Infractorul

Capitolul 4

Când ajunseseră la motel, Jade vru să coboare și să își ia lucrurile din cameră, să poată pleca mai repede, apoi își aminti că trebuia să mai stea până la primele ore ale dimineții. Manu stătea în mașină neclintit, dar cu ochii în patru.

- Nu-ți iei o cameră ?

- Nu, veni răspunsul lui scurt. Te rog să nu menționezi că m-ai văzut.

- De ce? Ai belele?

- Într-un fel.

Jade se încruntă.

- Cum adică? Sper că nu le atragi asupra mea, altfel mă transform și eu într-o belea pe capul tău!

- Stai liniștită, dacă mă ajuți, nu se va întâmpla nimic rău.

- Ce bine, fiindcă ultimul lucru pe care îl voi face, va fi să te ajut.

- Te rog! Doar să nu spui că m-ai văzut, rămân în mașină.

- Cum?! Cred că glumești. Nu, nu, nu!

- Atunci, lasă-mă să stau cu tine în cameră.

- Da' n-ai pretenții, omule!

- Promit să nu te încurc...te rog...

- Nu face fața de milog, puține lucruri mă copleșesc pe mine...

- Vine un moș, zise Manu și se lăsă în jos.

- Ah, îl distrag eu, până te duci tu în camera cu numărul opt. Uite, cheia!

Jade se gândi că până la urmă era mai bine să-l culce pe podea în cameră, decât să-l știe în mașina ei. Cine știe ce îi mai tuna prin cap, să-i fure prețioasa Roșcata sau alte ideii ce-i spărgeau capul. Înjură în barbă că ea trebuia să-i îndruge verzi și uscate domnului Jose și să ia apărarea unui ce? Unui infractor care se ascunde cine știe de cine sau chiar de poliție.

- Domnișoară... Ați reușit să vă luați mașina văd. Nepotul meu e pe drum?

- A spus să vă transmit salutările mele, că el merge direct acasă. A mai spus că e târziu și mâine va veni pe la dumneavoastră.

- Așa a spus? ridică bătrânul o sprânceană. Jade spera ca cei doi să nu fi vorbit altceva și ca minciuna ei, să fie credibilă.

- Dar a zis că rămâne la motel până dimineață...de ce s-o fi răzgândit?

- Nu știu asta. V-am transmis doar ce mi-a spus el, minți Jade și intră înăuntru la recepție în timp ce Manu se strecură prin beznă, aproape de ei, până la camera luată de Jade.

- Bine, domnișoară, mai doriți ceva?

- Nu, doar să vă anunț că dimineață devreme voi pleca. Voi veni să vă aduc cheia.

- Ce păcat, că nu mai rămâneți, zise Jose.

- Chiar am multe pe cap și încep serviciul, gata, vacanța s-a terminat! Noapte bună, domnule... adăugă Jade și se retrase expirând ușurată pe moment. Se opri pe verandă și aproape că era tentată să aprindă o țigară, dar își aminti că străinul era în camera ei și intră imediat fără a mai sta pe gânduri.

Aprinse lumina, dar el nu se vedea pe nicăieri. Jade trase perdelele și se învârti prin cameră, apoi deschise ușa de la baie. Fața îi împietrise și Manu rămase pe loc, cu pletele ude și gol pușcă.

- M-am gândit să fac o baie până vii tu...sper că nu te-ai supărat... a spus el fără nicio jenă.

Jade nu-și putea mișca gura de uimire și ochii îi rămaseră pironiți la prototipul lui ce-i atârna semeț după o baie binemeritată, după părerea lui.