Save Me

Chapter 19

*Byeol*

A fost oribil.A fost oribil să îmi văd părinții la 2 metrii sub pământ.
De ce trebuie sa pierd întotdeauna ceea ce iubesc?De ce totul se termina cu lacrimi și țipete?De ce nu pot zâmbi?De ce?!
Unica mea familie s-a dus.Am primit o a doua șansă pe care am irosit-o.Nu am știut să îmi respect familia.Nu le-am arătat cat înseamnă pentru mine,iar asta mă doare enorm.
Fericirea însăși e temporara, aproape că nu există.La ce e bun sa nu te bucuri astăzi de ea?Uneori ai nevoie de un minut, un amarat de minut din viața ta sa schimbi totul.Si atunci, folosește acel minut ca sa îi explici unei persoane cat de mult o iubești.Dar eu am irosit prea mult timp,atât de multe ore pe lucruri prea neimportante.Nu le-am mulțumit,nu le-am arătat îndeajuns de mult cat sunt de importanți în viața mea,viața asta oribilă.
Stăteam în baie,sprijinită de chiuveta,privindu-mi reflexia ștearsă in oglindă.Eram un monstru.Demonul din mine,ce a săpat până a ajuns la suprafață.Asta sunt.
-Ah,la dracu!Mă urăsc!tip din toți plămânii,spărgând oglinda cu pumnul.Imi privesc degetele pline de sânge, strângand din dinți.Mainile îmi tremurau din ce in ce mai tare.Am început sa fac pași în spate,încă privindu-mi palmele,până m-am lipit de perete. Imagini cu balta de sânge de pe podea,cu mama și tata întinși pe jos,cu Haneul plângând,mi se derulează în minte.
Cad pe jos, prinzandu-mi fata în palme.Era clar.Am clacat.Se putea mai rău de atât?
-Asta e tot? Răspunde-mi viața nenorocita,asta e tot?Mă mai lovești acum?Mai ai de gând să îmi fuți sentimentele,sa mă îmbolnăvesti și mai mult?urlu cu fata spre tavan, simțind cum lumea îmi fuge de sub picioare.

*Perspectiva autorului*

În camera prost luminată,plină de agonie și țipete,de lacrimi și întrebari nespuse,Yoongi își face apariția.
Îl durea sa o vadă așa.Nu știa cum să o ajute,iar asta îl enerva la culme.Stia că acest tragic incident ii va afecta viața atât lui Byeol,cât și lui Haneul.Intra în baie.

Oftează privind imaginea din fata lui.Isi pune mana pe umărul fetei,parca putând să îi simtă durerea.
Era în stare să facă orice pentru ea.Ar fi luat toate astea pe umerii lui,doar ca să știe că ei îi e bine.
Nu ar fi crezut că s-ar putea îndrăgosti așa.Nu ar fi crezut că sentimentele ei,pot fi captate de el atât de ușor.
Se așează lângă ea și îi analizează pumnul plin de sânge.Avea sa strângă cioburile mai târziu.
Ii ia fata între palme și ii șterge lacrimile.Isi trece un deget peste buzele-i uscate apoi o sărută.
-Nimic nu e mai trist decât tristețea unui om vesel, îi șoptește,apoi o ridică și o pune pe pat.Aduce trusa de prim ajutor și îi pansează rănile, și o ia în brațe,lipind-o de pieptul lui.
Știa că asta o calmează.
Fata se așează și mai bine,începând să plângă iar.Viata ei era un eșec.
-M-am născut ca sa sufăr...își șoptește pentru sine.
-Mai bine mă arunc in fața mașinii decât să te văd plângând,ii spune Yoongi.
-Esti singurul care îmi poate oprii lacrimile.

Își ridică privirea spre el, uitandu-se adânc în ochii lui reci și negrii.Se vedea de la o posta că și el a plâns.Oceanele ei,acum,de un gri șters,parca erau un strat gros de gheață.Acea gheata din privirea ei,care putea fii topita doar de o persoană anume.De el.

Hahaha.Capitol scurt.
Vreau să îmi scrieți părerile in comentarii,ca să îmi fac și eu o idee.Daca vreți să îmi spuneți ceva,aștept propunerile voastre.
Vreau comentariiiiii
👇👇👇👇👇👇👇👇👇