Save Me

Chapter 30

*Yoongi*

A trecut o ora.Apoi jumătate.Apoi încă un sfert.Stateam în aceeași poziție,simțind cum mâinile îmi amorțesc.
Îmi ascultam cu grija vocile din cap,care se certau mai mult ca niciodată.Nu e prima oară când o fac.Dar de data asta sunt mult mai zgomotoase.
Mă ridic ușor în șezut și privesc în gol spre ușă.Oftez.Stiam unde e,și totuși, nu am fost capabil sa o aduc înapoi acasă. Nu am putut sa o țin în brațele mele și sa o prețuiesc. Totul s-a întâmplat intr-un moment de neatenție.Si mă învinuiesc pentru asta. E vina mea ca am lasat-o sa plece.E vina mea ca nu am fost acolo pentru ea.A trecut prin multe,iar eu trebuia sa îi fiu alături. Trebuia sa fiu sprijinul ei.
"Nu o sa plangi.Doar oamenii slabi plâng."

Ușa se deschide ușor. Îmi întorc privirea.
-Scuze ca nu am bătut.Faceam prea mult zgomot.
-Uh,Haneul, intra spun și mă ridic din pat.

Puteam sa observ ca e obosita.Plangea des.Lucra mult.Avea grija de noi și de casa.Era exact ca o mama.Dar era trista.Unica ei sora a plecat,părinții ei au murit.Presupun ca îi era dor de o îmbrățișare părintească, de un sprijin și un sărut pe frunte.

Își lasă capul în jos și închide ușa,apoi se așează pe scaunul de la birou.Ma uit la ea și zâmbesc ușor.
-De ce zâmbești?ma întreabă.
-Acolo stătea Byeol când scria versuri,îi spun,cu o voce visătoare.
-Legat de Byeol...

Îmi închid ochii.Nu vreau sa vorbesc despre asta.Nu pot sa vorbesc despre asta.

-Continua.Spun și îi fac semn cu mana sa spună ce are de spus.
-Tu știi unde e.Nu-i așa?
-Știu.Sau știam.
-Știai?întreabă, mărind ochii.
-Da.
-Ai fost după ea.
-Nu am fost în stare sa o salvez.
-Sa o salvezi?Ce?Yoongi,ce s-a întâmplat acolo?
-Nu pot sa vorbesc despre asta.
-Trebuie sa îmi spui!spune,cu o voce ușor speriata.
Mă privește trista,aproape izbucnind în plâns din cauza stresului acumulat pe parcursul timpului.
-Byeol e o criminală,Haneul. Ea nu se mai întoarce.A...a ales sa plece și sa nu se mai întoarcă.Asta e viitorul creat de ea.E ceea ce vrea sa facă.
-P-poftim?spune și își acoperă gura cu mâinile,ochii ei fiind strălucitori din cauza lacrimilor.Nu se poate!Nu e adevărat! Byeol a mea...
Da negativ din cap și se ridica de pe scaun închizând ochii.Isi musca puternic buza.
-Îmi pare rău...șoptesc.
-Ai fost după ea!De ce nu ai adus-o înapoi?
-Nu am putut!Sunt un simplu om în fata a 4 criminali! Doar nu credeai ca a plecat singură,nu?
Fără sa îmi dau seama începusem sa tip.Incerc sa mă calmez,dar în zadar.
Aud cum ușa se deschide,pe ea intrând băieții cu o fata îngrijorată.
-Ce criminali?întreabă Namjoon iar Haneul își acoperă fata cu mâinile.
-Cred ca voi doi aveți sa ne dați niște explicații spune Jin furios.

Oftez ușor și mă așez pe pat.Nu eram pregătit pentru asta.Ce sa le spun?Cum sa le spun?

Haneul se uita speriata la Jungkook.Jimin vine și se pune pe pat lângă mine.
-E în regula.Poti sa ne spui.
Iau o gura mare de aer,apoi dau drumul cuvintelor.
-Byeol e o criminală.

