Pași spre lumină

~ Meditație - Partea de avere

Suntem foarte pretențioși în viață când e vorba de partea noastră. Cerem lucrurile pe care nu le merităm ca și cum ni s-ar cuveni. Avem pretenție la sănătate, la viață.
Luca 15:12 - Cel mai tânăr din ei a zis tatălui său: „Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine". Și tatăl le-a împărțit averea.

După ce am primit toate acestea, ne facem bagajele și suntem atenți să strângem totul ca să nu lăsăm nimic pentru Tatăl. Niciun minut pe zi pentru Dumnezeu, nicio vorbă pentru cei în dureri, niciun zâmbet pentu cei în suferință, niciun efort pentru cel căzut.

Luca 15:13 - Nu după multe zile, fiul cel mai tânăr a strâns totul și a plecat într-o țară depărtată, unde și-a risipit averea, ducând o viață destrăbălată.

În viață strângem cel mai mult lucrurile pe care le pierdem cel mai ușor. Strângem combustibil pentru foc. Investim în cortul pământesc ca și cum ai trăi o veșnicie în el. Investim în cărămizi și BCA-uri ca și cum ne-ar ieși analizele perfecte și la 100 de ani.

În viață mergem pe drumurile care ne depărtează de Dumnezeu și ne apropie de prietenii care știu să ne ajute în risipirea averii.

În viață risipim lucrurile pe care le prețuim cel mai puțin. Prețuim sănătatea abia după ce o pierdem. Prețuim timpul când doctorul ne spune că mai avem două săptămâni de trăit. Risipa nu înseamnă altceva decât să iei ce Dumnezeu ți-a dat în dar și să pui în slujba diavolului și a plăcerilor tale păcătoase.

Unii „se trezesc" după ce au cheltuit totul. Toată sănătatea, toată viața, toată puterea. Când începi să duci lipsă de un ficat care funcționează normal, de o inimă care bate regulat sau de anii din viață pe care simți că i-ai pierdut, începi să te trezești.

Nu aștepta până când cheltuiești totul. Nu aștepta până când va trebui să sune la SMURD. Nu aștepta până când doctorii îți dau diagnosticul de insuficiență cardiacă sau renală, sau cancer, sau orice altă boală.

Trezește-te AZI! Vino-ți în fire!

Cea mai mare avere a Tatălui încă nu e cheltuită și se numește milă. Dumnezeu fără tine e tot la fel de bogat, dar tu fără Dumnezeu cauți prin containerele lumii... după roșcove.

Cel mai frumos drum de străbătut în viață încă te așteaptă. Când te vei întoarce cu spatele la păcat vei observa aproape de tine fața Tatălui care stă cu brațele deschise la capătul drumului numit pocăință și te așteaptă.

Vino acasă! Lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile făcute, ci de fiul care nu se pocăiește...

Clipele petrecute în păcat devin ceasuri de agonie. Clipele petrecute în brațele Tatălui Ceresc devin clipe de veșnicie...

Publicare wattpad: EllyEliza
Autor text: Cristian Boariu
Preluat din: „Picuri de rouă pentru suflet", editura Total Publishing, 2016