Pași spre lumină

Tatăl meu ceresc

•DUMNEZEU TATAL NOSTRU•

În ultimii ani s-a discutat mult în legătură cu practica de a-L numi pe Dumnezeu "Tata". Deși Dumnezeu transcende sexualitatea, nefiind nici bărbat, nici femeie, scriitorii Bibliei au fost inspirați să facă referire la El prin pronume masculine.
Duhul lui Dumnezeu îi face capabili pe credincioși să-L numească "Ava" adică "Tată" (lit. "Tăticule", Români 8:15).

În Vechiul Testament, Dumnezeu S-a relevat ca "Tată" (Ieremia 3:19) și acesta a fost apelativul prin care Hristos I S-a adresat (Ioan 17). Dumnezeu ca Tată nu este doar una dintre nenumăratele metafore folosite pentru a-L descrie pe Dumnezeu. El este Tata ca atare, ceea ce teologii ar eticheta drept o analogie sui-generis. Titlul de Tată nu numai că ne spune ce face Dumnezeu sau care sunt aspectele caracterului Său, ci identifică mai degrabă cine este El. Nu se poate spune același lucru despre metaforele biblice care-l descriu pe Dumnezeu, precum "ușă", "stâncă" sau "cloșcă".

Paternitatea umană este un simbol imperfect al realității transcendente din cadrul Dumnezeirii - relația dintre Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Paternitatea lui Dumnezeu nu este ceva lipsit de consecvență sau schimbător, ci este chiar fundamentul pe baza căruia Dumnezeu a hotărât să se raporteze credincioșii la El: "Eu vă voi fi Tată și voi Îmi veți fi fii și fiice, zice Domnul Cel Atotputernic" (2 Corinteni 6:18).

Articol preluat din Biblia pentru femei
Pag 1666, Romani 8