Chapter 23

183 29 7
                                    

*Byeol*

Arunc pistolul într-un perete și mă uit nervoasa la RaeBin.
-L-am omorât!Asta e ce îți doreai,nu-i așa?!spun și cad pe jos,respirand greoi.
Nu îmi părea rău.Nu mă simțeam prost.Nu știu ce se întâmpla cu mine.
-Ce e greșit la mine?De ce nu plâng?Am omorât un om!tip frustrată.
-Shh,e bine acum!spune LeeHyun și se pune pe jos lângă mine luându-ma in brațe.Restul se ocupau de bărbatul ăla plin de sânge, care mă scârbea total.
-Ce mai poate fi bine?Am devenit ceea ce v-ati dorit!Nu am nevoie de tine.Lasa-ma!spun și il împing.Vreau sa fiu singură.
Mă ridic de pe jos și iau de pe masa un cuțit,apoi fug in camera mea.
Deschid ușa și intru, aruncându-ma pe pat.
-E bine ceea ce fac?E bine că nu mă simt prost?mă întreb.
Incep să râd.Un râs plin de frustrare și nervi.
-Logic că nu e bine,îmi răspund.
Ies pe geam și ma așez pe acoperiș,privind stelele.Ma face să mă calmez intr-un fel.Dar la ce e bun sa te calmezi chiar acum?Sunt o criminală.
Oftez trecând ușor mâna prin păr.
-Kwang Hee Byeol,ești o psihopata, spun și îmi musc buza.Suga...as fi vrut sa fi aici cu mine.Sa mă ții de mână si sa îmi spui că totul va fi bine.Sa îmi dai un sărut părintesc pe frunte,sa privim cerul împreună.Daca nu as fi plecat...
Mama, tată,dacă mă priviti din cer,vreau sa mă iertați.Nu am fost copilul perfect,am cauzat multe probleme.Va multumesc că mi-ati fost alături.Va mulțumesc că m-ați suportat atâta timp.Mami...stiu că nu ești mulțumită de ce am devenit.Tati...am dat-o de multe ori în bară.Va rog, iertați-ma.Nu sunt ceea ce v-ati dorit.Am mâinile patate cu sângele unui om nevinovat.Ma întreb...oare el avea o familie?Avea copii?O femeie care îl aștepta acasă?Un job?Sincer...nu îmi pare rău.Asta sunt.Pana la urmă...psihopatii nu au sentimente,corect?Ei nu știu ce e aia vină.Iar eu sunt psihopată.Poate de asta nu îmi părea rău când răneam pe cineva.Poate de asta le radeam in față atunci când erau la pământ și cereau nevoie disperată de ajutor.
Mă ridic de pe acoperiș și privesc munții din depărtare.
-Frumos...șoptesc și intru in cameră,închizând geamul.

Încă mă gândeam la el.Nu regret că am plecat.Il iubesc,și poate sunt egoista când vine vorba de el.Imi imaginez cum suferă și mă caută.Simt cum aerul devine din ce in ce mai greu,iar vina mă apasă din ce in ce mai tare.Am lasat persoane pe care le iubesc in urma...

De ce simt nevoia sa omor iar?Nu....nu e bine,e greșit.Si?Nimic in lumea asta nu e corect.
Cobor la parter și îl vad pe JaeHoon fumând.
-Ai decis sa ieși din cameră?Stai acolo de vreo două ore,spune acesta ironic.
Îmi dau ochii peste cap și îi iau țigarea din mână.
Mă uit cu scârbă la ea,apoi o sting și o arunc in coșul de gunoi.
-Cum ți-ai permis?întreabă el acid.
-Daca vrei sa mori mai rapid, spune-mi,te pot ajuta.
-Vai,ai omorât și tu un om,iar acum te dai mare,spune acesta pastrandu-si tonul sarcastic.
-Iar tu ai putea fii al doilea,spun facandu-i cu ochiul.
Rade înfundat apoi își ia din frigider o bere.
-JaeHoon...spun privind în jos.
-Mhm?
-Vreau să omor iar, spun făcând contact vizual cu el.

