Infractorul

Capitolul 20

  Jade își duse mâna la frunte, puțin stânjenită de privirile lor curioase și pline de mister. Ruben și Rosa se uitau unul la altul și apoi când la Jade când la Manu, așteptând să afle cine e femeia căruia îi zâmbea Manu atât de pierdut.

  Fratele Ruben crezut mai întâi că este o asistentă pe care i-o adusese fratele său, dar era prea frumos să fie adevărat. El avusese parte doar de asistente încruntate și trecute de cincizeci de ani.

  — Frățioare, cumnată, ea e Jade, sufletul meu și îngerul meu păzitor. Ea m-a ajutat să ajung la voi și să îmi duc misiunea până la capăt. Vreau să o acceptați ca parte din familia noastră.

   Jade era foarte surprinsă de cuvintele lui Manu și aproape că se rușina de laudele sale. Doamne cât îl iubea pe bărbatul ăsta!

  Rosa o felicită și o sărută pe ambii obraji, iar Ruben era încântat de ajutorul acordat indirect lui și de faptul că Manu își găsise în sfârșit sufletul pereche.

  — Normal că o vom accepta, răspunse Ruben, dar trebuie să recunosc frățioare, nu mă așteptam ca în sfârșit să îți găsești dragostea...

— Să nu fie cu supărare Jade, dar fratele meu chiar mai mare fiind ca mine, nu prea le avea cu femeile. El era mai din topor așa și nu se lega niciuna de capul lui, cel puțin nu serios.

   Jade râse și vru să-l contrazică.

  — Nu e deloc așa, e chiar un tip foarte serios și foarte drăguț și ai fi surprins să aflii cât de romantic este...

— Dacă ați terminat cu declarațiile, interveni Rosa, vă poftesc la masă. Tocmai am terminat de gătit cina, iar voi ați venit la țanc!

— Te ajut și eu, se oferi Jade. Nici nu știu de când nu am mai mâncat mâncare gătită! Fetele plecaseră spre bucătărie râzând și cunoscându-se una pe cealaltă.

  Între timp, Manu și Ruben ieșiră pe balcon să stea puțin de vorbă ca între frați.

— Mă bucur că ești aici în sfârșit, frățioare, îi spuse Ruben. Mă simt atât de prost că nu pot face nimic și tu te zbați atât pentru mine... Te rog să nu mai pleci!

— Dar nici nu pot rămâne, răspunse Manu, iar fratele lui se întristă.

— Știu că ești căutat, te-ai băgat în belele pentru mine. Ce pot face ca să te salvezi? Nu îți vreau banii, îi poți lua pe toți, te poți achita de datorii și vei scăpa. Eu sunt fericit așa cum sunt dacă am familia alături... M-am hotărât să vorbesc și cu Rosa, să o las liberă să își aleagă un soț potrivit pentru ea care să o facă fericită și să nu mai îndure chinul ăsta.

— Tu te auzi ce vorbești? Rosa e sufletul tău și tu ești sufletul ei pereche. După ce a fost atâta timp alături de tine, ai de gând să dai cu piciorul la toate eforturile ei?

— Nu intenționez să fac asta în nume de rău, dar cred că merită mai mult decât îi pot oferi eu.

  — Ruben, ascultă la mine și nu face vreo prostie! Vreau doar să mă asculți și să accepți ceea ce vreau să fac. Nu-i spune nimic Rosei, o vei răni și vei suferi.

— Și ce anume vrei să faci mai exact? Nu te poți ascunde la nesfârșit și nu poți fugi tot timpul. Cred că și Jade dacă te iubește vrea să-i fii alături.

— Eu am vorbit cu Jade și ea știe ce îmi doresc să fac și îmi este alături. Nu am altă soluție, te rog înțelege-mă că e datoria mea ca frate mai mare să te ajut să treci peste, să te ajut să împarți această povară și să te ajut să te vindeci!

— Încep să cred că v-ați aflat în locul potrivit și v-ați găsit la momentul potrivit. Aveți o inimă mare amândoi! Dacă ea înțelege nebunia pe care vrei să o faci, nu pot decât să cred că are o inimă la fel de mare ca a ta. Și totuși vreau să mă înțelegi, îmi este și mai greu... mă simt  îndatorat. Nu pot să te las să-ți petreci viața în închisoare doar ca să mă fac eu bine.

— Nu trebuie să te simți prost dacă vrei să faci ceva pentru mine, vindecă-te, mergi, trăiește-ți viața și apoi poate mă poți ajuta. Plătești tu cauțiunea cu banii tăi care-i muncești, dar momentan vreau să te vindeci să-ți recuperezi viața.

— Orice aș spune, nu m-ai asculta și din scaunul ăsta nu pot face nimic să te opresc...

— Atunci doar acceptă-mi ajutorul. Sunt fratele tău mai mare. Ascultă-mă!

—  Ți-am spus vreodată cât te iubesc, frățioare?

— Și eu te iubesc. Ești singura mea familie și nu voi permite pentru nimic în lume să te pierd și pe tine.

— Tocmai asta spun, nu mă vei pierde chiar dacă sunt în scaun cu rotile...

— Sunt de acord, nu te voi pierde, dar nu pot să te privesc o viață întreagă cum te chinui așa. Ai și tu dreptul la fericire, nu ai greșit nimănui cu nimic ca să duci traiul ăsta. Nu e păcat de tine să ai studii și să nu poți să faci ceea ce îți place?

  Lui Ruben îi curse două lacrimi, înmuiat de bunătatea fratelui său mai mare și oricât și ar dori se poată spune, să-i poată arăta, nu existau cuvinte și nicio măsură mai mare ca să descrie cât îl iubea pe fratele său.

— Ce asta Ruben? Plângi? Nu plânge, nu ai de ce să plângi... Voi face pușcărie, maxim trei ani și voi ieși într-un an pentru bună purtare.

— Și crezi că un an e puțin? S-au crezi că nenorociții aceia te vor lăsa în pace? Te vor chinui și acolo și îți vor face viața amară. Mai amară decât este deja acolo.

— Nu îți face griji pentru asta, eu sunt obișnuit...Știi câte belele am făcut și am pățit de tânăr..

— Și ce acum ești foarte bătrân? Greșești..

— Nu-ți mai face griji pentru asta și dute și spune-i Rosei cât de mult o iubești.

— Chiar mi-aș dori să mă însor cu ea, să-mi revin și să o iubesc așa cum merită.

— Nu te teme, vei avea ocazia asta. Te asigur eu! Îți dau cuvântul meu de frate, că vei fi foarte fericit! O să o pun imediat pe Rosa să meargă și să îți ia tratamentul.

— Sper că Jade își dă seama cât de norocoasă e că te are. O vei face foarte fericită, sunt sigur de asta, doar să găsim o cale prin care să nu intri la închisoare în fond ți-au făcut o nedreptate!

— Chiar dacă mi s-a făcut, atâtea nedreptăți, nu am cum le dovedi. Tot ei vor scăpa basma curată și vor sări în capul meu chiar dacă poartă toată vina.

— Haideți băieți, la masă strigă Rosa și cei doi se întoarseră către locul de unde venea vocea ei și o văzu pe Jade plângând în ușă.

Asistase la toată discuția lor.

Manu merse către ea și o sărută scurt, apoi o strânse îm brațe.

  Dimineață devreme el avea să se ducă la poliție și să se predea cât nu era prea târziu, dar Jade avea și ea planul ei bine pus la punct, astfel îi va da toate planurile lui Manu peste cap și lucrurile din nou începeau să se complice.