The Contract |Yoonmin •TRADUCERE✔

Capitolul 2//Dark

"Unde m-ai adus?"Jimin a întrebat în timp ce ei aleargă spre ultimul etaj al clădirii.

Yoongi îi ține strâns încheietura în timp ce îl duce undeva sus în clădire.Clădirea e foarte întunecată din vreme ce nu e nici o sursă de lumină ,ploaia încă nu s-a oprit ,dar nu e la fel de puternică acum.El nu a răspuns la întrebare ,el doar aleargă spre locul unde Jimin nu are habar în acest moment.

După minute de alergat Yoongi s-a oprit într-un loc din clădire și este foarte întunecat.Jimin nu poate vedea nimic și se simte și mai neajutorat pentru că Yoongi i-a dat drumul.

"M-Min Yoongi?Nu te pot vedea,unde e-ești?"Cuvintele sale sunt bâlbâite deoarece e prea rece din cauza ploii iar locul unde l-a adus Yoongi e liniștit și el poate auzi doar ploaia.

Nici un răspuns.Jimin a început să se panicheze când a realizat că e singur în întuneric.

"Shh,inima ta e prea gălăgioasă.Nu plec,sunt aici",a fost șoptit în urechea sa,vocea sa foarte calmă și fermă.

Inima băiatului a încetinit la ritmul normal știind că bărbatul e tot aici,măcar cineva e aici cu el.

Lui îi este teamă să fie singur,mai ales în întuneric ca acesta.

"U-unde suntem?"a întrebat încet Jimin,vocea sa sunând foarte joasă.Yoongi a murmurat "încă în clădire" apoi tânărul a auzit un sunet în dreapta sa,Yoongi face ceva."Ce faci?"a întrebat cu blândețe tânărul ,ochii săi sunt larg deschiși pentru a se uita în întuneric dar nu poat evedea nimic.

Bărbatul nu a răspuns,dar sunetul focului făcându-se mai mare brusc a sunat în urechile lui Jimin .E un foc în dreapta lui cu o cantitate suficientă de lemne.

"Am făcut o lumină pentru tine,pentru a vedea clar,deși e încă întunecos măcar poți vedea.Nu-i așa?" a spus blând Yoongi ,uitându-se la el fără emoție.

Zâmbetul său a dispărut.El arată obosit.

Jimin a încuviințat încet."Câți ani ai?",el a întrebat la întâmplare ,pentru că fiind un coreean,vârsta e importantă pentru a-l numi pe bărbat cum se cuvine.

Yoongi a ridicat slab din umeri,"Nenumărabil.Nu-mi amintesc ultima oară când mi-am calculat vârsta,poate o mie de ani."

Buzele lui Jimin s-au despărțit puțin,el încă nu îl crede total pe bărbat pentru că există posibilitatea să îl mintă.

Ei bine,Yoongi sigur a observat că expresia băiatului arată faptul că e șocat și încă în procesul de a-l crede.El a trăit suficient de mult cât să învețe să citească fețele oamenilor.

Brusc Yoongi a dispărut și Jimin a văzut asta clar cu ochii săi.El a suspinat și s-a uitat în jos,inima sa pompând mult sânge în mod reflex.

"Y-Yoongi...Yoongi hyung?"băiatul l-a strigat slab,el e speriat.Cuvântul hyung a ieșit automat pe limba sa.

Cu o viteză ca a unui fulger Yoongi a apărut în fața tânărului.El a îngenunchiat pentru a fi la același nivel cu Jimin care stă cu spatele lui cocoșat.El a dat un rânjet slab."Acum că ți-am captat atenția,mă crezi?"

Cu necontestabila acțiune a lui Yoongi,încă de când a apărut cu o umbrelă ,bărbatul cu siguranță are încrederea lui Jimin.Tânărul a încuviințat încet ,corpul său tremurând din cauza mișcării șocante a lui Yoongi și din cauza temperaturii scăzute.

Yoongi brusc și-a rezemat capul pe umărul tânărului,el nu mai este în genunchi,acum stă ciudat în fața lui Jimin.Tânărul s-a înroșit puternic la apropiere,dar el e îngrijorat mai mult pentru că demonul arată obosit."Hyung,ce s-a întâmplat?Arăți slăbit și obosit,întinde-te și dormi-"