Pași spre lumină

Costisitoarea greșeală sau Prețul unei ascultări incomplete

PREAMBUL

Viața noastră este o înșiruire de momente ce cuprind bucurii, dureri, dezamăgiri, oportunități, testări, examene, căderi, ridicări, pierderi, dar și succese. Fiecare dintre acestea au avut în viața noastră impacturi de diferite grade. Astfel unele au trecut aproape neobservate, altele au avut importanță minoră, iar altele au avut impact decisiv asupra personalității noastre. De unele dintre acestea suntem mândri, pe cînd de altele nu ne place nici măcar să ne reamintim.

Unele evenimente, acțiuni, decizii pe care le-am luat ne-au marcat destinul vieții pentru totdeauna.

Luarea de decizii este o acțiune foarte serioasă, chiar dură uneori. Viața este de fapt o serie de momente în interacțiune – momente ce se leagă între ele unele de altele ca un șirag de mărgele.
 
În Vechiul Testament găsim relatate o mulțime de evenimente petrecute foarte în urmă pe roata timpului, evenimente ce aduc informații și imagini din viața și cultura unor popoare diferite unele de altele. De la toate, însă, avem de învățat (1 Corinteni 10:11, Romani 15:4).

O personalitate care ocupă un loc special în Sfânta Scriptură este Moise. Numele de Moise este menționat de 79 de ori în Noul Testament și este folosit ca un exemplu de neprihănire, credincioșie și curaj (Evrei, capitolul 11). Totuși, nu a intrat în țara mult dorită și visată odată cu poporul evreu.

Timp de 40 de ani, Moise, în ciuda a foarte multor greutăți, lipsuri și rebeliuni, a condus poporul evreu spre Țara Promisă, spre Canaan. Au fost situații când nu aveau apă și când nu aveau mîncare. S-a lovit de situații în care aveau apă, dar nu era potabilă, sau nu o aveau deloc. Au trecut prin situații când aveau mană, dar se săturaseră de ea (Exod 15:22; 16; 17:1-7).

Moise a așteptat momentul în care să pună piciorul pe Pământul Făgăduinței, ca la urmă să i se interzică să intre în el… Nu–i așa că sună tare ciudat? Să renunți la confortul palatului imperial, la toate bogățiile Egiptului, să înduri 40 de ani de lipsuri, frustrări, ca în cele din urmă să nu poți să primești deloc ceea ce ți s-a promis…

PROBLEMA – criza de apă.

Era în prima luna a celui de-al 40-lea an de călătorie a poporului evreu prin pustie. Dintre cei ce ieșiseră din Egipt, în afara lui Moise și Aaron, nu mai erau decât doi bărbați în viață. Toți ceilalți, ca o pedeapsă a rebeliunii și a neîncrederii în Dumnezeu, pieriseră în pustie. Din vina lor, niciodată nu au văzut țara mult visată. De data aceasta, Moise avea în jurul lui un popor nou, tânăr, o generație născută și crescută în duritatea și sălbăticiunea pustiului. Acest popor tânăr părea obișnuit cu lipsurile, cu greutățile acestei lungi călătorii… dar nu era chiar așa. Acest popor nu era altul decât urmașul aceluiași popor rebel numit Israel. Și proverbul românesc, „așchia nu sare departe de butuc”, se pare că a fost adevărat și în cazul lor…

Era un timp de tranziție, dureros pentru Moise. Miriam, sora lui, abia murise (Mica 6:4). Și chiar atunci cànd ei erau întristați, poporul a considerat momentul oportun de a-i critica. Poporul era în popas la Cadeș (v.1). Nu mai aveau apă și, ca de obicei, au început să intre în panică. De la panică au trecut la rebeliune și l-au „atacat” pe Moise, pe cel datorită căruia ei nu mai erau sclavi la Faraon și pe cel ce le-a cruțat viețile. Poporul murmura pentru lipsa de apă (v.2-5). S-au strîns împotriva lui Moise și a lui Aaron (Psalmi 2:1-3, 35:15; Proverbe 16:5).

Poporul l-a acuzat pe Moise de neîndeplinirea promisiunilor față de părinții lor (v. 4-5; Numeri 16:13-14; 20:6-8). „De ce ne-ai adus din Egipt în acest loc teribil? Aici nu sunt nici cereale și smochine, nici rodii sau de viţă de vie. Şi nu există nici apă să bem!” Ei trebuie să fi cunoscut pe Dumnezeul care nu i-ar fi lăsat să piară din lipsa de apă. Cu siguranţă că El ar fi salvat situația aceasta, cum o făcuse de atâtea ori înainte. Cuvintele lor sunt o copie exactă a cuvintelor folosite de părinţii lor găsite în întreaga carte a Exodului şi în Numeri. Din nou, vom găsi naţiune fără apă. A fost o problemă de viaţă și de moarte, atât pentru om, cât şi pentru animale, în mijlocul deşertului.