The Contract |Yoonmin •TRADUCERE✔

Capitolul 24//Tree

Jimin stă pe pat cu o față lipsită de expresie în timp ce se holbează la podea după ce și-a făcut un duș.

El e doar ,gol.

De ce?Ce?Unde?Cine?

Aceste întrebări au răsărit în mintea sa fără vreun răspuns bun și asta îl face și mai lipsit de emoție chiar dacă în adâncul său e foarte emotiv.

Jimin a decis doar să aștepte așa cum i-a spus Yoongi să facă ,dar el încă nu poate lăsa senzațiile neliniștite care zăbovesc în jurul inimii sale.

Burtica sa a hârâit încet."Îmi e atât de foame."Jimin a mers la frigider și a eliberat un oftat când a văzut că nu este mâncare pe care o poate mânca.

"Ei bine,să mergem să mâncăm ceva bun huh burtică?",a spus Jimin cu un mic zâmbet în timp ce și-a mângâiat burtica.

El obișnuia să vorbească cu sine mult înainte dar s-a oprit când Yoongi a venit în viața sa,dar acum că demonul nu mai este în jur,obiceiurile încep să apară din nou.

Jimin și-a pieptănat părul și s-a îndepărtat după ce a încuiat casa.El s-a uitat în jur,e încă devreme pentru oameni pentru a se aduna în oraș pentru treburile lor deci e mai ușor pentru el să meargă prin jur,uitându-se după mâncare delicioasă pe care să o poată mânca.

E o cafenea pe strada 7,clădirea e maro cu câțiva oameni înăuntru.Jimin a intrat în cafenea și s-a îndreptat spre casier pentru a-și comanda cafeaua preferată.

"Un espresso macchiato cu  puțin zahăr vă rog ,"Jimin a cerut politicos în timp ce casierul a zâmbit la el și a luat banii din mâinile mici ale lui Jimin.

Tânărul s-a așezat pe cea mai apropiată masă liberă în timp ce a așteptat pentru cafeaua sa,el se simte singur de vrece ce nu e nimeni la masă cu care să poată vorbi.

El și-a rezemat fruntea în palmă,închizându-și ochii în timp ce se gândește la zâmbetul lui Yoongi.Lui îi e dor de bărbat prea mult,a plâns până nu a mai putut, e capabil doar să aștepte de vreme ce Yoongi nu a lăsat nici un indiciu despre locul în care se duce.

"Te deranjează dacă mă alătur?",a voce blândă a spus brusc din fața lui,sigur nu e vocea răgușită a lui Yoongi.

Tânărul știe vocea,vocea calmă și totuși tonul sever care îi fac respirația să se oprească.

El s-a uitat în sus și simte ca și cum nu e nimeni  în cafenea chiar dacă încă sunt câțiva oameni în timp ce teama a început să apară în ochii săi, uitându-se la bărbatul în costum care s-a așezat elegant pe locul din fața sa.

"T-tu.."Jimin a șoptit tremurat.

E bărbatul care l-a sugrumat la casa lui Yoongi.

"E Jeon pentru tine,"el a rânjit.

---

(Flashback 3:50 am.)

După ce Yoongi a plecat cu inima grea,el a oftat vinovat dar a continuat să meargă de vreme ce face totul pentru binele lui Jimin.

Pentru binele relației lor.

El a mers spre parcul care e departe de casa sa unde Jimin doarme fără zgomot cu o inimă grea.El s-a oprit din mers și s-a așezat sub un copac în timp ce se uită la cerul întunecat cu aroma copacului în jurul său.Copacul este foarte mare și e  singurul în cel mai îndepărtat și nepermis loc din parc unde nimeni nu va veni,cu excepția lui Yoongi.

Copacul e încă cât jumătate din poarta iadului,"și-a spus bărbatul.

"Yoongi～"

Demonul s-a uitat în spatele său imediat la auzul vocii familiare,dar nu e nimeni aici.

"Yoongi hyung ～"

Aceeași voce vine acum din fața sa.Bărbatul s-a uitat în fața sa dar încă nu vede nimic,nu e nimeni cu excepția lui.

"Știu că ești aici.Arată-te!"a strigat Yoongi,vocea s-a auzit mai puternică de vreme ce e foarte liber.

"În spatele tău～"

Yoongi s-a uitat repede în spatele său dar încă nu e nimeni aici.El devine enervat din cauza vocilor înăbușite din jurul său.

"Știu că ești tu!Încetează să te mai joci!",a strigat din nou demonul,venele sale încep să se arate,același lucru întâmplându-se și cu colții săi.

"Închide-ți ochii,voi fi acolo jos～"

Yoongi a mormăit și și-a închis ochii,el știe că posesorul vocii adoră să se joace ,exact ca în vremurile vechi.Brusc,o mână rece i-a atins fața,făcându-l pe Yoongi să-și deschidă ochii imediat.

-Și el simte cum inima sa se distruge.El a crezut că nu va mai avea aceste sentimente dureroase de vreme ce e pregătit să-l întâlnească din nou,dar nu.

Vina  încă îl mănâncă când a întâlnit persoana din fața sa care se uită la el cu sentimente amestecate în ochii săi.

"Yoongi hyung,ți-a fost dor de mine?Primul tău lord,Jung Hoseok,"el a spus cu tristețe și furie în ochii săi dar cu un zâmbet pe față.

Yoongi a împins mâna de pe fața sa și s-a uitat la el cu sprâncenele încruntate.

"De ce te-ai întors după atâția ani?Mai important,cine ți-a returnat sufletul?",a întrebat demonul,îndepărtându-se de Hoseok care se holbează el el.

Hoseok a început brusc să plângă și să țipe în timp ce s-a aruncat în genunchi sub copac,cu mâinile agățându-se de păr.

"Tu iubești pe altcineva,nu-i așa?"

"Nu-ți face griji,nu-l voi lăsa să ne d-deranjeze p-pentru că  tu mă iubești,nu-i așa?Tu încă mă iubești!"a spus isteric Hoseok,lăsând lacrimilă să cadă pe iarbă.

Yoongi și-a mușcat buzele,încercând să se rețină.

"Hoseok, să nu îmi rănești vreoadă băiatul."

-----

Uuuu ! L-a prins. :3