Save Me

Chapter 14

*Byeol*

Wa,pot să jur că nu am dormit atât de bine niciodata.
Îmi deschid ochii leneșă și privesc tavanul alb.Dar,brusc îmi dau seama că nu e tavanul din camera mea.Ma întorc spre dreapta,unde dau nas in nas cu Suga.
Inima incepe sa îmi bată al dracului de tare,iar eu incep să tremur incontrolabil.
-Ce sa fac,ce sa faaacccccc?întreb in șoaptă și mă holbez la chipul lui.
Ridic pătura și respir ușurată când văd că am hainele pe mine.Eu de ce nu puteam să mă ridic?
Ma uit în jos,spre corpul meu,iar ochii mi se opresc in jurul taliei,unde mâna lui  Yoongi era prezenta.
Încerc să mă ridic,însă acesta mă trage și mai aproape de corpul său,lipindu-mi spatele de pieptul lui.
-Nu îți place să stai lângă mine?îmi șoptește acesta în ureche.Arghhh,vocea lui răgușită de dimineață ma făcea pur și simplu să înnebunesc.
-ĂĂĂMM,eu....încerc să spun,dar îmi iese o bâlbâiala de toată splendoarea.
-Tu?...
-N-nimic...spun și mă întorc cu fața spre el.
Acesta se apropie ușor de fata mea,distanta dintre buzele noastre fiind una milimetrică.Inima mai avea puțin și îmi ieșea din piept,iar el se tot apropia.
Și-a pus mana pe obrazul meu,apoi s-a ridicat pe cot,până la urechea mea:
-Esti atât de drăguță când roșești!îmi șoptește apoi se ridică din pat,probabil până la baie.
Mă ridic și eu,dar când sa apăs pe clanța,îmi spune:
-Poti să îți iei bagajele din camera veche,nu mai poți dormi cu Haneul.
-De ce mă rog?întreb eu.
-Pentru că, săptămâna asta faci ce spun eu,mi-o trântește el.
-Ai noroc că nu am pica pe tine,spun și deschid ușa,vrând să ies.Jocul asta nu se termina aici,Min Suga!
-Esti sigură că poți să joci jocul ăsta?întreabă el,și se apropie de mine.
-Da, foarte sigură,spun și fac și eu un pas spre el.
-Vrei sa jucăm?mă întreabă,iar eu aprob.Bine!sa nu spui că nu te-am avertizat!Acum pleacă și ia-ți bagajele până nu uit de ce te-am trimis acolo!spune el și se întoarce cu spatele la mine.
-Pf,doar gura e de tine,Yoongi!spun eu printre dinți.
-Uf,draga mea,nu am pierdut niciodată la un joc pervers,spune și se întoarce cu fața spre mine.
-Pana acum,i-o trântesc eu.
-Sunt sigur că o sa te retragi singură,spune și mai face un pas.
-Da?Ia fi atent la asta! spun și îl apuc de mână trăgându-l mai aproape.Ma ridic pe vârfuri și îi dau un sărut scurt,apoi ies rânjind din camera și trântesc ușa după mine.E 1-0,Suga! șoptesc și râd malefic.

