Pași spre lumină

☆ Mărturie - Din moarte, la viață! (Partea întâi)

"Mă numesc Eugen Bociort, sunt în vârstă de 30 de ani și provin din Arad. Doresc ca prin mărturia mea, Dumnezeu să fie înălțat și slăvit, iar cel ce trece prin încercare să nu-și piardă nădejdea și credința în Dumnezeu.

M-am născut într-o familie creștin-ortodoxă. Cunoșteam câte ceva despre Dumnezeu de mic copil dar, când am crescut mai mare mi-am ales propriile căi. Deși simteam că trebuie să fac o schimbare, să mă întorc la Dumnezeu și să-l primesc pe Isus Hristos în viața mea, m-am împotrivit acestui gând de nenumărate ori, continuând să trăiesc departe de Dumnezeu, în anturaje care mă atrăgeau și de care nu mă puteam despărți.

În anul 2012 am ajuns în Londra și Dumnezeu a rânduit să locuiesc într-o casă cu oameni pocăiți. Domnul Isus mi-a oferit tot ce aveam nevoie. El avea în plan mântuirea mea, dar eu am respins chemarea Domnului, alegând să trăiesc în continuare după placul meu.

După doi ani de zile am început să mă simt rău, aveam anumite simptome: stări de oboseală, probleme cu respirația, probleme cu circulația sângelui, însă nu luam în calcul că poate fi ceva grav. La scurt timp, în luna august, am plecat acasă, lucru de care am profitat pentru a-mi face analizele.
În urma unei tomografii doctorii au descoperit o tumoare de circa zece centimentri la plămânul stâng. Când am auzit acest diagnostic, totul s-a prăbușit în jurul meu, gândind că viața mea se va termina doar la 27 de ani... dar și toate planurile mele de viitor, făcute ca orice tânăr, s-au prăbușit într-o clipă.

Câteva zile la rând n-am putut să accept că această veste este chiar o realitate... Mă întrebam: "de ce mi se întâmplă asta?" Căutam să găsesc un răspuns...

La sfârșitul lunii am ajuns la un spital din Cluj Napoca, la secția de hematologie. Acolo doctorii m-au examinat și mi-au făcut biopsie pentru a stabili diagnosticul. În urma biopsiei, rezultatul a fost Limfom Hodgkin, un cancer al sistemului limfatic care se răspândește în corp într-un mod galopant. La recomandarea medicilor, am început ședințele de chimioterapie, stabilindu-se să fie în număr de opt.

După prima ședință cu citostatice, m-am simțit foarte rău, vărsam și starea mea fizică se agrava. Următoarele ședințe m-au afectat și mai mult, slăbindu-mă foarte tare, iar sistemul meu imunitar scăzuse. Atunci, doctorii au decis să-mi oprească tratamentul la a patra ședință de citostatice, după care m-au internat.
Fiind la spital, vedeam cum oamenii de lângă mine mor rând pe rând, iar privindu-mă cât de slăbit arătam, era de așteptat să mor și eu...

Dar atunci am strigat la Dumnezeu cu lacrimi. Ajunsesem în acel moment de disperare în care m-am rugat și am promis lui Dumnezeu că dacă mă va vindeca, mă voi pocăi.