Toreadorul ( Vol 1 )

. 31 .

Drumul până la grădiniță l-am parcurs în liniște, îngerașul meu privea pierdută pe fereastră, o simțeam pierdută în gânduri, ori de câte ori o întrebam câte ceva îmi răspundea monosilabic.
- Am ajuns, o anunț când opresc mașina în fața grădiniței.
- Ce bine! exclamă zâmbind însă acesta nu era un zâmbet adevărat.
O opresc atunci când vrea să deschidă portiera.
- Iubirea mea, am o idee, ce spui dacă ne vom petrece această zi împreună, ca fetele.
- Mami vrei să spui că nu merg azi la grădiniță? mă întreabă cu ochii măriți.
- Exact, astăzi vei lipsi, îi răspund punând imediat mână pe telefon și îi trimit un mesaj scurt educatoarei.
- Super, să-l sunam și pe tati...
- Doar între fete iubirea mea, nu așa am spus? Tati nu este fata.
- Hehehei mami dacă ai ști de câte ori mă închideam cu tati în cameră și îl pieptănam, îi prindeam câteva clamite și apoi îi așezăm coroana de prințesă.
- Chiar așa?
- Da.... odată i-am luat rujul lui mami...scuza-ma lui Dalida și l-am rujat, nici nu vrei să știi cum arăta, începe să râdă.
- Iubirea mea, nu vreau să-ți mai ceri scuze ori de câte ori se întâmplă să-mi vorbești despre Dalida , și dacă tu nu te simți în largul tău doar cu mine și vrei să-l chemăm pe tatăl tău cu noi, să știi că nu mă deranjează, pun mâna pe telefon cu scopul de a-l suna pe Ale.
- Nu mami, nu este nevoie, astăzi ne vom distra doar noi două, așa că unde mergem?
- Mă gândeam să mâncăm o înghețată, să mergem în parcul de distracții, ce spui?
- Sună minunat, abia aștept, își cuplează din nou centura bucuroasă, vrei să discutăm despre noua carte cu povești pe care o vei publica?
- Dacă vrei, de ce nu? Cred că am nevoie de ajutor, îi fac din ochi.
- Mami cred că te pot ajuta mai mult decât crezi, însă știu că mai lucrezi la o carte.
- De unde sti? o privesc mirată.
- Am văzut două fișiere deschise într-o zi în laptopul tău, unul se numea Poveștile îngerului meu și unul Povești despre suflet.
- Hei ...tu nu știi să citești...
- Eu nu, dar tati da!
- Of, ce mă fac eu cu voi?
Începe să râdă cârcotașă și îmi face semn să pornesc masina.
Orele petrecute alături de ea au fost de neprețuit, ne-am descoperit una pe cealaltă, am râs, ne-am distrat și cu greu ne hotărâm într-un târziu să ne întoarcem acasă după infinitele apeluri ignorate de la Ale care a încercat  să ne de-a de urmă și să ni se alăture.
- A fost o zi pe cinste, îmi spune imediat după ce intrăm în casă.
- Îți promit că o vom repeta ori de câte ori vom avea ocazia iubirea mea, îi sărut fruntea, cred că ar trebui să mergi să faci un duș, ești cam lipicioasa de la vata de zahăr.
- Bineînțeles dar înainte vreau să-i dau un pupic lui tati, pornește în căutarea lui și îl găsește în birou gânditor.
Poate că ar fi trebuit să mă simt geloasă pe relația lor impecabilă, însă nu puteam.
Rămân în pragul ușii și le urmăresc momentul lor de iubire, Ale îmi face semn cu mâna și mă alătur și eu îmbrățișări.
- Vă iubesc atât de mult, sunteți cei mai tari părinți, ne spune înainte de a pleca.
Nu aveam cum să-mi stăpânesc lacrimile având în vedere că valul de emoție îmi invada întreg corpul.
O privim amândoi cum iese din birou închizând ușa în urma ei.
- Nu mai plângea mi amor, îmi șterge lacrimile blând.