Mă uit în jur.Haneul se prăbușește pe jos,începând sa plângă în hohote.Jungkook se duce lângă ea și o ia în brațe. Taehyung rămâne cu gura căscată. Jin iși mărește ochii și se uita la mine de ca și cum ar fi prima oară când mă vede.Rap Monster își acoperă gura.Hobi încearcă sa își păstreze calmul și sa para ca nu e afectat.
Jimin își pune mana pe umărul meu.

-E vina mea, bine? Eu sunt de vina.Nu am putut sa o aduc acasă. Sunt un prost!
Nu mă puteam abține.Lacrimile deja îmi încețoșau privirea,mâinile îmi tremurau incontrolabil.

-La dracu' Yoongi! Am avut încredere în tine ca o sa o aduci acasă! Nu am făcut nimic timp de o luna de zile, în speranța că tu ai mai multa putere sa o aduci pe Byeol!țipă Taehyung la mine.
-Eu...
-Unde e? Zi-mi!Unde e Byeol?
Ma apuca de tricou și mă ridica de pe pat.Ma lipește de perete.Unde dracului e Byeol?!
-Lasa-l în pace!Nu el este de vina!țipă J-Hope la Taehyung.
-Tu,nenorocitule!Mi-am pus bazele in tine ca o vei găsi!Ca vom fi iarăși o familie.In schimb,ai lasat-o sa plece,pur și simplu?
Îmi da un pumn în obraz,însă nu mă împotrivesc. Îl merit pe deplin.
-Taehyung, ce te-a apucat?țipă Jungkook luându-l de pe mine.
Îl prinde de mâini, astfel imobilizandu-l,iar eu mă las ușor în jos pe perete.
Fata îmi zvâcnea.

Jimin vine spre mine și cu ajutorul lui Jin mă pun pe pat . Taehyung mă privește acid, fiind gata sa mai sară încă o data la gatul meu.
Jungkook îl prinde și mai strâns de mâini.
-Unde e Byeol acum?ma întreabă calm Jin.

Trebuie sa reflectez asupra situației. Barbatul înalt.Masina,bodyguarzii. O,nu!
-A fost răpită,spun rapid.
Mă simțeam de ca și cum un camion mi-ar fi trecut peste fața.
-Știi cine era cel care a...
-Nu,i-o tai eu.
-Cum arata?ma întreabă Namjoon.
-Înalt, ochi albaștrii,nu avea trăsături asiatice.Par șaten-auriu,părea bogat.

Haneul se uita crispata la mine.
Șoptește:
-E tatăl ei.
Simt un fior pe șira spinării.
-Trebuie sa o găsim.Rapid!

Toată lumea iese din camera mea mai puțin Jimin.
-Te-a lovit rău?ma întreabă, vrând sa pună mana peste obrazul meu.
Mă feresc,știind ca o sa mă doară.
-Nu.Sunt bine.
-Te rog,nu te supăra pe el,a facut-o la nervi.Este foarte îngrijorat din cauza lui Byeol.El o iubește ca pe o sora mai mica.
-Da,am înțeles Jimin.Nu sunt supărat.
Îmi da o îmbrățișare strânsă.Apoi îmi zâmbește dulce,așa cum o face mereu.
-Mulțumesc,Jiminie.
Iese zâmbind din cameră iar eu mă ridic de pe pat mergând spre baie.
Tot ce am făcut,a fost pentru tine,Byeol.

Neata again.Just,am întârziat cu 4 zile,oh la naiba.Iertati-ma,sunt la tara și dracu are wi-fi aci.Imi vine sa plâng,ok?
Am atâtea idei pe care le pierd ca nu am unde sa le notez.Stiti ce e și mai super?Sa nu ai nici date.
Mă ușurez pe ea de viața.
VOI DOAR BUCURAȚI-VA DE CAPITOL ȘI LĂSAȚI TOTUL IN SEAMA LUI DUDĂ.
Super super la carfur
Ciocaneleee

Nu,nu?Ok. Bye💙

A,ignorați greșelile gramaticale,nu am dormit decât 8 din 20 de ore.