Infractorul

Capitolul 3

Când Juanes descuie portierele, Jade sări iute din mașină și fugi către a ei, dar nu reuși să descuie înainte ca el să o oprescă. Brațele lui puternice o prinseseră într-o strânsoare puternică și o trântise la pământ cât a-i clipi.

— Credeai că scapi? Trebuie să recunosc că ești o păpușă pe cât de bună, pe atât de isteață...

— Lasă-mă, animalule!

Jade era disperată, întinsă pe jos și cu un violator peste ea, dar nu încetă nicio clipă să se zbată, cu speranța că poate va reuși să scape. În zadar. Bărbatul era tânăr și puternic și mai ales, ar fi făcut orice ca să primească ce dorește. Juanes trase de hanorac , scoțându-l cât ai zice pește, iar Jade prinse ocazia să-l lovească cu genunchiul între vintre, făcându-l pe ticălos să se chircească deasupra ei, dar nu renunță. Îndrăzneala și agilitatea ei îl scoaseră din minți înfuriindu-l și mai tare, încât o prinse de gât și îi trase o palmă zdravănă. Tânăra icni de durere mișcându-și capul amețită și puterile ei slăbiseră într-o fracțiune de secundă. La a doua încercare de a o lovi, o mână din spatele individului îi prinse brațul cu brutalitate, oprindu-l din a o lovi pe Jade cu pumnul.

O luptă pe viață și pe moarte se porni între cei doi, dar se sfârși înainte ca Jade să-și dea seama ce se întâmplă și cine a salvat-o.

— Ești bine? O întrebă străinul, ajutând-o să se ridice și ea rămase cu gura căscată.

— Ci-cine ești? Și de unde ai apărut? întrebă ea, rezemându-se de Roșcata ei.

— Un trecător. Cine e viermele ăsta? o întrebă el pe Jade care nu știa unde să se uite mai întâi, la el, un necunoscut care a salvat-o sau la violatorul ce zăcea nemișcat în drum.

— Dumnezeule, l-ai omorât?

— Nu-ți face griji, deși ar fi meritat, m-am abținut... Ce face o fată tânără ca tine în bezna nopții cu dobitocul ăsta?

  — Ai dreptate, e un dobitoc mare. Am avut încredere că mă aduce cu mașina lui, să o iau pe a mea și n-a vrut să primească bani...plată în natură...

  — Crezi că mă poți duce și pe mine? Până în oraș?

— Ăh, știi...mulțumesc pentru ajutor, dar nu mai am încredere în nimeni. Nici nu mi-ai spus cum te numești, cum ai ajuns până aici și ce hram porți...de unde știu că n-ai să mă jefuiești?

— Sunt Emanuel, am venit cu voi, eram în remorcă, n-am știut unde mă va duce, dar cel puțin aveam cu ce să merg.

— Nu-mi place modul tău de a călători...Îmi pare rău, nu pot. Poți să-l pui pe ticălos în mașină și să vă întoarceți la motel.

— Bună sugestie, zise Manu și se apucă să-l târâie în camionetă.

— Stai o secundă, să-mi iau benzina și plec. Dar să mai știi și că el e nepotul managerului de la motel.

Jade luă bidonul promis și alimentă rezervorul Roșcatei, apoi urcă și porni spre motel. În urma ei rămase și Manu care întoarse camioneta spre motel, în urma ei. Ea nici nu putu să-i vadă bine chipul, dar zărise părul până la umeri și nu prea îi conferea nici cea mai mică urmă de încredere. Și totuși, în timp ce se îndepărta de el știa că nu va da prea bine, când va vedea că nepotul lui nu mai sosește sau că străinul îi conducea camioneta. Asta ar fi atras probleme asupra ei și asupra bărbatului, care în fond o salvase de nemernic. Conștiința o îndruma bine, dar rareori o asculta. De data asta se supuse. Opri mașina și dădu în marșarier câțiva metri, apoi coborî, întorcându-se înapoi.

— Hei! Emanuel...

— Îmi poți spune Manu. Toți o fac. Te-ai întors?

— Nu e o idee bună...

— Ce anume?

— Ce ți-am sugerat adineauri. Lasă-l aici să vină singur. Voi rămâne în noaptea asta la motel și poți rămâne și tu să nu dăm de bănuit. Până își va reveni și se va întoarce eu voi fi plecată deja. Altfel ce explicații vei da bunicului său?

— Bine, facem cum spui tu. Deci merg cu tine?

— Așa cred...

  — Îmi iau rucsacul și vin.

Jade avea inima strânsă. Decizia de ultim moment, spera să n-o regrete și Manu să fie cooperant. Voia o vacanță, nu probleme. Pe de altă parte, Manu avea de gând să fure camioneta, imediat ce îl lăsa pe Juanes undeva în oraș și să plece departe, dar propunerea lui Jade îl făcu să-și schimbe planul. Avea dreptate femeia și mai ales că avea nevoie de ajutorul cuiva să plece nevăzut, Jade părea o opțiune atractivă. Din prima clipă își dădu seama că e o femeie isteață, iar acum mai avea doar să o convingă pe parcurs să îl ajute.

Manu urcă în dreapta lângă Jade, care era deja la volan. Era prima dată când primea străini în mașina ei și prima dată când îi văzu chipul bărbatului. Pletos și exotic, o figură interesantă după părerea ei. Manu o studia și el fățiș, holbându-se de-a dreptul la femeia din stânga lui.

— Îmi place părul tău, s-a trezit spunând Jade.

— Și al tău e fain, răspunse el, iar ea râse.

— Eu sunt femeie, dar e interesant cum îl porți. Deci...care e viața ta?

— Așa repede ai trecut la subiect?

— Ești în mașina mea, eu pun întrebările, tu răspunzi.

— Așa e regula?

Jade îi răspunse privindu-l acid, apoi se concentră la condus.

— Dacă ți-aș povesti viața mea, a-i scrie un roman. Dacă ți-aș spune despre mine, nu ai vrea să mă cunoști ca om, mi-ai evidenția defectele.

— Ai defecte multe?

— Se poate spune și așa... Depinde cum le vede fiecare.

— Ești un tip misterios.

— Așa-i? Dar tu? Doamnă sau domnișoară misterioasă? Care îți e traiul?

— Vrei să-mi știi situația sentimentală sau materială?

— Pe care vrei...ambele?

— Ai de gând să mă jefuiești dacă îți spun?

— Ai mai pus o dată întrebarea asta. Și te voi jefui dar nu acum.

— Ce înseamnă asta?

— Spune-mi mai departe...nu-ți fur nimic.

— O moștenire pe care vreau să o cheltui în vacanța asta, care a devenit ciudată. Sunt asistentă ca profesie. Singură și neliniștită.

— Va să zică n-ai ce face cu banii?

— Sunt doar eu. O casă mare, mașină, servici stabil și câștig frumos. Ce să-mi mai doresc?

— Iubire?

Jade făcu o pauză. Iubirea bunicilor ei era singura pe care o știa.

— Ei? Manu insista, dar prea târziu să vină răspunsul.

— Am ajuns...îi zise Jade ocolindu-i privirea.

Manu deveni suspicios, dar intenționa să nu lase așa conversația.