Pași spre lumină

~ Meditație - Nevoia de samariteni

Isus nu se mulțumește că știm să dăm răspunsuri potrivite la întrebările Bibliei. Trebuie să le și punem în practică...

Luca 10:36
"Care dintre aceștia trei ți se pare că a dat dovadă că este aproapele celui ce căzuse între tâlhari?"

Luca 10:37
"Cel ce și-a făcut milă cu el", a răspuns învățătorul Legii. "Du-te de fă și tu ls fel", i-a zis Isus.

Samariteanul era în călătorie. Și-a întrerupt planurile salr pentru a ajuta un om căzut și rănit... Putea să judece. Putea "să facă teologie" despre tâlhari, despre pericolelr drumurilor, putea să-și dea cu părerea. Putea să-i spună celui căzut: "Cine te-a pus să mergi la ora asta singur pe-aici?"

Ceea ce a contat cu adevărat e că s-a aplecat. S-a murdărit pe mâini de la rănile celui pe care-l pansa. Apoi a fost nevoie de medicamente, bani, cheltuială, timp pierdut, dar nu irosit...
Dar a meritat.

Mila, din punct de vedere teoretic, ajută tot așa de mult ca medicamentul care stă pe raft în farmacie. Mila pusă în practică are cu adevărat valoare în fața lui Dumnezeu. Una e să spui: "Îmi pare rău ce ți s-a întâmplat" pentru vă sună bine la urechile celui căzut și alta e să spui: "Ce pot să fac concret pentru tine?" și chiar să faci.

Vorbe avem multe. Dar pe cel căzut nu-l ajută decât faptele dragostei și ale milei. Toate predicile lui Isus din Biblie ar fi avut efecte minime dacă El nu ar fi umblat printre oameni... Dacă nu ar fi legat răni, dacă nj ar fi șters lacrimi, dacă nu s-ar fi atins de surzi și de șchiopi...

Nimic nu-L mișcă pe Dumnezeu mai mult decât atunci când noi, copiii Lui, avem ceva aparte din caracterul Său și anume mila.

Mila nu-ți reproșează după ce te ajută. Mila nu ține contabilitate, nu măsoară cu virgulă și nu face nimic cu interes. Nu te ajută cu mână azi și cu alta să te lovească mâine.

Mila înseamnă să dai jos costumul de duminică și să umbli printre cei care nu au costum deloc lunea. Să mergi pe sub poduri, pe la azile și pe la spitale și să împrăștii "parfum de marcă" numit dragoste cu aromă de cer.
Să faci o supă caldă celui care n-are bani nici să-și facă un sandviș. Să treci pe la văduvele singure pentru a duce o "plasă de speranță". Să treci pe la spitale ca să duci medicamente care să vindece sufletul, nu doar trupul.

Evanghelia atinge oamenii doar după ce vine mila mai întâi!

Predicatori avem. Cântăreții stau la rând duminica (mai puțin miercurea în parcuri). De judecători ne împiedicăm la fiecare pas. Din cei care arată cu degetul, dar nu întind mâna, întâlnim zilnic...

Avem nevoie de samariteni... Vrei să fii unul dintre ei?

Să ne ajute Dumnezeu să fim cu adevărat niște "samariteni" milostivi...

Text preluat din cartea "Picuri de rouă pentru suflet" 2016
Autor: Cristian Boariu