Pași spre lumină

„N-am pe nimeni..."

  Trecuseră 38 de ani. De speranțe, de așteptări și de vise neîmplinite. Se vindecaseră prietenii lui între timp. Probabil și unchiul și verișorii și toți cei apropiați. Rămas singur, slăbănogul scruta orizontul auriu, ștergându-și sudoarea de pe frunte. Aștepta îngerul să mai vină o dată. Poate că, de data asta, cineva îl va lăsa să intre primul în apă.

  La apele tulburate de înger, oamenii se vindecau pe rând. După puterea omenească, după rang, după relații. După un număr de ordine, dat de gradul de invaliditate.

   Deodată, Cineva îl bătu pe umăr. O față senină, un zâmbet sincer și o întrebare, la care nu se aștepta, ieși de pe buzele Străinului: "Vrei să te faci sănătos?" (Ioan 5:6).

"Aș vrea, dar n-am pe nimeni...", răspunse slăbănogul, ștergându-și lacrimile cu mâna dreaptă, în timp ce cu stânga arăta spre mulțimea egoistă din jur...

  Lui Isus I se făcu milă de el. Dacă ar fi venit Isus mai repede cu câteva luni la scăldătoare, cu siguranță slăbănogul nu L-ar fi băgat în seamă, întrucât mai avea pe cineva...

Isus știe când să vină. Când nu mai ai pe nimeni. Nici cunoștințe la spital, nici relații la primărie, nici prieteni pe la Casa de Pensii. Nici doctori care să fie optimiști cu privire la diagnosticul tău, nici vecini care să-ți treacă pragul, nici frați care să-ți dea un telefon...

Când vine Isus, El vrea să recunoști că nu mai ai pe nimeni. Că doar atunci când nu ai pe nimeni Îl ai pe El. Iar când nu-ți mai rămâne în viață decât Dumnezeu, vei înțelege că Dumnezeu ți-e suficient...

Eu nu mai am pe nimeni, ci doar pe El. Și mi-e de-ajuns. Tu pe cine mai ai?

Pentru cei mai mulți, oamenii sunt cineva, iar Isus este un nimeni. Ferice de aceia pentru care oamenii sunt nimeni și Isus e cineva!

Să spunem și noi, precum poetul:

Nu pleci de la mine, Isus,
Strigă inima,
Spre alții verși milă de sus,
Fă-mi și mie așa...

Vom înțelege în viață că Isus trece pe lângă oamenii care au pe cineva, dar rămâne lângă cei care nu au pe nimeni, decât pe El.

Ești unul dintre cei lângă care Isus rămâne?

E greu să spui despre un astfel de Isus unei generații care are salariu bun, cunoștințe peste tot și cate nu-și vede "invaliditatea" spirituală. Vor veni însă momente în viață când vei înțelege că omul e lângă tine cât timp ești sănătos, cât timp ai bani și cât timp poate profita de tine.

De lângă fiul risipitor au plecat toți și n-a mai rămas cu nimeni. Dar departe, în zare, CINEVA îl aștepta. Că doar Tatăl din cer rămâne lângă noi când toți ceilalți ne părăsesc. Doar brațele Lui sunt deschise când oamenii ne arată cu degetul. Doar El plânge cu noi când alții ne iau în bătaie de joc. Doar El întinde masa când alții nu ne dau nici măcar firimituri de la mesele lor.

"Îți mulțumesc, Doamne, că Te-ai oprit și lângă mine. M-ai vindecat de cea mai grea boală: păcatul. M-ai făcut să înțeleg că în cer se poate merge cu hepatita B, dar nu cu bârfă. Că în cer se poate merge cu atac de cord, dar nu cu prizonieri neiertați in inimă. Că în cer se poate merge cu boli fizice, dar nu cu boli spirituale.
Mulțumesc că Te-ai oprit și ai mers la pas cu mine când toți au trecut în viteză și nu m-au băgat în seamă. Mi-ai rămas doar Tu și Cerul. Și mi-e de ajuns."

Text preluat din Picuri de rouă pentru suflet, de Cristian Boariu