Infractorul

Capitolul 2

Jade se răsfățase cu o masă copioasă, adusă de Marisol în cameră. Femeia știa să gătească dumnezeiește și amabilitatea cu care fusese servită și cazată, o impresionase pe tânără. Mulțumi pentru mâncare și duse tăvile la recepție, după ce mâncase aproape tot. Înainte să se întoarcă în cameră, rămăsese pe terasă, afară să fumeze o țigară. Aerul era răcoros ceea ce o mulțumea, față de gradele ridicate pe ziuă. Era întuneric și liniște. Autostrada se afla la o aruncătură de băț, de motel, iar pe ea, în îndepărtare, se vedeau două faruri luminoase.

O mașină venea dinspre oraș. Posibil că era nepotul managerului pe care îl aștepta de aproape jumătate de oră. Dacă era așa, ar trebui să-l cunoască și să pornească imediat după Roșcata ei. Se gândi să-l anunțe pe bătrân, dar era prea târziu, fiindcă mașina se apropia cu repeziciune și ea nu apucase să stingă nici țigara pe jumătate arsă. O văzuse deja când eliberă fumul din plămâni, deci nu mai era cazul să se ascundă, iar ea nu fuma niciodată în public.

Din camioneta Chevrolet, sări jos, un tinerel la vreo douăzeci și cinci de ani, brunețel și slab ce o scrută din priviri în mod pervers, iar Jade înțelesese că era momentul să se poarte distantă și să-și vâre la brâu,  revolverul dat de bunicul ei. Asta așa, în caz de urgență, dacă tot nu-i ceruse actul de identitate acel bătrân, putea scăpa basma curată de i-ar trage vreun glonț în cap. Cunoscuse astfel de priviri și odată cu acesta, veneau și gândurile obscene. Nu avea de ce să-l urască, în fond Jade arăta bine ca femeie și era destul de frumoasă.

— Bună seara, dumneavoastră sunteți domnișoara superbă care a rămas fără mașină?

— Jade. Aș prefera să-mi spuneți pe nume, domnule...

— Juanes...a răspuns el, în timp ce întinse mâna către ea. Jade acceptă formalitatea și apoi îl întrebă dacă a adus benzina.

— Dumneavoastră ce credeți? Aș fi bătut atâta drum, doar să vă cunosc?

— Am înțeles, ești unul din acei tipi arțăgoși, care cred că toate femeile ar trebui să le cadă la picioare... Te plătesc oricum. Chiar dacă n-o aduceai. Ai fi făcut cale întoarsă...spuse Jade întorcându-se cu spatele și o porni către cameră.

— Unde mergeți? Nu veniți să vă recăpătați mașina?

— Vin imediat, am ceva de luat.

Cât Juanes se gândea că poate are de luat cheile mașinii, Jade se îndoia că în scurta noapte de la motel va merge ceva cum trebuie. Tinerelul acela de o vârstă cu ea avea să-i facă probleme dacă mai debita stupizenii.

— Unde l-am pus?... Se frământa fata căutându-l la fundul genții, unde ar fi trebuit să fie, apoi își aminti. Îl pusese în torpedoul mașinii.

— Perfect! șuieră sarcastică și apucă portofelul pe care îl îndesă într-o poșețică ce o atârnă de gât, împreună cu cheile.

  Când ajunse la ușă, se opri în loc, analizându-și ținuta. Pantalonii scurți și maieul nu erau cele mai decente piese vestimentare, așa că, se gândi ea, era mai bine să nu-l ispitească prin fizicul ei și își trase o pereche de blugi și un hanorac peste, apoi ieși mulțumită. În schimb, ajutorul lui Jade strâmbase din nas cu dezamăgire, imediat de cum o văzu apropiindu-se de el și bunicul său.

— Oh, domnișoară Smith. L-ai cunoscut pe nepotul meu, Juanes?

— Da, domnule Jose. Eram afară când a sosit. Putem pleca? trecu Jade la subiect și tânărul proaspăt sosit îi făcu semn din cap să urce în dreapta.

Fata nu stătu pe gânduri și urcă imediat, evitând orice fel de speculație. Se urcă și el la volan și porniră împreună în direcția opusă orașului. Oare ce o fi fost în capul ei să-l cheme noaptea, când putea aștepta până dimineață?!