Sincer, nu știu ce m-a apucat.Poate firea mea competitivă e de vină,sau poate faptul că de mult timp îmi doream sa îl simt pe Yoongi atât de aproape de mine.Nu am de gând să îi dau vreo explicație pentru ce s-a întâmplat mai devreme,poate ar trebui să uit și sa îl fac sa uite,a fost ceva prostesc.
Intru in vechea mea cameră,îmi scot hainele din dulap și încep să le arunc in valiză,sub privirea curioasă a lui Haneul.
-Byeol...incepe ea.
-Mhm?spun eu atenta la a îmi aseza hainele cat mai ordonat.
-Te-ai supărat pe mine?
-Nu,e in regula,spun sec.Pana la urma asta sunt,o ciudată,zic și dau din umeri.
-O haide, știi că nu e așa.
-Serios?Aseară îmi spuneai altceva.Acum,dacă nu te superi, defapt,poți să te superi,nu îmi pasă, trebuie să îmi fac bagajele.Noul meu coleg de camera mă așteaptă.
-Coleg de cameră?Cine? intreabă ea iritată.
-Daca te informezi,vei afla,spun eu scurt.
-De ce te porți atât de rece cu mine?întreabă ea,pe un ton trist.
-Mai ai tupeul să întrebi?!spun și îmi ridic privirea spre ea.Crezi că mă poți duce cu zăhărelul de fiecare data?Că încă sunt un copil fraier?Chiar atât de proastă oi fi?Da,sunt bipolara și ciudată,poate chiar psihopată.Dar nu uit.Iert,Haneul,dar nu uit.Tine minte asta.
Îmi întorc capul spre ușă,din cauza zgomotului produs de deschiderea acesteia.
-Hei,ce se întâmplă aici?întreabă Jungkook venind spre noi.
-Nimic, absolut nimic,spun și îmi iau valiza de pe pat,apoi închid ușa în urma mea.
Trag valiza mare pe hol,până dau de ușa lui Yoongi,pe care o deschid fara sa bat.Proasta alegere.Baiatul era în fața patului,fara tricou, uitandu-se undeva in gol.
-Ce Sfântul Unicorn cu blana din vata de zahar faci aici?!întreb eu și îmi pun mana la ochi.
-Ăm,știu și eu,e camera mea?
-Pentru 6 zile de acum înainte,va fi și a mea,așa că te rog,pune ceva pe tine,in numele ochilor mei!
-Daca tot ești aici,îmi vreau revanșa,spune el hotărât.
-Revansa?întreb eu și simt cum inima îmi iese din piept.
-Da, revanșa.
Cu acestea fiind spuse îmi simt corpul izbit de perete,impactul facandu-ma să îmi dau jos mâna de la ochi.Privirea mi se opreste la buzele lui rozalii și subțiri,care cereau cu ardoare sa fie sărutate.
-De ce te holbezi la buzele mele?Îți plac chiar atât de mult?întreabă el pe un ton ușor pervers.
-N-n-nu.Imi pare rău.
Oh la dracu,de ce mă tot bâlbâi?!
Îmi ridic privirea spre ochii lui,care spre deosebire de alte dați,mă cercetau.Dar cu o expresie calda, iubitoare,nu rece și arogantă.
Se apropie ușor de mine, putând să îi simt respirația calda,cu aroma de menta.
"Nu e adevărat,nu e adevărat,nu e adevărat"îmi tot repetam în gând.Tineam ochii închiși,încercând să mă calmez.I-am deschis,și am văzut cum se apropia mult mai aproape,până și-a lipit pieptul de al meu.
Mi-am ridicat capul, asteptand următoarea lui mișcare,care nu a întârziat să apară.Si-a unit buzele cu ale mele,intr-un sarut flamand.
"Ba da,e adevărat,al dracului de adevărat!!!!"țipam eu în gând.
Impulsul de a ii răspunde la sărut era mult prea mare.Sa îmi calc pe orgoliu și să îi răspund la sărut?Sau sa îl împing și să fug cat mă țin picioarele?
Vorba aia:mai bine sa regreți ce ai făcut,decât ce nu ai făcut.
Și-a pus mâinile pe talia mea, trăgându-ma spre el.Am întredeschis buzele, lăsându-l să-și facă de cap,eu poziționându-mi mâinile pe pieptul lui.Simteam cum rămân fără aer,dar nici de a naibii nu îmi doream să îmi dezlipesc buzele de ale lui.
S-a desprins din sărut, respirând greoi.Mi-a mai dat un pupic scurt,apoi a rânjit și a spus:
-E 2-1, Byeol.
-Nu pentru mult timp,spun eu,și îi fac cu ochiul.
Își mușcă buza,apoi se întoarce cu spatele și se îndreaptă spre dulap, luand din el un tricou negru pe  care mi-l dă și îmi spune:
-Ajuta-ma sa mă îmbrac!
-Copil mic!Ce ai fi făcut dacă nu eram eu aici?il întreb.
-As fi rămas dezbrăcat,spune el simplu.
L-am îmbrăcat cu tricoul,trecandu-mi mâna peste abdomenul lui, pentru "a așeza" mai bine cutele.
-Multumesc,spune el pe un ton rece.
-Si am revenit la vechiul Yoongi!Ura!spun pe un ton ironic.
Acesta râde și îmi dă o îmbrățișare strânsă.
-Te iubesc, Byeol.
-Ce glumă mai e și asta?întreb eu.Tu nu mă iubești,nimeni nu mă-
Nu apuc să îmi termin fraza, deoarece Yoongi mă prinde de gât și ma trage spre el, sărutându-ma apăsat.
-Asta îți demonstreaza cat de mult te iubesc?spune el ușor răstit.
-Nope,afirm și mă întorc cu spatele,vrând să plec.
Mă prinde de mână și mă trage spre el,dar sunt mai rapida,și printr-o mișcare strategica îmi întorc mâna și îl împing pe pat,apoi ies din cameră abținându-mi lacrimile.

Bun pretenasi.Am mai postat un capitol pentru a mă revanșa,deoarece rahatul de scoală incepe,și la ce profesori retardați am sigur nu cred că voi mai avea timp sa postez.
Va mulțumesc mult pentru voturi și vizualizari,și sper sa nu vă supărați că nu am timp sa va scriu pe privat.
As aprecia mult daca ați și comenta,un "next" sau o critica constructiva nu ar strica.
Va mulțumesc mult,inca o dată,va iubesc .