Toreadorul ( Vol 1 )

. 8 .

Deși credeam că mă va da în șuturi afară din mașină, după ce se liniști, își șterse lacrimile și porni mașina.
Nici unul dintre noi nu vorbea, tăcerea dintre noi era liniștitoare însă sufocantă era dorința mea de a o atinge și de a o săruta.
- Unde te las? mă întreabă într-un târziu liniștită.
Nu aveam de gând să-i spun unde stau momentan, era o promisiune pe care o făcusem.
- Unde vrei, dar aș vrea să mergem într-un loc unde vom putea sta de vorba ca doi prieteni.
Nu mă privește nici de această dată și își continuă drumul, ne oprim în apropierea unei pajiște luminate doar de lună, o privesc cum scoate cheia din contact și își așează din nou capul pe volan.
Îmi ridic mâna și îi mângâi părul, nu se retrage și nici nu tresare de parcă s-ar fi așteptat.
- Despre ce vrei să vorbim? mă întreabă într-un final.
- Laura m-am săturat de jocul ăsta de-a șoarecele și pisica, se pare că am început cu stângul...
- Și ce propui? mă întrerupe.
- Să o luăm de la început.
Își ridică capul de pe volan și mă privește neînțelegand.
- Alejandro Sanchez, îi întind mâna zâmbind.
Zâmbește dulce și îmi privește mâna întinsă.
- Laura Vasiliu, întinde și ea mâna.
După o strângere blândă îi sărut mâna și prelungesc momentul cât pot de mult.
Își trage mâna și apăsă pe un buton, trapa incepe să se retragă dezvelind geamul panoramic al mașinii, își întinde scaunul și se așează comod.
Îi imit gestul și privim tăcuți cerul, luna era plină înconjurată de o explozie de stele.
- Ești o ziaristă foarte bună, este cel mai bun articol pe care l-am citit.
- Mda, să te cred...
- Jur, am vrut să mă răzbun într-un fel pentru că m-ai părăsit înaintea cinei.
- Halal răzbunare.
- Da, ți-am zis că am început cu stângul dar suntem aici pentru a îndrepta.
- Aham, îmi răspunde închizând ochii.
Mă întorc pe o parte și mă sprjin într-un cot.
- Ai pe cineva?
- Da! îmi răspunde degajata ținând în continuare ochii închiși.
- Serios? Cum adică? o întreb șocat.
- Mi-ai adresat o întrebare care necesită răspuns așa că...
Încep să râd și sunt bucuros sau mai bine spus fericit de faptul că este o femeie liberă.
- Ce semnifica tatuajul asta? Îi ating antebrațul mâinii stângi.
- "Iubire veșnică" citește zâmbind, nu știu, mi l-am făcut după ce m-am îmbătat la o petrecere.
- Și ăsta? îi ating încheietura încheietura mâinii drepte.
- Era inițială primului meu iubit pe care am transformat-o apoi într-o stea, fiindcă era prea enervant. Tu ai tatuaje?
- Da...îmi desfac nasturii cămășii și îi arăt cei trei îngeri din dreptul inimii.
Se lasă condusă de primul impuls și își ridică mâna și îi atinge cu vârful degetelor, miliarde de senzații îmi străbat corpul.
- Ce semnifică? mă întreabă analizând în continuare frumoasa operă.
Deși nu voiam să vorbesc despre cele două perioade dureroase din viața mea decid să-mi deschid sufletul în fața ei.
Imediat după ce își retrage mâna, îmi închei cămașă și mă întind pe scaun privind cerul.
- La vârsta de 10 ani am rămas orfan, părinții mei au murit într-un accident aviatic.
- Îmi pare rău, pentru pierderea părinților tăi și pentru ce ți-am spus în birou, își lăsă capul în jos rușinată și se întinde pe scaunul ei.
- Nu îți face probleme știu că nu a fost cu intenție.
- Să înțeleg că cei doi îngeri sunt părinții tăi? Și cel din mijloc este fratele tău?
- Nu, am fost singur la părinți, îngerul din mijloc este soția mea, îi spun trist.
Se ridică brusc de pe scaun și mă privește șocată.
- Ești însurat?
- Sunt văduv, îi răspund privind cerul în continuare, a murit acum 4 ani tot într-un accident aviatic.
- Dumnezeule, nu pot să cred.
- Mi-e frica de avion , mi-e frică să zbor.
- Dar ai venit cu avionul ieri nu?
- Da, Alex și Miruna au încercat să mă țină cumva ocupat pe tot parcursul zborului și...
- Nu știu ce să îți spun...îmi pare rău pentru pierderi.
- Mă consolez cu amintirea lor.
- O iubeai mult nu-i așa?
- Da, foarte mult, de fapt pentru ea m-am apucat de luptele cu taurii, am vrut să-i îndeplinesc fiecare dorință, și acum de fiecare dată când intru în arenă o caut cu privirea prin tribune și la sfârșit același lucru fac, însă ea nu este, îi povestesc cu ochii în lacrimi.
- Crezi că luptând în continuare îi poți ține vie memoria?
Îmi întorc capul spre ea și îi zâmbesc trist.
- Exact acest lucru mă întreabă și bunica Soledad, nici ei nu-i plac coridele. Da, așa o simt mai aproape de mine, știi noi toreadorii înainte de a intra în arenă intrăm în capelă și ne rugăm, este un moment sacru, nu mă rog pentru mine și pentru siguranța mea, îl rog pe Dumnezeu să mi-o aducă înapoi, să o văd în arenă măcar o clipă, să îi simt prezența lângă mine.
- Nu crezi că ai suferit destul? se ridică în fund și își așează mâna peste mâna mea, de ce o ții captivă aici pe pământ unde este numai durere, las-o să plece acolo unde este locul ei, să își găsească liniștea.
- Asta vreau să fac, de fapt vreau să-mi refac viața.
- Asta este un lucru bun, cel care încă trăiește și are dreptul la o viață fericită ești tu.
- M-am convins de acest lucru după ce te-am cunoscut, mă ridic și eu.
- Deși ești fizic foarte diferită de ea, tu ai fost cea care a trezit în mine acele sentimente pe care le credeam pierdute.
- Eu??încearcă să își trage mâna însă o țin în continuare și o duc în dreptul inimii.
- M-am enervat la culme când am auzit că vrei să lupți pentru interzicerea coridelor, oftez și fac o pauză, m-am înfuriat pentru că simțeam că așa o voi îndepărta de mine pe Dalida, singurul loc unde o simt prezentă este în coridă.
- Nu știu ce să îți spun...
- Laura, nu știu ce naiba mi-ai făcut dar nu pot să mai stau nici o clipă fără să te văd, chiar dacă ne certăm.
Îmi încolăcesc șuviță ei lăsată liberă pe deget și i-o așez după ureche, îi mângâi obrazul și mă apropii tot mai mult, buzele ei moi acum erau sub stăpânirea mea, sărutul nostru era unul sincer și curat, martor ne era luna și stelele.
- Cred că te iubesc Laura, îi șoptesc, cred că te iubesc de când te-am văzut prima dată.
- Poate iubirea ta este incertă însă ură mea pentru tine nu este, mă privește intens și mă sărută apăsat și dureros.
- Îmi doresc să mă urăști în continuare dacă așa voi reuși să îți câștig inima.
Incomodat de locul strâmt și de schimbătorul de viteze  care era între noi o trag deadupra mea , îmi las scaunul rabatat la maxim și continuăm sărutul sălbatic, buzele se războiau in locul nostru.
Am ezitat să mă ridic, deoarece mişcările unduitoare ale şoldurilor ei îmi făceau bine, se apleca, se ridica, se unduia iar eu eram rușinat de corpul meu care reacționa asemeni unui adolescent.
Ne oprim pentru o clipă si ne privim intens, îmi desface nasturii cămășii și îmi mângâie pieptul , zâmbește semn că îi place să facă acest lucru, se apleca și îl mângâie cu buzele în timp ce îmi desface cureaua.
Amețit de tot acest amalgam de senzații mă simt pentru o clipă o marionetă care își ridică din când în când capul implorând-o să mă sărute.
Mă dezmeticesc abia atunci când îi simt mâna în boxeri mei, nerăbdător preiau frâiele și îmi împing spre genunchi pantalonii si boxerii. Rochia ei era deja ridicată pe șolduri, dintr-o mișcare îi rup lenjeria și o penetrez puternic.
Gemetele ei mă excitau din ce în ce mai mult, deși voiam să prelungesc cât mai mult momentul, corpul meu dornic de iubire și sentimentele sincere finalizează actul.
Stăm transpirați unul peste celălalt pe scaunul din dreapta încercând să ne reglăm respirația, o iubeam, o iubeam la nebunie chiar dacă ea nu o făcea, simțeam așa însă ce se întâmplase mai devreme era acceptul ei de continuă lupta pentru inima ei.
- Cred că ar trebui să plecăm, se ridică și scoate câteva șervețele din cutia pe care o avea pe bord.
O privesc cum se așează pe scaunul ei și îmi zâmbește așa cum doar ea o face.
- De ce nu putem să mai stăm? o întreb în timp ce îmi așez și eu hainele.
- Mâine dimineață la prima oră ai programare ai uitat? își scoate din geantă o oglindă și rujul.
- Aaaaa, nici o problemă sunt sigur că nici Miruna nu se va putea trezi dimineața având în vedere că Alex o că ține trează toată noaptea.
- Doi nebuni, chiar se potrivesc , afirmă după ce își întinde rujul pe buzele umflate de la săriturile noastre înflăcărate și flamande.
- Se vor căsători, sunt sigur de asta.
- Probabil...unde locuiești acum? mă întreabă serioasă.
- De ce ești curioasă? Vrei să continuăm ce am început aici? îi fac din ochi.
- Să știu unde te las domnule Sanchez.
- Vrei să plecăm? o întreb trist.
- Nu știu ce planuri ai tu pentru maine, însă eu trebuie să fiu de dimineață la fundație.
- Sper că nu îți vei da demisia nu?
- Mă zăpăcești , mă faci să mă simt ciudat, de când ai apărut în viața mea parcă nimic nu mai este la locul lui.
Îmi prind mâna din nou și i-o sărut privind-o în ochi.
- Laura, încă de când te-am văzut am înțeles ceea ce aveam nevoie, am descoperit ce îmi lipsea, iar ce s-a întâmplat mai devreme între noi nu a fost decât o confirmare a norocului care m-a lovit.
- Te lași condus de acest sentiment de atracție, îmi răspunde fără să mă privească.
- Culmea este că acest sentimentul incredibil cere o repetiție.
O simt încordată, ușor bulversată și tac.
Îi privesc picioarele, trupul care a stat întins peste mine, pe care l-am îmbrățișat și l-am simțit însă pentru a porni din nou spre el
voiam o confirmare printr-un gest sau printr-o privire, în apropierea ei simțeam că nu mă pot abține, însă trebuia să mă controlez, trebuia să-i câștig inima.
- Mă poți lăsa în fața restaurantului de unde am plecat, îl voi suna pe Alex să vină după mine.
- Dacă asta îți dorești...un ultim zâmbet și pornește mașina.
În tot acest timp nu am vorbit , în schimb ne-am aruncat privi și zâmbete, era atât de frumoasă, atât de perfectă pentru mine.
- Am ajuns, mă anunță după ce parchează in fața restaurantului.
- Maine seară luăm cina împreună? mă întorc spre ea.
- Nu pot mâine, trebuie să plec două zile în Italia.
- Pot să te însoțesc?
- Vrei să mergi și să susții dreptul la viață a animalelor având în vedere că ești toreador? Nu cred.
- Sper că nu revenim de unde am plecat, o întreb trist.
- Vom vedea unde vom ajunge, o seară bună.
Ma întind spre ea și îi mângâi obrazul, îi privesc chipul de parcă voiam să mi-l imprim în minte, voiam să o visez , voiam să fac dragoste cu ea în noaptea asta în visul meu.
O iubeam cu trupul, cu inima, cu gândul, ea va fi a mea pentru totdeauna.