Save Me

Chapter 18

*Dupa o săptămână în casa BTS*

-E timpul să plecăm!spune Haneul din ușă,chinuindu-se cu cele două valize.
-Vin acum!tipa Byeol de la etaj.

**
-Promite-mi că te vei întoarce! spune Suga ținând-o pe Byeol strâns în brațe.
-Normal că mă voi întoarce!Ne întoarcem întotdeauna la ceea ce iubim,corect?ii răspunde aceasta, mângâindu-i fin obrazul.

Brunetul închide ochii pentru a opri eventualele lacrimi.Nu își dorea ca fata sa plece de lângă el.Nu își dorea să fie departe de ea nici macar pentru o zi.Stia că dacă aceasta nu va mai fi lângă el,va fi mult mai trist și mai rece.
-De ce nu poți rămâne aici?Cu mine?întreabă acesta,cu ochii încă închiși.
-Am o casă,o familie,am 19 ani....sunt bipolară.
-Si?Te-ai gândit că și eu pot înnebuni aici fără tine?se plânge Yoongi.
-Nu mai dramatiza.Nu mă mut in alta țară,alt continent.Doar merg acasă,e la 15 minute distanță,spune aceasta,încercând să îl consoleze.
-Doar stai aici cu mine!spune Suga,trăgând biata fată intr-un sarut.
-Tot nu cedez,spune Byeol când cei doi se desprind din sărut.
-Nu doream sa ajungem aici,spune Suga și trântește fata pe pat.

***

-Ce fac aia doi acolo?Crezi că  mai e nevoie sa îi aștept?întreabă Haneul deja iritată,deoarece urăște să aștepte.
-Eu zic sa ii aduci lui Byeol schimburi,eventual să îi faci bagajul,fiindca,după cum îl cunosc eu pe Yoongi nu o va lăsa să plece,spune Jungkook amuzat.
-Ah, oamenii ăștia!spune Haneul si își pune mâinile în cap in semn de exasperare.
-Nu mai fii așa stresată!spune Kookie și se apropie cu pași lenți spre Haneul.
Ii ia grijuliu valizele din mână de că si cum ar fi doua perne,nu doua valize pline cu haine,si le pune deoparte.
Își unește fruntea cu a ei, privindu-i intens ochii.Simtea că se pierde în ochii ei verzi.Ii adora ochii.
Își lipește buzele de ale ei ușor,simțind căldura emanată de corpul ei frumos sculptat.
Haneul își duce mâinile în părul lui moale, ciufulindu-l.
Se desprind din sărut din cauza lipsei de aer.

-Haide să le aducem schimburile,spune Jungkook și o ia pe Haneul de mână.Si să îți iei și tu.
-Pentru? intreabă Haneul.
-E clar că dacă Byeol sta aici,o sa stai și tu.Dăh!spune Jungkook și își dă parul din ochi.
-Totusi,ar trebui să o luam și pe Byeol cu noi,își alege singura hainele.
-Atunci...haide să o luam!o îndeamnă băiatul și o trage in sus pe scări.

Ajunși în fata ușii cei doi rămân puțin blocați.
-Intra o data!îl împinge Haneul pe Jungkook de la spate.
-Argh!Și dacă fac chestii intime?spune Jungkook in șoaptă.
-Bate la ușă!Nu am toată ziua la dispoziție să îi aștept pe aia doi!In mai puțin de două ore trebuie sa fiu în sala de dans,spune Haneul apoi bate la ușă,urmând să apese pe clanța.

***

Byeol încearcă din răsputeri să iasă din strânsoarea lui Yoongi,dar singurul lucru pe care îl făcea era să adâncească și mai mult sărutul.
O bătaie în ușă se aude,ceea ce îl face pe Suga sa se dezlipească de corpul fetei și să meargă înjurând spre ușă.
Deschide ușa,dând nas in nas cu Haneul,care inca avea mâna pe clanța.
-Yaaa!Da-te din calea mea!Kwang Hee Byeol!La mașină,acum!tipa aceasta, facandu-se auzită și de către Byeol,care era întinsă în pat.
-Hyung,spune Jungkook fara sa își ia privirea de la Haneul,ce o trăgea pe Byeol de mâini pentru a se ridica.
-Da?întreabă acesta,încă iritat.
-Haide să le așteptăm la mașină.Sunt sigur că și tu vrei sa vii.
-Um..da,haide,aprobă Yoongi.

