Pași spre lumină

Recunoștință: Un spirit mulțumitor

Recunoștința începe prin a recunoaște cine este și ce a făcut Dumnezeu. Această trăire a inimii nu depinde de răspunsul unei alte persoane sau de un dar primit. Ingratitudinea, pe de altă parte, începe cu o inimă care refuză să fie mulțumitoare, care respinge atât Dătătorul, cât și darul Său:

Fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit, ci s-au dedat la gândiri deșarte și inima lor fără pricepere s-a întunecat. (Romani 1:21)

Viața însăși este un dar de la Dumnezeu. Nu există recunoștință decât în măsura în care se construiește pe această temelie. Un duh recunoscător trebuie cultivat, apoi transmis altora prin exemplu, în special celor din propria familie.

Iată câteva modalități de a realiza acest lucru:

• Amintește-ți că o persoană recunoscătoare este modestă și concentrată pe Dumnezeu, în timp ce inima nerecunoscătoare este plină de mândrie și se concentrează pe sine. Rut a cultivat un astfel de spirit de recunoștință și de modestie (Rut 2:10: Atunci, ea s-a aruncat cu faţa la pământ și i-a zis: „Cum am căpătat eu trecere înaintea ta, ca să te îngrijești de mine, o străină?”). Ea a răspuns cu grație chiar și la cel mai neînsemnat gest de bunătate.

• Nu disprețui binecuvântările zilnice, mici și obișnuite (Matei 6:11: Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi)

• Descoperă binecuvântările lui Dumnezeu, având grijă să nu treci cu vederea darurile subtile, indirecte, cu care te-a binecuvântat (Coloseni 4:2: Stăruiţi în rugăciune, vegheaţi în ea cu mulţumiri). Recunoaște că nu orice dar pe care-l dorești îți este benefic. Dumnezeu este Dătătorul omniscient. Ia în considerare planul și prioritățile Sale pentru viața ta, având grijă să nu pierzi din vedere imaginea de ansamblu din cauza unei dureroase, dar scurte suferințe.

• Amintește-ți să-I mulțumești lui Dumnezeu chiar și în mijlocul dificultăților și al încercărilor (Habacuc 3:17-18: Căci, chiar dacă smochinul nu va înflori, viţa nu va da niciun rod, rodul măslinului va lipsi și câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule și nu vor mai fi boi în grajduri, eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele!)

• Recunoștința față de Dumnezeu și față de semeni trebuie să fie exprimată nu doar cu regularitate, ci și în mod public (Psalmul 35:18: Și eu Te voi lăuda în adunarea cea mare și Te voi slăvi în mijlocul unui popor mare la număr). Membrii familiei și prietenii apropiați nu trebuie considerați ca ceva ce ni se cuvine.

• Consemnează-ți binecuvântările și păstrează un jurnal al credincioșiei lui Dumnezeu față de tine.

• Completează ciclul recunoștinței, dăruind altora, în spiritul lui Hristos (2 Corinteni 9:12 - Căci ajutorul dat de darurile acestea nu numai că acoperă nevoile sfinţilor, dar este și o pricină de multe mulţumiri către Dumnezeu).

Un spirit recunoscător și o inimă mulțumitoare sunt parte integrantă a unei vieți de credință. Femeia care este mulțumitoare și a cărei inimă este plină de laudă aduce bucurie si glorie numelui lui Dumnezeu. O atitudine de recunoștință îți va aduce în suflet o mulțime de binecuvântări și te va transforma într-un mesager al binecuvântării pentru ceilalți.

Articol preluat din Biblia pentru femei
Din cartea Psalmilor,
Pag 862