Infractorul

Capitolul 14

  Următoarea zi, cei doi îndrăgostiți, ajunseseră în apropiere de intrarea în oraș. Mai aveau câteva sute de metrii până la pancarta ce scria  mare și îngroșat ,, San Diego”. Desigur că n-aveau să o ia pe șoseaua principală așa că ocoliră puțin, intrând pe o plajă, momentan neocupată.

— E atât de frumos aici, a spus Jade încântată și începu să țopăie cu picioarele goale prin valurile ce se spărgeau la mal.

Tălpile îi erau pline de nisip și adora să o gâdile, simțind acea fierbânțeală a soarelui, clinchetul apei, pescărușii și privirea cu care o dezmierda Manu.

— Nu vii? strigă ea din mare, unde apa îi venea puțin mai sus de glezne.

El se mulțumi să sucească din cap și să o privească pe ea, în timp ce-i căra și rucsacul ei, împreună cu teneșii de care se descălțaseră. Deși gândurile la ce îl aștepta erau tot mai supărătoare, mintea lui întotdeauna se relaxa când o auzea pe Jade râzând și zbânțuindu-se ca o copilă neastâmpărată. Iubea din ce în ce mai mult caracterul ei și o iubea pe ea în totalitate. Jade, îi făcea sufletul să vibreze, îl făcea să devină un copil prostuț și să uite problemele într-o clipită. Zâmbea ca un idiot, de fiecare dată când o privea și ori de câte ori ea îi susținea privirea. Manu îi vedea sclipirea jucăușă din ochi și uneori avea impresia că ea însăși era întruchiparea fericirii. Îl făcea fericit cu simpla ei existență. Zâmbetul ei cuceritor îl topea mai repede ca o înghețată pusă la soare și ea știa cum să îl facă să se simtă neputincios în fața ei.

  Pufni într-un zâmbet gingaș și se apropie de el în fugă, trântind picioarele cu putere prin apă, astfel încât aceasta sărea în sus și udă poalele rochiței albe. Se opri, ba nu se opri decât atunci când se izbi cu putere de pieptul lui Manu, sărindu-i de-a dreptul în brațe și îl sărută pe nepregătite. Nu-i păsase că îl împinse cu spatele în apă și se udă pe cămașă, iar lui nu-i păsa ceea ce se întâmplase cu câteva secunde în urmă, decât faptul că ea îl săruta în acea poziție indecentă și mult prea romantică pentru acea oră din zi. Norocul lui fu că lăsase pe uscat gențile și încălțările și se pregătea să intre și el să înoate puțin, apuncând să-și descheie cămașa doar la doi nasturi înainte ca nebunatica lui blondină să sară pe el.

— Pisoi, ți-e frică de apă? rosti Jade, dezlipindu-și buzele, într-un final, dar nu se dădu la o parte.

Lui Manu începu să-i placă, să o știe deasupra lui și râse.

— Nu mi-e frică de apă, dar ție ar trebui să-ți fie, răspunse el și după ce se ridică de sub ea, o săltă odată cu el, apoi își desfăcu de tot cămașa rămânând în bermudele trei-sferturi și pieptul gol, ușor bronzat, apoi într-un final o ridică pe Jade ca și cum a-i trece mireasa peste prag.

— Manu, ce vrei să faci? Așa plănuiai să mă omori? Glumi tânăra, înfășurându-se cu brațele după gâtul lui.

— Nu dragă, mergem să pescuim...și spunând asta, o luă la fugă prin valuri, până la o adâncime mai mare, jucându-se și înnotând ca două mamifere marine în sezonul de împerechere. Se sărutară sub apă și la suprafață, până se făcu târziu.

Manu era schimbat și pregătea ceva de mâncare pe o stâncă pătrățoasă, pe care se gândi să o folosească pe post de masă, în timp ce Jade își trăgea pe ea, o rochiță înflorată cu umerii lăsați și își zvântă puțin părul.

— Știi la ce mă gândeam? îl întrebă ea apropiindu-se în fugă și se așeză lângă el, luându-l prin surprindere.

Avea părul blond și umed, iar ochii verzi-albaștri îl făceau să se gândească la oaceanele limpezi și șuierătoare. Se gândi că e frumoasă ca o zână și îi puse o mână după umeri, trăgând-o mai aproape de el, dar Jade se întoarse să-i caute privirea și el deveni mai curios.

— La ce te gândeai?

El bănuia că are vreo idee legată de strecurarea în oraș.

— Aș vrea să ne petrecem această noapte pe această plajă, pe malul mării, să stau în brațele tale și să nu mă gândesc la ziua de mâine. Vrea să trăiesc momentul când și cât am ocazia, Manu... Ce spui? Faci asta pentru mine?

— Ce se întâmplă Jade? Ești tristă? Observ că te încrunți...

— Nu...doar că...

Jade privi în jos și tăcu, iar bărbatul îi ridică fruntea spre el cu cealaltă mână și îi netezi cutele.

— Rămânem! Nu vreau să te mai superi, Jade, știi că fac orice pentru tine...frumoasa mea...

— Dacă faci orice pentru mine, lasă-mă să plătesc eu acelor oameni și să trăim fericiți...

Manu oftă adânc. Nu era de acord, dar ca să nu o refuze pe față, îi sărută fruntea și o invită să mănânce. Fata acceptă fără să se mai contrazică pe acea temă. Momentan, era mulțumită că acceptase să-și petreacă acea noapte pe plajă, în sunetul valurilor și la pieptul iubitului ei.

Iubit...de când nu mai rostise acel cuvânt, nu mai îndrăznea să se gândească la iubire, nu credea că va mai putea fi fericită vreodată. Atât de fericită...

— Bine, a spus ea cu un zâmbet gingaș și luă un sandwich făcut de Manu.

— Ce s-a întâmplat cu părinții tăi? Întrebă Jade, crezând că și el a fost părăsit.

— Ai mei? Manu era curios de ce îl întrebase așa ceva dintr-o dată, dar îi răspunse, deoarece nu conta prea mult pentru el.

— Mama a murit când eram foarte mic. A fost bolnavă... nici nu mi-o aduc aminte, cred că aveam vreo trei ani.. Doar tata ne-a crescut până când a murit și el...într-un accident, dar ceva îmi spune că a fost ucis. Avea probleme cu acei ticăloși care sunt pe urmele mele și...

— Poliția nu a aflat asta?

— Chiar dacă au aflat, au fost plătiți să schimbe raportul și am fost nevoit să tac. Acum și-au dat arama pe față...

— Dar asta e oribil...ești sigur de asta?

— Nu sunt sigur...doar bănuiesc..adică...atunci când mi-au dat doar o parte din bani, m-au bătut și m-au aruncat pe o stradă pustie, unul din ei mi-a zis în felul următor:  „ Taică tău nu a vrut să înțeleagă, dacă ești mai isteț ca el, vei înțelege, vei asculta și îți va fi bine...Acum cară-te!”

— Din astea...

— Din astea am dedus că l-au amenințat și pe el și probabil au făcut în așa fel, încât să pară accident...

Jade îi mângâie pletele și îl sărută după ureche, încercând să-l consoleze, dar se lipsi văzându-i figura posomorâtă și de neclintit, apoi puse capul pe umărul lui, iar el pe al ei.

— Nu-ți face griji, mănâncă, îi spuse el!