Am văzut iadul in ochii lui,dar când m-am uitat mai atent am observat ca e propria mea reflexie.

*Suga*

-Yoongi...ar trebui sa renunți.Ea nu se mai întoarce,spune Haneul oftând.
-Ce tot spui acolo?Cum să renunț?Cum să renunț la ea?!
-Asa cum ea a renunțat la tine... spune Jimin ușor,in speranța că nimeni nu il va auzi.
-Byeol nu a renunțat la nimeni,spune Taehyung.Poate doar are nevoie de spațiu un timp.Yoongi,nu o mai căuta.Daca te iubește,se va întoarce la tine.

"Mereu ne întoarcem la ce iubim, corect?".
Oftez și înghit in sec,apoi intru in cameră.Poate Taehyung are dreptate.
Hainele ei sunt tot aici,în dulapul meu.Parfumul ei a rămas imprimat pe pernă,foile cu versuri tot aici sunt.Ma întreb unde s-a dus.Ma intreb ce face acum.Daca a mâncat,dacă a dormit,dacă nu e cumva bolnavă.
Dar totuși...mă simt dezamăgit.A plecat fara sa lase un mesaj, nepasandu-i că eu o caut disperat de mai bine de două zile.Poate ea nu mă iubește.Poate ea chiar nu are sentimente.Poate ea și-a bătut joc.Nu înțeleg cum inca o pot iubi.
Mă așez pe pat și privesc stelele.As fi vrut sa privesc stelele cu ea.

~Dupa o lună~

*Byeol*

-Bun.Uite care e planul.Tu te fâțâi prin fața șefului ca o tarfulita obsedată,apoi îl omori,cat noi ne ocupam de pază.Intri in calculator și trimiți datele apoi ieși de acolo și vii la mașină.Noi te așteptăm afară,spune LeeHyun.
-De ce trebuie sa fac pe curva? întreb, luandu-i pe toți in surprindere.
-Pentru că asta este ordinul?îmi răspunde JaeHoon la întrebare,cu o altă întrebare.
-Oribil,spun și aștept ca LeeHyun să îmi dea hainele in care trebuie să mă schimb.
Intru in camera mea și mă îmbrac,analizând in oglinda tot costumul.Sau jumătatea de costum.Eram in stare sa mă strâng de gât singura.
-Astea sunt haine,sau zdrențe?mă întreb.
Îmi rotesc ochii și îmi analizeaz picioarele, neacoperite.Ce poate acoperi o fusta mini inafara de jumătate din fund?Nu v-am spus cireașa de pe tort.O bomboana pe băț.Acum chiar că arătam a sugativă.Imi prind parul intr-un coc lejer și mă machiez strident.Ce scarbos.
Cunoșteam o fata care se îmbrăca la fel în generală.O chema Hyejin, parca.Ultima obsedată.Aratam la fel ca ea.Privesc dezgustată imaginea din oglindă.
O bad bitch adevărată,ce pot sa spun.
Îmi dau ochii peste cap și cobor scările,încercând să ignor privirile insistente ale băieților.
Mă așez pe bancheta din spate a dubei și încep să îmi ascut cuțitul.Ranjesc sadic privind cum lama sclipește in lumina lunii.
Eram mai mult decât pregătită.Am omorât mai multe persoane decât pot număra pe degete.
Milă?nu mai știu ce e aia de mult.Iubire?am stiut cândva ce înseamnă.Sete de răzbunare?da.Sincer da.Inca ii caut pe cei care mi-au omorât părinții.Si nu mă voi oprii până nu o sa ii știu în același cimitir cu ei.
Mașina oprește în fata unei companii de arme și droguri,renumita in randul mafioților,criminalilor sau traficanților.
Ies din mașină și îmi ascund cuțitul sub tricou apoi îmi desfac bomboana.Intru in companie și îi salut pe paznicii din fața ușii.
-O fi una din tarfele șefului,spune unul dintre ei.Zambesc de ca și cum aș fi primit un compliment,apoi trec pe lângă ei dând tacticos din fund.
-Sa înceapă distracția!spun și bag bomboana în gura.

Save MeUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum