Toreadorul ( Vol 1 )

.1.

Astăzi trebuie să scriu un articol despre iubire, iubire, nici nu știu cum să încep, capitolul " iubire" din viața mea este gol, cu ce era să-l umplu cu aventuri ? Iubirea înseamnă mai mult, dar cum să o descriu dacă niciodată nu am simțit acei fluturi, acele sentimente unice, cum?
Toti colegii din redacție stau aplecati asupra tastaturii și scriu de zor, numai eu îmi măsor din priviri biroul scăldat în soare, așteptând o forță divină să-mi acceleze mintea.
De ce trebuie să scriu despre iubire? Nu puteam să am un alt subiect? Ce mă neliniștește este că până la sfârșitul programului trebuie să-i prezinte articolul șefului meu.
Liniștea din birou este întreruptă de vizita surorii mele care intră fericită salutând în gura mare.
- Bună!
- Bună, îi răspund fără chef.
- Ce ai pățit?mă întreabă îngrijorată.
- Am de făcut un articol despre iubire, îi fac semn spre monitor atunci când se apropie de mine, nu știu cum să încep.
- Hahaha, cred că știu ce îți trebuie,de fapt pentru asta am și venit, îmi face semn să mă ridic de pe scaun sa se așeaze în locul meu și privesc mirată spre situl pe care îl deschide.
- Ce vrei să faci? o întrebă îngrozită după ce citesc cuvântul "MATRIMONIALE"
- Îți fac un profil, îmi răspunde fără să mă privească și începe să completeze fișa de înscriere cu datele mele.
- Cred că glumești Miruna.
- Te rog să îți tragi un scaun lângă mine și să răspunzi la întrebările pe care ți le voi adresa.
O ignor total și mă apropii de fereastră privind cerul senin.
- Ce culoare preferi?
- Curcubeul , răspund scurt.
- Hei asta nu este o culoare , protestează sora mea.
- Sunt 7 culori într-una.
- Bine, fie, cum îți dorești să fie prințul tău? mă întreabă privind atent în monitor.
- Prințul meu din poveste este înalt, brunet, bronzat, musculos, sexy , irezistibil, rafinat, romantic, cu simțul umorului și de o frumusețe răpitoare.
Miruna mă privește și se abține să nu râdă, își ridică mâna de pe mouse și începe să bată cu degetele în birou, deși știu ce vrea să îmi spună o privesc și eu la rândul meu cu o față de copil nevinovat.
- Tu mă omori pe mine, acest tipar ni-l oferă doar basmele draga mea, așa că trezirea, pocnește din degete.
- Ce? așa arată bărbatul perfect pentru mine , ridic din umeri.
- O să sun în China să îi rog să construiască un bărbat - robot care să îndeplinească cele mai sus menționate.
- Miruna, am glumit destul nu sunt interesată de site-ul ăsta matrimonial, fac semn spre monitor.
- Normal că nu ești interesată, ai 30 de ani, mă disperi de când nu ai mai ieșit în oraș? Să fie jumătate de an?
- Două luni!
- Sex de când nu ai mai făcut de 1 an .
- De 6 luni, îi răspund fără să-mi dau seama apoi mă dezmeticesc, Miruna întreci măsura, te-ar putea auzi cineva , fac semn spre ușă deschisă.
- Și ce? ridică tonul, tu în loc să cauți un bărbat cu care să faci sex seară de seară, să te aducă la serviciu în fiecare dimineață, să îți facă 2-3 copii, tu salvezi câini , pisici, găini, porci.
Miruna este sora mea mai mică, deși diferență dintre noi era de 4 ani, de multe ori ea era cea matură iar eu ... o visătoare incurabilă.
În timpul liber lucram și într-o organizație pentru apărarea drepturilor animalelor, părinții mei nu erau deloc încântați de alegerea făcută.
Medici chirurgi renumiți și-au dorit să îi urmăm și cumva le-am îndeplinit dorința , eu devenind medic veterinar iar sora mea medic stomatolog.
Nu știu dacă mă pot numi medic având în vedere că nu am practicat , îmi place să salvez animalele într-un alt fel, militând pentru drepturile lor.
Pasiunea pentru jurnalism o am de mică așa că nu am stat pe gânduri când în ultimul an al facultății de medicină m-am înscris și la jurnalism .
- Laura, Johnny te așteaptă în biroul lui, intră una dintre colegele mele cu zâmbetul pe buze .
- Continuam mai târziu? mă întreabă Miruna râzând.
- Nu mai continuăm nimic, vreau să ștergi tot până vin, mă răstesc și ies.
- Pot intra? bat de două ori în ușă de sticlă a șefului meu și intru.
Johnny era un bărbat de 65 de ani, numele lui adevărat era Ion Rusu, dar prefera să-i spunem Johnny, sună mai american.
- Laura, cum merge articolul, îmi face semn să mă așez pe scaunul din fața biroului.
- Bine, mint .
- Să spunem că te cred ... cunoști spaniola?
- Da, încep să râd, cine nu o știe? Thalia, Fernando Colunga și Natalia Oreiro, au fost niște profesori foarte buni.
- Atunci minunat, își lasă ochelarii pe birou și se ridică de pe scaun bucuros.
- De ce mă întrebi?
- Pentru că vei pleca în Spania, mă anunță scurt.
- Eu?
- Vei luă un interviu celui mai mare toreador.
- Cred că glumești, mă ridic în picioare , tu ai uitat că eu sunt împotriva celor care maltratează și ucid animalele?
- Laura, se apropie de mine și mă ia de mână, după cum bine știi în câteva luni voi ieși la pensie, tu ești cea mai în măsură să ocupi acest scaun, își așează mâinile pe umerii mei și mă privește în ochi, trebuie să depășești anumite lucruri, ce Dumnezeu?
- Johnny, te rog...
- Laura, ai nevoie și de o vacanță, să cunoști pe cineva , ești prea tensionată, de când nu ai mai făcut sex , un an? Doi?
- Tu vorbești serios? îl întreb îngrozită, chiar atât de vizibil este ?
- Hai , mergi să te pregătești, mâine dimineață pleci în Spania!
mă conduce până la ușă.
Colegii mă privesc curioși și mă întreb dacă și ei observă lipsa mea de sex.
Miruna mă aștepta cuminte în biroul și se ridică de pe scaun imediat ce mă vede intrând.
- Laura ești bine? vine în întâmpinarea mea.
- Mâine trebuie să plec în Spania pentru un interviu.
- Tu vorbești serios ? își mărește ochii de bucurie, Spania =bărbați frumoși, mare , soare, mergem în Spania, strigă bucuroasă.
- Nu Miruna, încerc să o temperez, mă duc în Spania .
- Asta s-o crezi tu, își ia geanta de pe scaun și se îndreaptă spre ușă, Spania venim! spune bucuroasă înainte să plece.

