Save Me

Chapter 39

*Autorul povestește*

După mica întâlnire avuta la subsol fiecare se retrase ori cu diferite treburi, ori sa mediteze asupra situației neplăcute ce tocmai avusese loc.

Byeol se plimba prin camera, învârtind pumnalul intre degete.Se gândea la cel mai cumplit mod de a-l ucide pe Song.Se gândea ca toată povestea trebuie sa ia sfârșit.Trebuia sa pună mana pe prima victima.Trebuia sa o omoare pe Hyejin.
Se așeză pe pat, iar din cauza gândurilor profunde ce îi încărcau mintea nu își mai putea auzi propria voce.
Ușa se deschise brusc, în tocul acesteia apărând un JaeHoon nervos.
-Tu!Tu l-ai omorât pe SungJin!țipă acesta și arata acuzator cu degetul spre fata care doar ce își mutase privirea spre el.
Byeol nu apuca sa scoată nici un cuvânt, căci JaeHoon își înfipse mâinile în parul ei și o trânti pe jos.
-Omule, nu știu ce te-a apucat!strigă Byeol și își acoperă capul cu mâinile prevenind următoarele atacuri.
-Nu știi?Nu știi?!urlă acesta,începând sa o lovească animalic pe Byeol.SungJin îmi era ca un frate!

După un minut de isterii în care Byeol a încasat lovituri dureroase, JaeHoon se oprește sa își tragă sufletul.
-Proasta mișcare!șoptește fata și se pune pe picioare, strângând din dinți.
Durerea aproape insuportabilă pe care o simțea o făcea sa devină agresiva și sa își reverse supărarea doar prin intermediul cuțitul pe care îl poseda.
Își dădu mana pe spate și își făcu avânt, înfigând cuțitul adânc în fanta gatului adversarului său.
Își poziționă brațul și piciorul în spatele acestuia prinzându-l și lăsându-l ușor jos.
Se apleca și răsufla greu, punându-si mana pe stomac.
După ce își trase sufletul scoase pumnalul din gatul băiatului și se curata de sânge, apoi pleca știind ca nu are timp de pierdut în momentul actual.Lucrurile se puseseră în mișcare și nu avu timp sa pună totul cap la cap.

***

Yoongi se trezi cu o mare durere de cap.Isi puse mana pe tâmpla și masa ușor, însă fără rezultat.Durerea îl deranja tot mai rau.Se ridica ușor din pat și merse agale spre baie.Isi privi reflexia în oglinda proaspăt montata și scârbit de propria persoana își lasă privirea sa cada pe pasta și periuța de dinți, apoi iarăși spre oglinda.
-Cred ca mă paște o răceală,spuse și ofta.
Se repezi spre duş și scăpa de obiectele vestimentare apoi intra în cabina și închise ușile în urma lui.
Elibera zgomotos tot aerul pe care îl ținuse în plămâni și dădu drumul robinetului la o temperatură potrivită.Astazi nu va merge la studio.Nu se simte în stare.In plus, dacă merge, singurul lucru la care va fi bun este sa încurce lumea.Va rămâne acasă și își va face curățenie în camera.

După dusul scurt își înfășură un prosop în jurul taliei și se spală pe dinți, apoi intra înapoi în camera pentru a se îmbrăca.
Scăpă de prosop și deschise dulapul, luând o pereche de pantaloni de trening și un tricou alb, prea monoton pentru el.Se pregăti sa se îmbrace, însă un ciocănit scurt în ușă se lasă auzit, după care Jimin intra fără pic de remușcări în mijlocul camerei.
-Hyung!spuse el și își acoperi ochii.
Suga se uita la el fără vreun pic de interes.
-Ce?întreba și se uita la sângele ce îi urca în obraji lui Jimin.
-Nu ai hainele pe tineee, se fâstâci Jimin.
-Presupun ca din moment ce ești băiat poți sa mă vezi gol, spune Yoongi.Nu e de ca și cum nu ai avea același lucru pe care îl am și eu.
-Dar-
-Jimin de ce ai venit?i-o taie scurt Suga.
-Sa iți urez bună dimineața și sa te chem la micul dejun...spune el mai mult în șoaptă.
-Vei sta aici pana mă îmbrac?întrebă Yoongi.
-N-nu neapărat.
-Da-ti mana aia jos de la ochi, nu cred ca e prima oară când vezi-
-Nu mai spune nimic! țipă Jimin și își acoperă urechile cu mâinile.
Yoongi rade și se îmbrăca,surprinzând câteva priviri aruncate indecent asupra corpului său.

