Infractorul

Capitolul 5

— Ești imposibil! strigă la el Jade și își puse mâinile în cap. Profiți de bunătatea și de ospitalitatea mea și acum vrei și un bonus? Nici măcar nu știu de ce te ajut! Bine, recunosc, m-ai scăpat de violatorul...

— Imbecil...o completă el.

— ... de violatorul imbecil, însă asta nu înseamnă că mi-am luat vreun angajament față de tine și să-ți dau orice poftești!

Jade sporovăise minute bune înșirând argumente pe bandă rulantă, în timp ce se plimba între Manu și pat. Când ajunse din nou în fața lui, îi apucă brațele și o țintui pe loc. Mâinile lui solide i se încleștară pe brațe lui Jade iar ea se opri făcând ochii mari și lucitori, în lumina lunii care pătrundea cât decât prin draperii.

— Printre multele vorbe fără noimă, de ce nu recunoști că și tu mă vrei? Îi spuse el slăbind strânsoarea.

Văzând ezitarea ei, Manu continuă.

— Va fi o oarecare noapte, cu un tip oarecare, ca mine și va fi uitată la fel de repede precum te-ai îmbăiat...Nu e mare lucru, scapi de stres...

Vocea lui devenise joasă și răgușeala specifică, o înfiora de plăcere pe Jade. Când mâna lui dreaptă îi trase halatul în jos, dezvelindu-i un umăr, aceasta îi prinse mâna și i-o dădu la o parte, trăgând înapoi marginea și își acoperi goliciunea.

— Eu nu sunt o oarecare și nu vreau pe nimeni oarecare. Am multe răni sufletești pe care nu va putea nicio oarecare noapte să mi le vindece. Noapte bună, Manu.

De data asta Jade fusese mai hotărâtă ca niciodată să nu cedeze. Sexul nu era totul. Faptul că l-ar fi putut avea o dată, nu o mulțumea. Voia totul sau nimic. Nu erau de ea, aventurile. Fusese folosită în trecut și știa destul de bine, cum se simțise. Poate că nu îl aștepta pe Făt-Frumos sau prințul pe un cal alb, dar aștepta acea scânteie a inimii, acea bătaie incontrolabilă la vederea lui, acea atracție zi după zi, chiar dacă s-a întâmplat doar o dată să îl vadă, acel feeling că el e alesul. Nu întotdeauna recunoscuse bine...când își asculta inima, erau alegeri bune, dar nu pe termen lung, așa că mai bine va da ascultare minții, care îi spunea că graba strică treaba și că e timpul pentru somn. Se cuibări din nou în pat și închise ochii, chemând somnul.

Manu oftă resemnat că femeia asta încă îl punea pe jar la fel cum o făcuse atunci când o salvase. Nu o putea obliga, dar o dorea al naibii de tare. Și nu doar pentru că era frumoasă, ci pentru că avea un caracter deosebit, cum nu mai văzuse la alte femei. Fiind tot timpul pe fugă, cedau imediat, acceptând să aibă o relație chiar și de cincisprezece minute. La început, credea că Jade e la fel. Un fruct copt, așezat pe ram, așteptând să-l culeagă și să-l mănânce la fel de repede ca și pe restul, dar nu. De data asta, fructul perfect și cel mai apetisant, era prea sus, pentru a ajunge la el, dar de câte ori se străduia să-l culeagă pofta creștea la fel ca și ambiția de a-l avea. Jade era fructul interzis. El întotdeauna fusese capabil să treacă cu vederea femei frumoase, irezistibile și curtenitoare, dar când o văzuse pe ea, a aflat că și el are inimă și că se poate îndrăgosti. Credea că doar Adam putea fi ispitit de Eva, dar acum el nu putea trece cu vederea. Voia teribil de mult să o cunoască, să afle despre ea cât mai multe, nu doar mărimea sânilor sau forma trupului.

  Noaptea aceea fusese una lungă, pe când Jade adormise, el abia reușise să închidă un ochi. Se gândea non-stop la ea,  la ochii ei, când albaștri când verzi și la părul ei ca nisipul strălucitor, la zâmbetul ei gingaș. Pentru el era dragoste la prima vedere și văzuse atâtea. Cum putea ea, să-i topească inima lui nepăsătoare, într-un mod atât de chinuitor și rapid...Un chin dulce și dureros în același timp, încât îi era teamă, că simplele ei vorbe reci sau refuzuri, vor fi ca niște gloanțe oarbe în corasonul lui, topit, leșinat, după ea... După femeia care dormea în pat ca un înger și el pe jos, chinuit de suspinele ei dulci, privind în întuneric tălpile-i delicate și fine... Zâmbea. Zâmbea de fiecare dată când strângea din degete de frig sau din cauza vreunui vis. Trase cearceaful peste picioare , apoi se chirci și el jos pe patul improvizat, încercând să adoarmă măcar puțin.

După trei ore, începea să se lumineze. Manu se trezise primul, nevoit să fie precaut și urma să o trezească pe Jade dar nu îl lăsa inima. Dormea atât de liniștită și atât de frumoasă, că nu putea să-i deranjeze odihna, dar n-avea de ales. Se schimbă într-un tricou alb și blugi negri după ce făcuse un duș și se uita mereu spre Jade, care se foia. Se apropia de pat și îi șopti numele încet. Ea mârâi.

Manu o mai strigă o dată, apăsând-o ușor pe umăr.

— Lasă-mă Gustavo...mormăi Jade.

Manu rămăsese nemișcat, întrebându-se cine e Gustavo și de ce îi rostește Jade numele. Chiar și inconștientă de era, Manu bănuia că e un bărbat care face parte din viața ei și atunci un junghi de gelozie i se puse în dreptul inimii. A spus că e singură, de ce a rostit numele unui bărbat dacă nu însemna nimic în viața ei?! Pe el, îl frământa această întrebare și deveni irascibil. Aprope că o smulse din pat pe Jade, când o zgudui să se trezească. Tânăra deschise ochii nepricepând ce e cu el de o bruscase așa, încât avea impresia că se cutremura pământul.

— Ce e, furtună? Întrebă ea cu o falsă urmă de amuzament.

— Trebuie să plecăm. Cred că prețiosul nepot al moșului s-a dezmeticit de ceva timp...

Jade observă schimbarea lui bruscă de comportament și nu-și putea închipui de ce era așa distant. Pe de altă parte, bănuia că era deranjat de refuzul categoric de aseară. În fond nu o interesa ce pitici avea el la tărtăcuță, dar curiozitatea învingea de fiecare dată.

— De ce te porți așa? Întrebă Jade ridicându-se în șezut.

— Așa cum? replică el, făcându-și de lucru cu rucsacul lui.

— Nu mă privești, ești rece...

— De ce să te privesc, să mă oftic că ești așa frumoasă, dar nu am voie să te ating? El zâmbi ștrengar, iar Jade râse ușurată.

Faptul că era comunicativ și adăuga mici ironii în conversații, făcea timpul petrecut împreună mai distractiv.

— Mă îmbrac imediat, a spus ea și intră la duș. Manu redeveni serios, măcinându-l o prostie nesemnificativă. Cine e Gustavo?