Infractorul

Capitolul 23

  Rosa nu voia cu niciun chip să accepte planul complicat a lui Jade, deși era copleșită de intenția fetei. Era o idee și o oportunitate nemaipomenită să-i fie de ajutor lui Manu să poată scăpa de închisoare și de acei nenorociți, dar planul prietenei sale ar pune-o pe Jade însăși în atenția individului.

— Te implor, Rosa! Ajută-ne! Manu mi-a spus că Ruben are o carte de vizită a acelui mafiot. Își vrea doar banii pe care deși i se cuveneau lui Manu, el i-a furat și asta l-a înfuriat. Mie nu-mi pasă că-i dau acelui nenorocit, vreau doar să-l lase în pace pe Manu și atât.

— Gândești măreț, Jade, ești sufletistă dar dacă arunci banii pe fereastră și tot nu-l vor lăsa în pace? Ba mai rău, te vor răpi doar ca să îl scoată pe Manu la lumină?

— Ai dreptate cu această posibilitate, dar ce-ar mai avea de împărțit cu el dacă îi va înapoia banii?

Rosa își feri privirea semn că știa că era ceva mai mult de atât, dar nu se putea eschiva. Jade era prea isteață să nu-și dea seama de frământarea noii sale prietene.

— Spune-mi, poți avea încredere în mine, Rosa, îi aminti Jade și o atinse pe braț cu tandrețe. Mai e ceva la mijloc? A omis Manu ceva să-mi zică?

— Jade, știu că probabil n-ar fi bine să-ți spun eu asta, nici Ruben nu știe...

  Rosa roti privirea în jur și vorbi în șoaptă.

— L-am văzut într-o zi pe Manu când mă duceam să iau medicamente pentru Ruben...intrase într-un bloc care aparținea complexului al acelui mafiot și l-am urmărit. S-a întâlnit cu acel bărbat într-un apartament sau cu un om de-al lui, nu știu exact... Manu se certa cu el spunându-i că el i-a ucis părinții, dar individul nu recunoștea nici în ruptul capului. Manu îl bănuiește că el i-ar fi ucis pe părinții lui Manu și Ruben.

— Credeam că mama lor a murit când era Manu mic...adică...m-a mințit? Și din ce motiv ar fi putut să-i ucidă pe mama și tatăl lui Manu și Ruben?

— Jade, Manu doar ce te-a cunoscut nu aveai cum să știi toate astea. Acest mafiot era frate vitreg cu tatăl lui Manu și Ruben. Tatăl celor doi a lăsat afacerea de familie lui Santiago, tatăl lui Manu, fiindcă Ricardo o luase pe căi greșite și nu-i putea da afacerea lui. Ricardo, care are multe nume, crede că a făcut asta fiindcă nu era fiul lui biologic și într-o zi am primit vestea că părinții lui Manu și Ruben au avut accident de mașină și au murit. Poliția a fost coruptă, dar Manu s-a dus pe ascuns și s-a uitat la mașină. Avea frânele tăiate, iar în ancheta poliției nu s-a stipulat acest lucru.

— Asta e groaznic..Tu cum ai aflat aceste lucruri?

— Manu se bazează e mine. L-a ajutat în multe chestii și a promis că nu-i voi spune nimic lui Ruben. Era și-așa deprimat de starea în care e și Manu nu voia ca el să mai sufere și să se consume și din cauza asta.

— Rosa, tocmai din aceste motive, trebuie să-mi spui unde îl găsesc pe acest Ricardo, Ryan....cum l-o chema... Încercarea moarte n-are. Orice pot să fac spre binele lui Manu, o voi face, chiar de-ar fi să-mi dau și viața la schimb.

— Bine, mă duc să o caut...cedă Rosa și o îmbrățișă pe Jade. Prefă-te că dormi. Le voi spune că te-ai culcat să pot să vin să-ți dau adresa.

— Bine, mulțumesc din suflet.

  Femeia ieși din cameră și dădu nas în nas cu Manu.

— Unde te duci? Îl întrebă cumnata sa și el zâmbi confuz.

— Să-mi văd feblețea. Unde aș putea să mă duc?

— Doarme. Ar fi bine să n-o deranjezi o oră-două.

— Bine, acceptă Manu și se întoarse înapoi la fratele său, iar ea plecă în dormitorul ei și al lui Ruben cu scuza de a face ordine.

  Imediat ce închise ușa, cotrobăi prin sertare și prin dulapuri până găsi în cele din urmă foița, dar imediat ce o apucă, ușa se deschise și pe ea intră Ruben. Rosa se panică și o băgă iute în buzunarul de la spate al pantalonilor.

— Ești bine scumpo?

— Sigur că da, de ce să nu fiu?

— Pari agitată, constată el și rotindu-și privirea prin cameră văzu dezordine. Căutai ceva?

— Ăm..nu sunt agitată și da, căutam o brățară ce m-am gândit să o dau lui Jade. Am văzut că-i place să poarte.

— Și o căutai la lenjeria mea intimă?!

— Nu, râse ea...aveam de gând să o așez.

  Ruben simțea ceva ciudat în spusele ei și ieși din cameră, cu gândul la asta.

— Bine...mormăi bănuitor.

— Voiai ceva?

— Ah, da...am uitat răspunse el. Voiam să știu cum se simte Jade, dacă ați vorbit.

  Uitase, cu gândul la frământarea iubitei sale ,care pe ea, puține lucruri o înspăimantau.

— E foarte bine. Îl iubește pe Manu și se va împăca cu gândul...

  Ruben își continuă drumul, dar nici Rosa nu era îngustă la minte, știa că devenise suspicios și era conștientă că aproape se dăduse de gol în fața lui.

Într-o altă situație nepotrivită, Rosa grăbise pasul către camera lui Jade uitând că doi bărbați erau pe canapea în linving.

— Cumnată? Unde te duci, o întrebă Manu nedumerit. Deși nu spusese nimic, și Ruben era curios de acest lucru.

— ...la Jade...

— Dar ai fost acum zece minute. Nu se odihnește?

— Iubito?

— Ia mai lăsați-mă! Sunteți ca niște țațe! Are o problemă feminină pe care o ajut să o rezolve! Asta-i bună!

— Scuze, nu am vrut să pară așa...adică..Manu se scărpină la ceafă, stânjenit.

  Ruben nu era de aceiași părere, dar pe moment o lăsă baltă și continuă să pălăvrăgească cu Manu.

  În Jade se născuse o speranță atunci cand o nouă cale i se întindea în față, chiar dacă pe Rosa nu o încânta la fel de mult acestă idee. Și totuși tăcu. Avea încredere în istețimea lui Jade și spera din tot sufletul să meargă planul ca pe roate.