Băieții coboară scările găsind restul găștii jos,stand pe canapea.
-Unde va duceți?întreabă Jin mâncând dintr-o punga de chipsuri.
-Mergem sa le luam haine fetelor.Se vor muta aici,răspunde calm Jungkook.
-Vin și eu!spune fericit Jimin.
-Si eu!se aud vocile celor 4 băieți rămași.
-Atunci vom fi nevoiți să luăm duba,sau sa mergem cu două mașini,spune destul de enervat Yoongi,știind că va fi mult mai multa înghesuială.
-Luam duba!decid toți,mai puțin Suga,care își dă ochii peste cap.
Când fetele coboară,salută băieții si pornesc fericite spre casă.

Jin se așează în locul șoferului,pe scaunul din dreapta Namjoon iar restul in spate.

Byeol se pune cu capul pe umărul lui Yoongi închizând ochii.
Acesta își întoarce preț de o clipa privirea spre ea,dandu-i un sărut pe frunte,apoi își continuă activitatea pe telefon.
Băieții făceau glume,Haneul fredona o melodie,mimând mișcările, pentru că efectiv nu se putea abține iar Jungkook se contrazicea cu Taehyung pe motivul "ce vreți să mâncați diseară".

Când ajung în fața casei Haneul și Byeol ies primele din mașină,alergând spre intrare.Apasa pe clanța,dar ușa este încuiată.
-Ai cheia?întreabă Haneul.
-Nu.Haide totuși să încercăm ușa din spate,propune Byeol.
Haneul o urmează pe Byeol,alaturi de cei doi băieți care au vrut sa dea o mana de ajutor.
-E încuiată!spune Haneul.
-Da-te la o parte!ii spune Byeol și începe să forțeze ușa,până aceasta se deschide.
Intra toți patru,târând cele două valize după ei.

-Mamaaaa?!Am ajuns!tipa Byeol,dar nu primește niciun răspuns.
-Mami?întreabă Haneul și aleargă spre living.

Un țipăt sfâșietor se aude din direcția în care Haneul fugise.
Byeol mărește pasul simțind cum inima îi iese din piept.
-Mamaaaa!Tataaa!tipa aceasta,simțind cum îi tremura tot corpul iar picioarele îi cedează sub greutatea corporala.
Este prinsa de Suga,care a fost tot timpul în spatele ei.
Înghite in sec,privind dezastruoasa imagine din fata ei.

Haneul-era distrusă.Statea în genunchi,între cele două corpuri neînsuflețite, ținându-si părinții de mână.
-Mami...tati....șoptește ea privind fetele cu expresii reci,înghețate ale părinților cu care vorbise,exact cu o seară înainte.
Nu putea să isi dea seama daca este doar o glumă,sau e cruda realitate.
Plângea strângând și mai tare mâinile celor doua persoane cu care a trăit toată viața.
-Nu mă părăsiți...șoptește înainte ca Jungkook sa o prindă,fiindcă leșinase.

Byeol inca tremura.Dar nu de frică.Era conștientă că părinții ei au fost asasinați.Nu plângea.Nu putea să schițeze nici macar o emoție.Se întreba:"oare toate astea au fost menite sa mi se întâmple mie?Așa a fost scrisa viața mea?".Închide ochii lăsând lacrimile să i se prelingă pe obraji.

Nu știe cum,sau de ce,politia e in fața casei.
Este scoasa cu brutalitate afara din casa,după ce a refuzat să iasă.
Singurul lucru pe care a mai apucat sa îl spună înainte să iasă pe ușă a fost:
-O sa mă răzbun.Jur!