Dedicație: Pentru toți adolescenții care știu „totul" și ai căror părinți nu mai știu „nimic"
Trânti supărat ușa de la ieșirea din casă. Pe maică-sa o lăsă în lacrimi, iar pe taică-său cu privirile în jos. Împlinise recent 18 ani, iar părinții nu mai aveau de ce să se bage în viața lui. De Dumnezeu nu mai voia să audă, iar de biserică nici atât.
„Ce știu și bătrânii ăștia de se tot bagă în viața mea?", își spuse cu ciudă, în timp ce ieșea pe poarta casei fără pic de recunoștință.
Ce știu ei? O întrebare foarte bună...
Au știut să se trezească de patru ori pe noapte pentru tine când erai un țânc. Să te schimbe și să-ți dea de mâncare. Iar tu le tai acum pofta de mâncare...
Au știut să-ți cumpere trening nou. De ani de zile ei nu-și mai luaseră haine decât de la second-hand, pentru ca tu să poți fi tot timpul „la patru ace"... pe-afară, căci pe dinăuntru nu ai vrut să te înnoiești.
Au știut să îți cumpere adidași noi. Să alergi la școală, să ai o carte în mână și un stilou. Iar acum le scrii în inimă cuvinte grele...
Ce știu ei? Mai nimic.
Au știut să te învețe Psalmul 23, cu gândul că îți vei alege ca Păstor pe Domnul, într-o zi.
Când erai mic și nu aveați mașină, așa că mergeați pe jos la biserică, pe timp de ploaie țineau singura umbrelă ce o aveau deasupra ta. Tu erai mereu protejat, iar ei mereu expuși.
Au știut să-ți dea doi lei ca să ai bilet de tramvai spre școală. Nu ți-au spus că erau ultimii bani, iar taică-tău a mers pe jos la lucru, nu o dată. Iar acum nu dai „doi lei" pe ei...
Când te-ai înscris la liceu, au împrumutat bani să-ți ia un calculator. Să fii în pas cu colegii. Să nu mai comentezi mereu că tu nu ai. Dar, deși aveai calculator, ai rămas în urmă cu calculele de recunoștință.
* * *
Data viitoare să nu mai trântești ușa! E ușa pe care mama ta a ieșit zilnic să te întâmpine când veneai de la școală. Să te cheme de la joacă la masă...
Data viitoare să nu-i mai lași în lacrimi! Când ai tăi plâng din cauza ta, n-are cum să-ți fie bine în viață...
Data viitoare să știi, oriunde ai fi, că ei se roagă pentru tine. Că și-ar dori de la tine un buchet din floarea numită ascultare. Că și-ar dori să te vadă că te întorci, nu doar spre ei cu recunoștință, ci și spre Dumnezeu cu căință...
Data viitoare să știi că prietenii vin și pleacă. Părinții rămân și te așteaptă în spatele ușii trântite de tine, dar deschisă de ei la câteva clipe după ce ai plecat, ca să te mai vadă o dată...
Publicare wattpad: EllyEliza
Autorul textului: Cristian Boariu
Preluat din: „Picuri de rouă pentru suflet", editura Total Publishing, 2016
CITEȘTI
Pași spre lumină
Non-FictionArticole, curiozități, meditații despre viață, mărturii creștine și multe altele!