Infractorul

Capitolul 17

 
     — Cum arăt? întrebă Manu după ce își puse pe cap o pălărie de paie cu bor îndoit și părul strâns într-un coculeț mic, sus în vârful capului. În jos purta o cămașă albă ca laptele și niște bermude de fâș, de culoarea mării.

— De nerecunoscut, răspunse Jade râzând, dar el nu schiță niciun zâmbet sau semn de mulțumire.

— Minunat! Amintește-mi să nu te mai las cu vreo foarfecă prin preajma mea, altfel îmi vei mai tăia și altceva...

Manu apucă rucsacul cu lucrurile sale, în timp ce tânăra își prindea părul în coadă sus și își puse o pereche de ochelari de soare.

— M-am prăjit...se plânsea ea.

— N-ai nicio grijă, te-ai stins adineauri...de râs.

Manu o luă la mișto un pic din răzbunare pentru frizura șmecheră ce i-o făcuse, dar ea nu-l luă în seamă și se întristă puțin.

— Nu te teme scumpo, mie îmi plac și brunetele.

— Asta e problema, nu mă fac brunetă ci mă înroșesc și mă ustură pielea.

— Vino aici să te dau cu puțină loțiune, îi zise el și ea se apropie imediat.

— Impresionant! N-am știut că ai așa ceva la tine...

— Rucsacul meu conține o grămadă de prostii, dragă. E ca un dulap cu acareturi. Nu știi niciodată ce vei găsi în el. Am dat de ea în timp ce căutam un briceag rătăcit printre haine.

— Ești minunat! Hai, dă-mă iute că nu mai pot!

—  Jade...

Fata se așeză în fața lui pe o stâncă și trase rochia de bretele în jos până la brâu, iar el se apucă să o maseze ușor peste toate porțiunile de piele arsă. Fragmente din noaptea anterioară îi reveniră în minte și simțea cum se întărea în pantaloni. Era semn rău. O dădea cu cremă pe piept și îi admira sânii frumos îndesați în sutien, iar asta era un chin dulce. Se încruntă și îi dădu crema lui Jade.

— Mergem?

— Sigur că da. Stai să-mi trag rochia și să-mi încalț sandalele.

Jade se aplecă să-și încheie curelușele, astfel bărbatul rămase din nou cu ochii la posteriorul bombat al femeii. Ce se întâmpla cu el? Stângăcia lui îl punea în situații penibile. Trebuia să se concentreze pe ceea ce avea de făcut și să-și mute privirea de la trupul fetei. Dar la naiba dacă n-o voia din nou să o posede și chiar în mijlocul zilei.

  Nu putea pleca așa excitat, iar Jade trebuia să-l liniștească. Se apropie timid de ea. Era cu spatele la el și își făcea de lucru cu ceva. Manu o strânse ușor de umeri ca să-și facă simțită prezența, dar ea nu se întoarse, doar zâmbi dulce și apoi își dădu jos ochelarii.

— Iubi, uită-te încolo, îi zise ea arătând cu degetul și el se uită. Se pare că alți îndrăgostiți vor ocupa plaja.

La ceva distanță de ei, un cuplu se apropia agale. Manu constată că e zi cu ghinion pentru el. Strânse din dinți și închise ochii.

— Haide Manu! Trebuie să plecăm, ce s-a întâmplat?

Îi putea spune? Nu. Tăcu câteva clipe sperând să nu se mai gândească la nevoia ce-l cotropise, dar Jade insistă.

— Nimic...am nevoie la toaletă...îi lăsă el să-i scape și luând-o de mână, porniră spre oraș fără o altă explicație.

— Nu te poți ține la nesfârșit, când ajungem în oraș intrăm la o toaletă publică și ne rezolvăm treaba. Ce mare lucru?

  Felul în care vorbise și modul în care se exprimase, îl înnebunea pe Manu. Parcă se gândea la același lucru ca și el.

O oră mai târziu, el se gândea la fratele său, dar în același timp era și cu ochii în patru după vreunul din oamenii care îl căutau sau să nu cumva să dea nas în nas cu poliția. Jade îl ținea de mână, dar nu era la fel de atentă ca el ci explora cu privirea magazine, oameni și clădirile frumos decorate. Abia atunci când simți neliniștea iubitului ei deveni și ea încordată.

— Nu te teme, vom reuși! Care e adresa fratelui tău?

Manu ezită să-i răspundă.

— Înțeleg...nu te mai poți ține, de aceea ești frustrat...

— Nu, Jade, nu mai aduce în discuție asta. Nu mai am nevoie...pufni el aproape în râs.

— Bine, dacă spui tu...dar știi că nu te cred, nu-i așa?

— Of, sunt cu inima la gât, femeie! Sunt polițiști peste tot și afișe cu mine, dar am ochit și doi inși care mă caută.

— Deja? Se miră Jade rotindu-și privirea prin jurul lor.

— Nu te mai holba, nu-i vei recunoaște dar vei atrage și atenția.

— Bine, bine, nu trebuie să te răstești la mine.

— Nu mă răstesc iubire, iartă-mă, o luă de gât și o strânse cu dragoste.

— Urcăm în autobuzul ăla? Jade indică mai în față un mijloc de transport în comun dar Manu refuză.

— Aș risca să fiu recunoscut de vreun călător.

— Atunci un taxi!

— Cu ce e diferit?

— E doar șoferul....și am un plan simplu.

  Zis și făcut. Fata opri o mașină și dădu adresa indicată de Manu, pe când el mima un bețiv. După ce urcă cu mare greutate pe bărbat, taximetristul începu să râdă.

— Nu veți face pureci mulți cu unul ca el...

— Așa am zis și eu. Măcar să îl duc până acasă, că apoi cine știe prin ce șanț o mai zace.

Manu o înghionti cu piciorul pe ascuns și ea chicoti. Șoferul râse și el chiar dacă nu știa despre ce e vorba.

Planul părea să meargă ca pe roate o dată ce se văzură ajunși la destinație.

— Să vă ajut să-l cărați? se oferi bărbatul binevoitor, dar Jade îl refuză vehement.

— Mă descurc, nu e prima oară când îl car...

— Dumneavoastră știți.

Femeia plăti taximetristului cât îi datora, în timp ce Manu se prefăcu mort de beat cu capul în poala lui Jade și cu pălăria pe față.

  După ce mașina plecă, reveniră la starea lor normală, însă nu înainte de a face Jade puțin haz de jocul actoricesc al lui Manu.

— Râzi tu, dar m-ai făcut de rușine. M-ai transformat într-un bețiv notoriu.

— Ai jucat perfect, te felicit!

— Dar n-am făcut decât să mă bâțâi ca un amețit încoace și încolo.

— Da, dar a fost un bâțâit artistic și credibil, rostia printre râsete.

— Trebuie să recunosc că ai avut o idee genială.

— Mulțumesc! Ce simplu a fost... Acum, unde locuiește fratele tău?

— Mai avem de mers păpușă, doar nu-i dădeam adresa corectă și clară oricui.

Fața lui Jade căzu ca a unui buldog și se opri în loc.

— Adică tot teatrul a fost în zadar? Nu pot să cred. La ce m-am mai zbătut?!

— N-ai vrut tu să petreci mai mult timp cu mine?

Avea dreptate, dar asta nu schimba cu nimic faptul că puteau merge cu taxiul ceva mai aproape de deatinație. Oftă resemnată și porniră din nou la drum ținându-se de mână.