ești acolo, crezi ca îmi poți da te rog pijamalele?întreabă ea, facandu-ma sa tresar.
Nu îi răspund.
Oftează.
-Yoongi, știu ca ești acolo.Asa ca ieși dracului din dulap și sărută-mă!Fără sa aștept vreun alt comentariu, sar din dulap și mă reped spre buzele ei.Mainile i se obosesc în parul meu, iar eu o trag mai aproape lipindu-i sânii de pieptul meu. Mârâi gutural când îmi musca buza și o ridic fortand-o sa își pună picioarele în jurul bazinului meu.
O duc spre pat și o așez cu grijă, iar ea îmi zâmbește și mă îmbrățișează.
-Nu știu dacă ți-am mai spus-o, dar te iubesc. Este o iubire bolnava, într-adevăr, dar te iubesc și dacă asta e ultima noastră zi, sunt gata sa mor pentru tine, spune ea dintr-o suflare.
-Mai ușor pustoaico. Sa fie clar, nici unul dintre noi nu moare, spun și arat cu degetul când spre mine, când spre ea.Chicoteste și mă sărută, facandu-se ghem lângă mine.
-Nici nu as spune ca ești criminală, spun și îi mângâi obrazul.
Se uita la mine cu privirea "vorbești serios?" , apoi bufnește în ras și mă strânge în brațe.
-Peste doua zile ar fi bine sa chemi pe cineva care sa ne scoată de aici, planul meu se încheie cel târziu poimâine seară.
-Plan?
-Nu pot scăpa pur și simplu. Yoongi, toți sunt morți, toți inafara de Song.
Am mărit ochii.Cum se putea ca o singura persoana sa omoare atâția oameni?
-Vom ieși de aici.Iti promit.Aduceți ranga și loviti-ma în cap cu ea.Am murit de când a început școala, deci prin urmare, vreau sa va anunț sa îmi mâncați coliva.
Încă un lucru important, sicriul meu se deschide doar în week-end -uri, ca doar atunci am timp sa scriu.
Va iubesc, mulțam pentru suportul acordat în ultimul timp chiar dacă nu am mai postat, sunteți niște scumpi și vreau sa va ciufulesc tuturor parul ca un pedofil ce sunt.
Haidaț ca ne vedem data viitoare, va pup (mi-am luat ventuze noi), va iubesc.❤
Yayayayaya, Dudă is out.Dacă am greșeli gramaticale asta e, când o sa iau toată cartea la corectat nu or sa mai fie.
De data asta Dudă is out.
CITEȘTI
Save Me
FanfictionViața este oribilă.Lumea e oribilă.Sau cel puțin așa credea Song Hee Byeol,o fata care suferea de bipolaritate. Avea 7 ani când a descoperit aceasta boală psihică.Familia ei,s-a temut atât de tare de ceea ce ar putea să facă,încât a părăsit-o intr-u...