Spania..( Plaza de Toros, Sevilla)

* Alejandro *

În aplauze și urale intru în arenă defilând în fața președintelui corridei și a Regelui, alături de picadorii și asistenții mei, în costumele noastre efervescente și pline de culoare.
Simt nerăbdarea publicului în vene, adrenalina ajungând la nivel maxim.
Ne retragem pentru câteva momente pentru a-l lasă pe Juan să prezinte numele și greutatea taurului scrisă pe o pancartă.
Am emoții, mari emoții Diabolo- 600 kg, el este " prietenul meu" de astazi, prefer să nu vorbesc și să-i ignor pe cei din jurul meu pentru a mă putea concentra.
- Ale, ești un luptător, ești cel mai bun, vei reuși, încearcă să mă încurajeze maestrul meu.
Nu-i răspund, în schimb îi zâmbesc trist privind cum intră în arenă zburdând și privind nelinistit tribunele, „eroul".
- Nu uita, dacă îl vei învinge, continuă maestrul să-mi vorbească, vei deveni cel mai bun.
- Voi câștigă, voi deveni cel mai bun, îi spun încrezător.
Astăzi lupta era în întregime a mea, nu mai aveam nevoie de matador.
Privesc spre picadorul care intră mândru în costumul lui albastru , călare pe un cal masiv si protejandu-se cu o suliță enormă, se apropie cu grijă de taurul neliniștit din cauza publicului și după mai multe încercări reușește să îi înfigă cu putere sulița în ceafa.
Astept să-i văd spatele masiv scăldat în sânge apoi le fac semn asistenților mei că este momentul să intrăm.
Îmi îndrept spatele și intru pe arenă zâmbind cu capa roșie în mână.
Publicul se ridica în picioare aplaudând lucru care îi crește nervozitatea " prietenului meu" care mă fixează cu ochii furioși și nările fluturând.
- Acum! strig spre asistenții mei care începe să alege taurul prin arenă pentru a arăta vigoarea si forță acestuia, dupa care asistentii îi infig în grumaz șase harpoane, curând taurul slăbește și mai mult.
- Să înceapă spectacolul , aud glasul maestrului meu .
Acum în arenă nu sunt decât eu și " prietenul meu", mă apropii de el cu capa desfăcută, spectatorii stau în picioare și așteaptă cu înfrigurare, dansul morții.
Animalul înfuriat, cu ochii plini de ură, aruncând nisipul cu copitele, țintind spre capa mea roșie se arunca spre mine.
Este puternic chiar și rănit, deși alți toreadorii își fac apariția în arenă îi ignor și refuz ajutorul, era lupta mea.
Când îl simt pe Diablo obosit, epuizat, șiroind de sângele care îl părăsește și îngenunchează, iau spada și mă concentrez.
- Voi reuși! mă încurajez.
Printr-o mișcare sigură, scurtă i-o infig în gât spada până la mâner iar taurul cade răpus.
Ropotele de aplauze, strigătele de bucurie " Ole! El Matador!" și fanfara cântând cântecul victoriei mă fac să înclin capul asemeni unui suveran privind spre florile pe care spectatorii mi le aruncă.
Îmi întorc capul spre dreapta și văd taurul fără viață cum este legat, târat și scos din arena, lăsând în urma sa urme de sânge proaspăt.

!!!!!Sper să vă placă!!!!!
😘😍😘