Infractorul

Capitolul 13

  — La ce te gândești? întrebă Manu pe Jade, văzând-o apatică.

— Mă gândeam la mine și la familia mea. De ce s-a întâmplat așa și de ce nu am și eu pe cineva care să mă aștepte acasă...Tu îl ai pe fratele tău, care probabil se îngrijorează enorm că nu știe nimic de tine. Eu nu am nimeni care să-mi ducă grija, nimeni care să mă aștepte acasă și să mă întrebe cum mă simt... Sunt singură și singură îmi duc zilele.

El o înțelegea.

  — În general așa se întâmplă, unii doresc să aibă frați și rude alții care au, își doresc să fie singuri pe lume. Dar adevărul este că e mai bine să ai pe cineva și te cred că îți e greu. Poate e dificil uneori dar familia e unită și foarte importantă. Nu ai prieteni, prietene?

Jade îl privea cu câtă mândrie și devotament vorbea despre familie și o încercă un junghi de gelozie inofensiv.

— Ba da, am două prietene foarte bune, colege cu mine la spital și sincer să-ți spun, întotdeauna le-am considerat surorile mele, poate pentru că tânjeam să nu fiu singură.

— Și totuși ai pornit singură în această vacanță și în această călătorie...

Jade rîse.

— Poate pentru că așa îmi era scris să te întâlnesc eu pe tine și probabil în alte circumstanțe sau împrejurări, cred că nici nu te-aș privi sau te-aș ignora, dar vezi tu? În pustietatea asta, împrejurările ne-au forțat să conviețuim împreună și să ne îndrăgostim...

Jade se îmbujoră ca o școlăriță la primul pupic, atunci când își recunoscu ei însăși, dar și lui, că e îndrăgostită.

— Crezi? întrebă Manu voind să-și dezvolte ideea, dar Jade trecuse imediat peste detalii.

  — Tu nu crezi că dacă am fi avut prietenii cu noi, poate tu te-ai fi îndrăgostit de prietenele mele sau eu de amicii tăi...nu era posibil?

— Ai dreptate poate destinul a decis pentru noi, dar fii serioasă Jade, am trecut pe lângă atâtea femei și nu m-am îndrăgostit de niciuna cum m-am îndrăgostit de tine. Deci, ce-ai spus mai devreme se contrazice, tot pe tine aș fi pus ochii dacă ai fi fost și cu zece prietene, nu numai două...

— Poate... a spus Jade și totuși ce a decis Destinul pentru tine e nedrept.

— Nu te grăbi cu concluziile. Destinul încă n-a pus capăt vieții mele și nu știm ce îmi rezervă. Poate voi scăpa de închisoare, poate că fratele meu se va face bine, poate că tot universul conspira în favoarea mea conform dorințelor mele...Te-ai gândit la asta?

— Știi, Manu? Îmi place la tine faptul că ești foarte pozitiv și optimist, iar asta e o calitate foarte mare și importantă, fiindcă oamenilor pesimiști nu le merg bine lucrurile, sunt doar superficiali și nu sunt deciși.

Când vru și el să adauge ceva, mașina se împiedică de două ori și se opri.

— Nu din nou, spuse Jade dezamăgită și își duse mâna la frunte, exasperată.

— Nu te speria, de data asta dragă, te las pe tine să o rezolvi prima, a spus Manu zâmbind. De această dată nu se mai lăsă păcălit și acordă tinerei prioritatea de rezolva problema.

— Bună decizie, dar dacă nu voi reuși să o repar, nu vreau să o las în urmă înțelegi? Mă înțelegi? Chiar dacă voi merge pe jos fără întrerupere, voi face în așa fel să o aduc după mine.

— Sunt sigur că îi vei fi de ajutor și o vei repara. Te pricepi la multe Jade, la care eu nu știu o iotă.

— Deci recunoști?

Manu pufni disprețuitor.

— Adevărat, sunt cam nepriceput, dar ce să fac? Ăsta sunt eu, așa cum mă vezi.

— Nu e nimic dragă, ne completăm. Unde nu știi tu, știu eu și unde nu știu eu poate știi tu. Cine știe?! Așa merg relațiile, completându-ne unul pe altul.

— Suntem într-o relație? remarcă el spusele ei.

— Păi atunci, cum se numește asta aventură? Aventura e ceea ce facem noi, călătorie. Dar ce între noi nu pot numi aventură, eu vreau totul sau nimic. Deci dacă nu ești sigur că vrei ca această relație să fie o relație, te-aș ruga să nu te mai apropii de mine!

— O relație...o imită el. Deci ești iubita mea?

— Atât ai înțeles din ce am zis? Jade deschise portiera. Hai să vedem ce putem face Roșcatei.

Manu încă se gândea asupra cuvintelor ei. Nu-i venea să creadă că a acceptat faptul că el o place și că ea simte la fel.

— Hai o dată! strigă ea și Manu se conformă apăsând sunt un buton de sub volan.

  Tânăra ridică capota mașinii și din motor ieșea un fum albastru.

— Arată mai rău ca înainte, constată Manu.

— Adevărat, răspunse Jade, cred că nu a fost făcută pentru drumuri lungi. E prima dată când am plecat cu ea într-o călătorie lungă.

— Ți-ai făcut vreo idee?

— Se va întuneca în curând. Eu zic să ne luăm cele mai importante lucruri și să o scoatem de pe drum, apoi să pornim pe jos nu are rost să mă chinui să o repar și să pierd timp degeaba. Când vom ajunge în oraș, voi da adresa și datele și voi cere să fie dusă acasă.

Cei doi stabiliră traseele și luară cu ei lucrurile cele mai de preț, se echipară și porniră la drum. Lui Jade îi fu foarte greu să renunțe la prețioasa ei roșcată, iar bărbatul se gândi că ar fi fost în stare să o sărute dacă ar fi fost om..

Deși găsea ciudată atracția dintre ea și acea mașină, o înțelese, cât putu de bine și porniră la drum.

— Cu puțin noroc, ne vom apropia de oraș până diseară spuse el.

— Rămâne de văzut dacă va fi un noroc.

Merseră încet, uitându-se din când în când unul la altul. Într-un moment de neatenție, tânăra se simți săltată de la pământ și învârtită, apoi Manu o întorsese cu fața către el și o sărută apăsat, cu bucurie și dragoste. Un sărut jucăuș, care o făcu pe Jade să râdă și să se gâdile pe gât unde se lăsă Manu cu buzele.

— Nebunule, ce-ți veni? râse Jade, un râs plăcut, fiindcă și joculețul lui era foarte acceptabil de plăcut.

— Am energie. Nu ești tu iubita mea? N-am voie să mă joc cu tine?

— Ești un copil! Ne putem juca și mai târziu...

— Serios? Făcu Manu din sprâncene, iar Jade îl împinse în umăr.

— Perversule!

— N-ai zis că vrei totul sau nimic? Eu îți ofer totul și nu-ți iau nimic, decât inima.

— Ce darnic ești tu, dar recunosc, ai dreptate și chiar așa am spus.

Manu îi prinse mâna și i-o strânse cu putere, apoi i-o duse la buze și o sărută cu tandrețe.