Curiozitate - Călimara

164 16 20
                                    

Scrisul a avut un rol semnificativ în civilizație de-a lungul a mii de ani. O mare parte din informațiile pe care le avem despre culturile din antichitate provin din inscripțiile de pe tăblițele de lut și de pe pietrele funerare. „Scribii" de profesie consemnau evenimentele importante și redactau toate celelalte scrieri. Foarte puțini dintre oamenii de rând știau să citească sau să scrie.

Iov (19:24) și Ieremia (17:1) menționează priboiul de fier. Acest instrument de scris era, de fapt, o unealtă de gravat, folosită pentru a scrie pe piatră. Instrumentele de scris făcute din pene de păsări datează din secolul al VI-lea î.Hr. Fără îndoială, ele au fost folosite de scriitorii Noului Testament. Rugămintea apostolului Pavel de a-i fi aduse „cărțile [...] de piele" (2 Timotei 4:13) se referă cel mai probabil la piei de oaie, materialul pe care și-a scris epistolele. El a folosit, probabil, și o călimară confecționată din piatră sau ceramică.

Pentru multe veacuri la rând, materialele și metodele de scris s-au schimbat foarte puțin. Penele de gâscă au fost folosite până în veacul al XIX-lea, când le-a înlocuit condeiul. Pe la sfârșitul aceluiași veac au apărut stilourile, dar primele modele nu erau trainice. Pixurile au ajuns populare în jurul anului 1945.

Unele persoane vârstnice dintre noi încă își amintesc că au folosit la școală călimări din metal sau sticlă. Condeiele lor nu dispuneau de un rezervor de cerneală, așa că trebuiau să-și înmoaie penițele în călimară la fiecare câteva cuvinte scrise.

Întrucât cerneala se usca încet, hârtia sugativă era folosită pentru a usca pagina scrisă. Mai înainte, același rezultat se obținea turnând nisip fin pe pagină, după care acesta era suflat.

Într-o epocă în care scrisul era mai dificil și necesita mai mult timp, oamenii considerau meșteșugul scrisului, caligrafia, o artă de seamă. Școlile puneau accent pe această aptitudine și vedem dovezile acestui fapt în materialele scrise care s-au păstrat din acele vremuri. Se pare că scrierea frumoasă, cursivă, constituia norma.

Călimara de cerneală simbolizează rezervorul de cunoștințe păstrate în scrierile generațiilor anterioare. Ceea ce au scris străbunii noștri în jurnalele și în scrisorile lor constituie o fereastră prin care le putem vedea viața și activitățile de fiecare zi. Scrierile lor le păstrează moștenirea, le continuă influența și ne îmbogățesc viața, chiar și astăzi.

Oare ce va fi în viitor? În această epocă a tehnologiei digitale, scrisul de mână dispare, încet-încet, la fel cum au dispărut penele de gâscă și călimările de cerneală. Există deja în societate mulți tineri care întâmpină mari dificultăți în citirea scrisului de mână. Este limpede că scrisului de mână caligrafic, în orice formă a sa, se găsește tot mai rar.

Unul dintre motive este acela că în comunicarea electronică se pune accentul mai degrabă pe viteză decât pe conținut. Comunicarea prin intermediul SMS-urilor, a e-mailurilor și a internetului este rapidă și simplă. Totuși, prin însăși natura lor, aceste mijloace de comunicare încurajează transmiterea mesajului în mod impulsiv, o gramatică neîngrijită și un conținut superficial. La rândul său, destinatarul citește mesajul în fugă, apoi probabil că îl șterge și uită imediat de el.

Spre deosebire de comunicarea electronică, scrisul de mână, pe hârtie, impune o gândire limpede, o gramatică îngrijită și un timp special alocat. Mesajele scrise de mână au mai multe șanse de a fi păstrate și după ce au fost citite.

Poate că ai pe undeva un cufăr vechi care conține scrisori și jurnale scrise de strămoșii pe care nepoții tăi nu i-au cunoscut niciodată. Pune acest tezaur la dispoziția familiei tale.

Lași, oare, în urma ta scrieri care ar putea fi o binecuvântare pentru generațiile viitoare? De ce n-ai începe să ții un jurnal? Oferă-le urmașilor tăi o fereastră prin care să cunoască viața ta și prin care să-i îndrepți spre Dumnezeu chiar și după ce vei muri.

*

Text: LaviniaKrauzer
Autor: Luke Shertzer
Preluat din: Home Horizons, aprilie 2014
Eastern Mennonite Publications
Tradus și folosit cu permisiune.

Pași spre luminăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum