Toreadorul ( Vol 1 )

. 10 .

Alejandro

Pentru că nu am dormit toată noaptea și am stat sa o privesc, să o mângâi, dimineață mă trezesc singur în pat, aud dusul si mintea începe să zburde aiurea.
Nu voiam să fac lucruri murdare având în vedere că eram in casa părinților săi, m-au primit cu brațele deschise și vreau să le arăt recunoștința pentru acest lucru.
Iese că o furtună din baie cu prosopul înfășurat în jurul trupului ei încă umed și începe să cotrobăie prin dulap.
Pentru că nu a observat că sunt treaz închid ochii și mă prefac că dorm, poate așa reușeam să-i văd trupul gol.
- Sanchez, îmi aud numele .
- Hmmm, mă prefac somnoros.
- Unde sunt hainele din dulapul meu? Și de ce este umblat in sertarul cu lenjerie intima? stă cu mâinile în șold și bate din picior.
- Cred că există o explicație, încerc să-i zâmbesc.
- Sper să îți iasă din prima, mă atenționează.
- Le-am mutat pe rafturile de sus, pentru a-mi așeză și eu hainele , merge?
- Nu, și lenjeria mea?
- Am tras de sertar și fără să-mi dau seama l-am răsturnat, merge și asta?
- Nu.
Nu voiam să mă creadă un obsedat care îi umblase prin haine, le mirosise, le sărutase.
O văd cum își scoate o bluza de mătase și o fustă în aceași nuanță urmată de lenjeria intima albă.
Spre dezamăgirea mea își luă hainele și intră în baie de unde ieși 10 minute mai târziu, proaspătă și gata pentru o noua zi de muncă.
Își verifică geanta și da să deschidă ușa pentru a pleca când o strig.
- Laura..
- Da? se întoarce și mă privește.
- Nu ai uitat nimic? îmi așez un deget peste buze.
Îmi zâmbește larg și cu mișcări lente se apropie de mine, își lipește buzele de ale mele și până să încep să reacționez se îndepărtează lăsându-ma buimăcit.
- Mi amor...mârâi nemulțumit.
- Pe mai târziu, îmi trimite un pupic în aer și iese.
- Să nu uiți de cină, strig în speranța că mă aude.
Trebuie sa pregătesc cina pentru aceasta seară, totul trebuie să fie perfect, îmi fac o listă în gând cu ce am de cumpărat și după ce mă îmbrac ies din cameră coborând în salon unde îi găsesc pe părinții Laurei stând de vorbă.
- Bună dimineața, îi salut și mă alătur lor .
- Buna scumpule, mă salută Dana, a-ți făcut pace?
- Da...cred...de fapt nu știu , este puțin mai dificil cu ea, este destul de schimbătoare, acum are o stare în secunda următoare are o altă stare.
- Știu cum e băiete, îmi vorbește Adrian, mama ei este la fel de fapt na, ce se naște din pisica șoareci prinde, foarte greu am reușit să o convingă să accepte să-mi devină soție, te așteaptă vremuri grele sa știi, nu este deloc ușor să trăiești lângă ele, face semn spre Dana care îl privea urat, aceasta îi luă ziarul din mână și îl plesni peste ceafă.
Era clar de la cine moștenise toate aceste apucături Laura.
- Am nevoie de ajutorul vostru.
- Sigur despre ce este vorba?Te ajutăm, sar prompți.
- Vreau cheia apartamentului Laurei.
- Imediat ți-o aduc o am în birou, se ridică Dana și iese din salon .
- Alejandro, nu vreau să o faci să sufere știu că fierb hormonii în voi însă...se oprește de parcă s-ar feri de Dana.
- Uite cheia, mi-o întinde și o iau bucuros.
- Planuri mari?mă întreabă ea.
- O cină, îi răspund scurt.
- De unde comanzi mâncarea?
- Voi găti eu, mă ridic în picioare.
- Uite vezi? De când nu mai mai pregătit o cină?, se repede și de această dată îl lovește cu ziarul în cap pe bietul Adrian.
Încep să fac pași înapoi și plec subtil fara să își de-a seama și plec grăbit spre marketul din apropiere.
Cu sacosele pline intru în apartamentul ei, în locul ei, destul de spațios, mobilat cu gust, zâmbesc și totuși mă simt de parcă îi violam intimitatea.
Nu stau mult pe gânduri și încep să pregătești totul pentru o seara perfectă.
In ultimul moment am renunțat la costum și am ales o pereche de blugi negri și o cămașă bleu pe care am suflecat-o .
Totul se oprește atunci când aud cheia în ușa, a venit!
Uimită este puțin spus, șocată cred că este cuvântul perfect, stătea înmărmurită în pragul ușii și își privea apartamentul de parcă era pentru prima dată în el.
- Curaj, o îndemn să intre.
- Ce ai făcut? îmi face semn cu degetul arătând spre masa frumos aranjată, mulțimea de flori și petalele de pe jos.
- Am spus că cinăm, ridic din umeri nevinovat.
- Da .. dar nu în apartamentul meu.
- Ce contează locul? mă apropii de ea și îi iau geanta pe care o arunc pe canapea, o iau de mână și o conduc spre masă, îi trag scaunul galant așteptând să se așeze .
- De unde ai comandat mâncarea? mă întreabă ridicând o sprinceană.
- Dacă îți spun că am gătit-o eu mă crezi?
- Dacă te fac mincinos, mă crezi?
- Te rog să guști, poftă bună, o îndemn să mănânce.
O priveam încântat cum mânca cu poftă, deși mie nu îmi stătea deloc gândul la mâncare, abandonez tacâmurile și prefer să o privesc.
- Ce? mă întreabă mestecând, mi-ai pus ceva în ea? înghite repede și bea apă.
- Da, am pus ... multă dragoste , m-ai schimbat Laura, mi-ai schimbat viața, m-ai scos din gaura în care căzusem și pentru asta nu pot decât să îți mulțumesc.
- Ale, sper să nu visez și tot ce trăim să fie adevărat.
Era pentru prima dată când îmi pronunța numele și acest lucru îmi făcea să îmi salte inima de bucurie.
- Hai să dăm contur acestui vis, să ne construim propriu nostru univers, nu îți cer decât să mă lași să te iubesc , sunt flamand după iubire, după tine.
O văd cum se ridică și își pune coatele pe masă, se apleacă și îmi sărută buzele, obrajii, ochii, fruntea.
- Hai să încercăm, ce putem pierde, de fapt câștigăm o frumoasă experiență.
Îi cuprind fața în mâini și o sărut la rândul meu, însă nu mă mulțumesc cu puțin.
Se așează înapoi pe scaunul ei zâmbind si o privesc cum își mușcă fără încetare buzele.
M-am ridicat într-un final deoarece  îmi era oarecum jenă, întrucât se observa foarte bine amicul meu din pantaloni care se trezise, iar mă comportam ca un adolescent la pubertate.
Să-i distrag atenţia, mi-am amintit că sticla de şampanie nu fusese desfăcută, o scot din suportul special plin cu gheață și îmi încleștez degetele în jurul ei, îmi era frică să nu o scap.
Atunci când dopul sare, o văd cum chicotește și întinde cele două pahare pregătite.
Ciocnim și gustăm din lichidul dulceag, ușor înțepător.
" Din neatenție" sau " din întâmplare" își varsă şampania pe bluză, înghit în sec atunci când  văd lichidul cum curge pe pieptul ei.
Rămân blocat atunci când își scoate bluza dintr-o mişcare și rămâne în sutien – priveliştea era de-a dreptul amețitoare.
- Dumnezeule, femeie mă înnebunești, îmi arunc paharul gol pe jos și mă apropii fulger de ea.
Încep să o sărut înflăcărat fără să țin cont de nimic, o simțeam cum îmi răspundea și îmi copia fiecare gest cu pasiune, se dezlănţuise furtuna.
Mângâieri, sărutări, atingeri usoare , profunde, haine în zbor prin cameră, totul înflăcărat între noi. Deodată, ne-am trezit goi şi arzând de dorinţă.
Dintr-o mișcare bruscă trag de fata de masa și toate farfuriile și tacâmurile împreună cu paharele și mâncarea pregătită ajunge pe podea.
Am împins-o puţin şi s-a întins pe masă. I-am mângâiat uşor sânii şi am coborât încet, ca de pe un munte ce se unduia după mâinile mele. Am mai coborât puţin spre locul care ardea de dorinţă. Mă dorea, îi simţeam mâinile ce mă împingeau din spate să intru. Clipele curgeau ca într-un vis, m-am simţit cuprins ca într-o capcană de picioarele ei încolăcite de mine.
Era a mea din nou era a mea.
Am continuat să facem dragoste și în dormitor unde am consumat și ultimul strop de șampanie.
Acum stăteam amândoi epuizați întinși în pat și priveam tavanul de un alb imaculat.
- Cum era ea? mă întreabă.
- Dalida? întorc capul spre ea.
- Aham.
- Fizic total diferită de tine, era model, am cunoscut-o în clubul pe care îl am.
- Ai și un club?
- Da și hotelul care al meu și a lui Alex.
- Mai ai afaceri?
- Da, o pasiune de-a bunicului meu, de care nu am timp să mă ocup.
- Despre ce este vorba?
- O crescătorie sau mai bine spus un centru unde sunt aduse animalele sălbatice găsite rănite în pădure, le vindecăm și apoi le montăm cipuri înainte de a le lăsa libere.
- Tu glumești? mă întreabă uimită.
- Nu, este adevărul.
- Soția ta călătorea singură? își reia curiozitatea.
- Pentru ea am început luptele în arenă cu taurii, eram dispus să fac orice pentru ea doar să-i fiu pe plac, atât de mult am iubit-o, bunica mea niciodată nu a avut-o la suflet, nu știu de ce, probabil pentru că îi furase nepotul de lângă ea, în ultima perioada ne certăm tot mai mult, îmi doream cu ardoare un copil, însă ea nu voia să renunțe la jobul ei, ne-am certat și înainte de a pleca și de a se urca în blestematul ăla de avion, mă obseda dorința de a avea un copil, mă opresc atunci când îi simt degetele pe obrazul meu cum îmi șterge lacrimile care cad.
- Nu trebuie să te simți vinovat, așa a fost să fie, așa a vrut Dumnezeu, poate nu era pregătită să devină mamă, stă cu bărbia sprijinită de pieptul meu și mă privește dulce.
- Tu... tu ești pregătită să devii mamă?o întreb fără să respir.
- Da ...îmi doresc din toată inima acest lucru.
Mă așteptam să tipe, să arunce din nou cu lucruri în minte nicidecum să îmi de-a acest răspuns, acum mă simțeam de parcă trecusem printr-o cumpănă.
- Te amo, apuc să-i spun înainte să-i iau buzele cu asalt și să facem din nou dragoste.