Coboară jos și se așează la masa, privind spatele lui Jin în timp ce pregătea diversele feluri de mâncare.
-Ai nevoie de ajutor cu aia?întreba Haneul intrând în bucătărie.
-Nu, mă descurc, spune Jin și se întoarce pentru a ne zâmbi călduros.
-Da-mi telefonul!țipă Jungkook la Taehyung.
-Nu!Vreau sa văd și eu pozele pe care mi le-ai făcut!spune Taehyung și începe sa caute prin telefon.
-Copiii, oftează J-Hope și se pune lângă mine și Jimin.
-Nu știam ca ai atâtea poze cu mine!se minunează Taehyung facandu-l pe Jungkook sa se enerveze și sa îl împingă  pe bietul Tae cât-colo prin bucătărie.
-Hei, hei, mai usor!spune Namjoon și îl prinde pe Jungkook ce a primit o lovitura în braț de la Taehyung.
-El a început!țipă V.
Jungkook își da ochii peste cap și se duce lângă Haneul.

Yoongi nu își are rostul acolo.Sau cel puțin așa crede.
-Mă doare capul, se scuza el.Vreau sa mă duc la mine în camera.
Haneul nu pare a îi da importanta.Dar acesta e lucrul care îl interesează cel mai putin.
-E în regula,spune Jin.Il voi trimite pe Hoseok sau pe unul dintre băieți sa iți aducă micul dejun.
-Nu venii astăzi la studio.Stai acasă și odihneste-te.E cel mai bine așa, spuse Namjoon.
-Mulțumesc, spune Yoongi și pleacă spre camera lui.

Se arunca pe pat și privi tavanul.Zambi trist și lua plicul de pe noptiera.Il desfăcu.Citi adresa apoi își dădu seama ca ar face doar aproximativ 20 de minute pana acolo cu mașina.Avea de gând sa se duca și sa o scoată de acolo pe Byeol.Nu știa încă cum.Dar își promisese ca va reuși cu orice preț.

*Byeol*

Inspir adânc și bat la ușă.Nu primesc nici un răspuns.Apas pe clanță și mă furișez silențios în camera lui Hyejin.
-Formidabil,îmi șoptesc și mă apropii de patul ei.
Îi analizez fata apoi îmi duc degetele spre nările ei pentru a mă asigura ca respirația e rara și uniformă.Ar fi fost mult mai greu dacă era treaza.
Iau perna de lângă ea și îi acopăr fața, pana începe sa dea din mâini și din picioare.Incearca din răsputeri să se elibereze, însă e în van.Nu are decât sa moara pe mana mea.
Când in sfârșit nu se mai mișca, îi iau perna de pe ochi și o întorc cu fata în perna, pentru a nu fii prea evident.
-De când aștept sa fac asta, nici nu iti imaginezi, șoptesc și închid ușa în urma mea.

Următoarea țintă :RaeBin.
Alerg pana în garaj și mă opresc pentru a îmi trage sufletul. Rănile cauzate de bătaia precedenta încep sa prindă contur.
Iau cutia cu ustensile și tai frânele mașinii lui, urmând ca mai apoi sa îl trimit la magazin sau oriunde altundeva.

După ce ajung în camera și îi târăsc cadavrul lui JaeHoon pana în subsol unde îl arunc într-o parte prost luminata mă întorc și curat dezastrul și sângele de peste tot din încăpere.
Ușa se deschide a doua oară pe ziua de azi și de aceasta data de către LeeHyun.
-Trebuie sa plecam.RaeBin este la spital în stare foarte grava.

Dacă este un lucru la care mă pricep este sa fac teatru.
-Ce?De ce?întreb și mă uit la el curioasa.
-Lumea spune ca nu a putut controla volanul.
"Pana vor afla ei ca a avut frânele tăiate va fi deja prea târziu",gândesc.
-Cu ce îl va ajuta dacă vom merge acolo?întreb și mă așez pe pat,dandu-mi ușor parul pe spate.Ce ai spune sa ieșim undeva, stii tu, doar noi doi?

Nu mă mai interesa ce eram nevoită sa fac ca sa scap.Voiam ca totul sa se termine.

-Bine.Sa mergem!spune el, pe un ton nesigur.

LeeHyun, ți-ai semnat singur actul de deces.

Waaa, mai usor Byeol, ce e cu hormonii astia?
Neața. Pai,as fi postat mai devreme dar am adormit cu telefonul în brațe. Săptămâna asta nu am postat fiindcă mama s-a gândit sa dea toată casa cu curu în sus ca de ce nu.
Am făcut curat pana mi-au ieșit ochii din cap.
Iertare dragii mei cititori .
Sper sa nu am greșeli si dacă am le voi corecta mai încolo
Sunteți geniali și va iubesc
Vă pupa Alox