Infractorul

Capitolul 11

Cu toate că sărutul lui Manu o copleșise și îi înmuiase genunchii de emoție, nu se putea încrede în cuvintele lui. Atracție! Acel cuvânt nu însemna neapărat și iubire. Jade știa din relația eșuată anterior, că așa începea totul. Atracție, sex și apoi alta nouă. Suferința ei o învățase să nu se încreadă în cuvinte ci numai în fapte. Manu era un bărbat perfect în ochii ei. Știa că dragostea înseamnă sacrificiu și el asta făcuse. Era o dovadă clară de iubire, să se lase pe el pentru a-i face fratelui său viața mai ușoară.

Fata îl împinse ușor și ținu ochii închiși, pentru a nu-i vedea adevărul din ei, apoi se întoarse cu spatele la el. Manu bănuia că o deranjase ceva dar nu era sigur ce. Îndrăzneala lui sau faptul că recunoscuse că e îndrăgostit de ea. Își atinse buzele, simțind încă la fel de proaspăt gustul ei dulce presărat cu aroma de tutun și apoi își prinse părul într-o coadă sus oftând la fel de calm.

— Mâncăm? întrebă Manu concluzionând că Jade dorea să nu discute despre iubire.

— Îhîm...mormăi și ea, lăsând totul în coadă de pește și își luară micul dejun în liniște.

— Voi conduce eu mai întâi, îi zise Manu mestecând și ultimul dumicat. În curând intrăm în oraș, mai luăm ce ne mai trebuie și apoi urmează încă o călătorie în pustiu și ajungem în San Diego.

— Sper să ajungem cu bine..

— Sper și eu asta fiindcă vor fi mari încercări de îndată ce vom ajunge în apropiere de San Diego...

Jade îi aruncă o privire ostilă apoi merse să ia o sticlă de apă din portbagaj. Nu îi surâdea spre bine deloc acea idee. Nu voia probleme și își dorea ca Manu să nu fi știut despre ce vorbea.

— Arunc-o la mine, îi spuse Manu în timp ce își dădea tricoul jos.

Jade făcu întocmai și apoi bărbatul și-o turnă în ploaie pe cap și pe piele. Femeia zâmbi și se mulțumi doar să se șteargă cu un prosop, de transpirație. Era din ce în ce mai cald în acea zi, iar gestul lui Manu îngreuna lucrurile pentru Jade. Era deja transpirată și încinsă după el, de câte ori îl vedea sau îl atingea i se aprindeau călcâiele, pe când el n-avea niciun stres, ba chiar părea că o ațâță să-i spună ceva. Însă Jade îi întoarse spatele și își schimbă tricoul, cu un maieu alb, lăsându-l pe Manu să-i admire spatele, mai frustrat că nu-i dădea atenția pe care o cerea.

Târziu spre seară, el și Jade ieșiră din oraș fără nicio problemă. Făcuseră baie la un hotel, mâncară pe săturate și se odihniră vreo două ore, după care făcură plinul de provizii și ceva benzină și porniră din nou la drum. Tot timpul, Jade fusese tăcută până ajunseseră să se certe.

Conducea cu viteză mare nu doar din pasiune ci și pentru că era nervoasă. La început, îi plăcea și lui adrenalina la care îl supunea.

— Se pare că vom dormi din nou afară...comentă el.

  La replica lui, Jade apăsă accelerația zburând efectiv pe șoseaua liberă. Manu se uita la ea, findcă înainte îl lua amețeala și i se ridica tensiunea.

— Oprește, Jade! Dacă vrei să te sinucizi, fă-o singură, fiindcă eu mai aștept puțin. Trebuie să ajung la fratele meu mai întâi...

Femeia reduse viteza considerabil și se încruntă ținând privirea spre drum. Uitase că are o obligație și oricum doar se distra puțin pe seama lui. Înainte, când era mai tânără, fugea pe ascuns și participa la curse cu mașini. Era expertă în viteză și nu luase permisul decât de vreo șase ani, în care condusese până la servici și înapoi. Îl văzu pe Manu cu coada ochiului, cum expira ușurat și ar fi vrut să spună ceva, dar se abținu.

— Nu era mai uman să ceri ajutorul altruismului oamenilor decât să furi și să fiu nevoită să dorm în praf, fiindcă l-a hotel te-a recunoscut menajera?

— Jade...

Manu se simțea prost pentru că o punea pe Jade în diferite situații complicate și unele periculoase, dar era convins că o făcuse pentru el și nu fiindcă o interesa fratele lui. Totuși, regreta enorm că o implicase, mai ales că acea cameristă a văzut-o și pe ea, de la spate. Norocul chior, fusese că nu văzuse mașina, fiindcă Jade o parcase în subteran și nu știuseră nimeni cu ce fugiseră.

— Îmi pare rău...cine ar fi crezut că va veni să facă ordine când eu eram la baie?

— Tu mă bagi numai în belele! Îți dai seama ce s-ar fi întâmplat dacă mă vedea și pe mine? M-ar fi dat și pe mine în urmărire și aș fi devenit complice. Mai rău, o fugară ce mi-ar fi pus slujba în pericol!

— Ți-am zis că-mi pare rău, ce vrei să mai fac? În fond și tu ai acceptat să mă ajuți!

— Ai dreptate... Defapt eu îmi cer scuze. Ți-am promis că te ajut și nu m-am ținut de cuvânt, ba chiar m-am înfuriat pe tine și n-a fost prea amabil din partea mea...

— E în regulă. Nu-ți e ușor, desigur, dar încă nu e târziu să te răzgândești.

— Nu...am început aventura asta împreună, să o facem atunci...orice ar însemna asta..

— Vrei să mai conduc și eu, se oferi Manu, crezând că e oportun să treacă peste supărarea asta.

— Bine..

Jade vru să parcheze mașina la următorul drum lăturalnic dar mașina se opri brusc din mers, semnalând o defecțiune.

— Nu din nou...

— Ce s-a întâmplat?

— Nu mai pornește, îi răspunse ea, încercând al treilea contact.

— Pot încerca să o repar, îi zise el.

— Sper să nu dureze mult. Întâi o scoatem de pe șosea și o tragem după tufele acelea de scaieți, apoi o repari. Nu vreau să mă trezesc cu cineva pe cap.

— Și dacă nu voi reuși?

— Nu există posibilitatea asta! Trebuie să o reparăm. O duc și împinsă de la spate, numai să nu o abandonez aici.

Manu îi respecta adorația ei pentru Roșcata, dar nu era sigur că va reuși să o repare, dar va face tot ce îi va sta în putere să n-o mâhnească pe Jade, chiar dacă nu dădea doi bani pe acea mașină. Era doar o mașină ca toate celelalte. Un singur lucru o făcea mai importantă ca celelalte și  era faptul că aparținea lui Jade. Dacă pentru ea însemna enorm, va trebui să însemne ceva și pentru el.