Infractorul

Capitolul 16

— De ce zâmbești? Întrebă Manu, văzând-o pe Jade visătoare la micul dejun.

— De ce să nu zâmbesc, doar sunt aici cu tine, mâncăm pe plajă după ce ne-am iubit nebunește noaptea ce tocmai a trecut. Nu pot fi mai fericită de atât.

— Aha, eram doar curios la ce te gândeai. Dar draga mea, realitatea din afara relației noastre e diferită. Îmi doresc ca iubirea noastră să treacă și peste cruzimea prin care vom trece în următoarele ore, zile.

  Lui Jade îi pieri zâmbetul și deveni îngândurată, în timp ce savura o bucățică de cașcaval.

— Te-ai gândit cum vei trece nevăzut? Cu siguranță oamenii aceia te caută împreună cu poliția și să nu uităm de afișele cu tine.

— Încă mă gândesc la asta, dar nu-mi vine nimic în minte decât să caut un telefon și să o chem pe logodnica fratelui meu aici să-i dau banii pentru tratament și apoi să mă predau. Când vor vedea că nu am banii, mă vor elibera...

— Dar nu ești prea sigur de asta, îl completă fata. Mai mult ca sigur acei indivizi vor face în așa fel să poți fi închis. Iar treaba cu telefonul e riscantă, te-ar putea recunoaște.

— Dar pe tine nu te caută nimeni, ai putea să mi-l aduci tu. Ai putea, nu-i așa Jade? Iubito?

  Jade se gândi că era o soluție bună pe o parte, dar gândindu-se mai bine, nu era o idee bună să facă asta. Totul se întâmpla prea repede și ea își dorea să petreacă mai mult timp alături de dragostea ei. Își forță mintea să caute cea mai bună metodă de infitrare în oraș.

— Nu vrei să auzi și ideea mea?

  Manu se arătă interesat de ceea ce gândea Jade și își azvârli o bucățică de cașcaval în gură, după care se așeză mai bine, dedicând întreaga atenție iubitei sale.

— Sunt curios!

— Păi...unii m-au văzut blondă, deci aș putea să mă vopsesc roșcată, iar tu vei mai scurta și îndrepta părul, iar tuleii ți-i vei rade. Așa am putea umbla prin oraș nestingheriți ca un cuplu mulțumit de libertatea necesară. E simplu!

— Simplu? Pufni Manu strâmbându-se. Fața mea ar arăta ca un funduleț de bebeluș, iar părul ar părea lins de vacă! Și nu mi-am dorit niciodată să-mi rad barba și mustața sau să-mi scurtez și mai mult părul...Jade..

— Atunci o perucă ar fi de folos?

— Cred că glumești!

— Înseamnă că vrei să te desparți cât mai repede de mine! se prefăcu bosumflată și îi întoarse spatele.

Ceea ce îi cerea ea nu era un lucru imposibil, dar era ceva dificil. În final acceptă și îi spuse că o va face numai de dragul ei. Jade se bucură nespus și făcură întocmai. Pentru că el nu era încă pregătit să intre în oraș, fata era nevoită să plece singură, să facă rost de un foarfece, împreună cu alte ustensile de bărbierit și câteva lucruri necesare deghizării lor.

  — Te vei descurca singur aici? N-aș vrea să plec și să te las...

— Eu nu voi face decât să mă bronzez și atât, tu să ai grijă și să te întorci repede!

  Se sărutară lung de parcă ar lipsi timp îndelungat și nu era vorba decât de vreo câteva ore.

  După vreo oră, Jade se fâțâi prin oraș după lucrurile de trebuință și apoi opri la un salon unde își schimbă culoarea părului într-un roșcat închis și ieși de acolo ca nouă. Mergând cu grabă spre plaja unde îl lăsase pe Manu își aminti de Roșcata abandonată la câțiva kilometri de oraș și staționă la o cabină telefonică unde sună un mecanic să o ia într-un service. Ea promise că va veni după mașină în câteva zile și va plăti atunci. Fiindcă băiatul cu care vorbise era o cunoștință care se pricepe la multe lucruri, acceptă cu încredere rugămintea lui Jade. Răsuflă ușurată fiindcă rezolvase atâtea lucruri în mai puțin de cinci ore și înainte să o ia din loc, se gândi să-și sune una din prietenele ei cele mai bune.

— Mona, sunt eu, Jade!

— Păsărică tu ești? Pe unde umblii că nu ai mai dat niciun semn? Te distrezi în concediu încât ai uitat de fetele tale?

— N-o să-ți vină să crezi câte mi s-au întâmplat! Mi-e atât de dor de voi...Sunt bine, mă simt foarte fericită și împlinită! Abia aștept să vă povestesc!

—  Sper că e de bine...Aaa...nu-mi spune că e vorba de un bărbat? Păsărică, am dreptate? Trebuie să-mi spui tot!

— În curând voi veni acasă și vă spun, salut-o pe Dede din partea mea.

— Bine, ai grijă de tine, te pupăm!

— Și eu vă pup...

Înainte să se însereze, Jade ajunsese înapoi pe plajă mai fericită decât plecase, iar când îl văzu pe Manu deveni și mai veselă, bucurându-se amândoi de revedere.

— Cum e? făcu referire la păr când îl văzu că rămăsese blocat.

— Te-ai vopsit...mormăi privind-o.

— Așa de urât îmi stă?

— Ești superbă! Îți stă minunat! Cum a-i putea crede că îți stă urât?

— Lasă asta acum, te-ai plictisit?

— Fără tine, tu ce crezi că aș putea face? Cum a fost în oraș, ai găsit tot ce ai nevoie?

— Da, am vorbit cu cineva să-mi ia mașina și să o repare, am sunat și pe Mona, prietena mea și colega de la spital. M-am simțit minunat să-i aud vocea.

— Mă bucur să aud că totul a mers bine.

— Da, a fost totul bine m-am vopsit, practic de nerecunoscut, acum e rândul tău! îl anunță Jade scoțând foarfecele și lama de ras.

Câteva minute mai târziu Manu ședea pe o stâncă cu o fustă de a lui Jade în jurul gâtului, iar fata își exersa talentele de frizeriță pe capul lui.

— Nu știam că la asistente li se cere și specializare ca frizer.

O lua în râs pe ocolite, dar ea nu răspunse, era prea concentrată să-i scurteze zulufii năzdrăvani, așa că el se întoarse să-i caute privirea.

— Nu te mai mișca, altfel fac un dezastru și nu vei mai fi de nerecunoscut ci vei atrage toată atenția.

Jade râse dintr-o dată ca nebuna și Manu o privea suspicios.

— De ce râzi?

Ea nu răspunse. Îi tăiase părul într-un stil haotic, încât va avea nevoie de șapcă sau perucă câteva săptămâni.

— Nimic. Mi-am amintit ceva amuzant...

— Serios? Ia dă-mi oglinda!

— Nu ai voie până nu termin.

— Jade, vreau să mă uit, insistă el și o luă cu forța din mâinile ei.

Se uită din toate părțile la noul său look și o felicită.

— Arată cool. Te pricepi, îmi place!

— Ce viziune sumbră ai asupra frumuseții... constată oripilată.