- Plâng de bucurie acum, este o diferență...dar tu? Ce ai pățit? De ce ești pierdut în gânduri?
- Nimic, îmi răspunde scurt.
- Hmmm, nu te cred și nu plec de lângă tine până nu îmi vei spune.
Oftează și începe să se bâlbâie încercând să își găsească cuvintele.
- Fără minciuni domnule Sanchez! îl atenționez.
- Nu știu cum să te cer de soție.
Încep să râd însă mă opresc când îi văd chipul serios.
- Hmmm, vrei sa te ajut cu câteva idei? îl întreb.
- Cum ar fi sa îți cumperi singură și inelul?
- Ar fi o variantă, glumesc.
- Pe bune?
- Ce să-ți spun, mi-au plăcut mult mariaci.
- Nu , fără mariaci, mi-au purtat ghinion să nu mai aud de ei.
Îmi așez mâinile în jurul gâtului său și îl privesc cu dragoste.
- Atunci ce spui de ceva spontan , nu este nevoie de ceva wow...nu  am nevoie decât de tine și de fiica noastră .
Îmi face semn să mă ridic în picioare și scoate dintr-un sertar cutiuța magică, se așează în genunchi și trage puternic aer în piept.
Deși vorbisem mai devreme despre acest lucru, acum chiar eram surprinsă.
- Ce este înăuntru? îl întreb prefacandu-ma neștiutoare.
- Ghici, îmi răspunde în timp ce se chinuia să o deschidă.
- Cutiuța cu praf magic pe care tocmai mi-a adus o poștașul?
- Este cutiuța magică spre viitorul nostru mi amor.
Nu-mi mai adresează nici o întrebare ci scoate inelul și mi-l așează pe deget, ce rost ar mai avea alte cuvinte.
- Te amo și te iubesc în același timp, imi șoptește plin de emoție.
Îmi apropii fața de a lui și mi-am așezat buzele peste ale sale, el mă îmbrățișează puternic iar sărutul nostru devine unul profund, mă agăț de gâtul lui ca și cum a-și fi o neajutorată atunci când simt că mi se înmoaie picioarele își sprijină fruntea de a mea și îmi mângâie obrazul, închid ochii și mă bucur de acele senzații pe care doar el știa să mi le ofere.
Laptopul lăsat deschis anunță un nou email, mă îndepărtez ușor de el și îi fac semn spre birou.
- Acum vreau să mă bucur de acest moment, mă trage înapoi în brațele sale.
- Vreau să vorbim, îl trag de mână și ne așezăm amândoi pe fotoliul pe care făcusem dragoste în acea noapte magică.
Mă privește suspicios tăcut de parcă i-ar fi teamă să mă întrebe despre ce este vorba.
- Am luat o decizie legată de noi și de viitorul nostru...
- Laura, despre ce vorbești? mă întreabă speriat.
Îi zâmbesc și îi mângâi obrazul să-l liniștesc.
- Știu că bunica ta este bolnavă și vrei să-i fii alături, știu că fiica noastră oricât de mult încearcă să se acomodeze aici nu reușește...așa că m-am gândit că...ne putem muta în Spania.
I se oprește respirația pentru câteva clipe iar pe buze îi apare un zâmbet larg.
- Vrei să ne mutăm acolo? A-i fi dispusă să trăiești acolo?
- Pentru tine și pentru fiica mea, orice.
Ne sărutăm din nou lung, intens însă ne separăm când laptopul anunță un nou email.
- Ar trebui să te duci să vezi despre ce este vorba, mă îndepărtez de el și  îl îndemn să meargă să verifice.
Îi urmăresc ochii cum parcurg rândurile scrise și chipul care devine unul serios.
- Probleme? îl întreb curioasă.
- Nu...nu...nici una.
Mă apropii de laptopul lui pe care încerc să-l întorc spre mine când acesta îl închide imediat.
- Alejandro ce îmi ascunzi? Nimic...doar că este un lucru lipsit de importanță.
- Și de ce crezi că pe mine nu m-ar interesa? Vreau să știu despre ce este vorba.
Își lipsește spatele de spătarul scaunul și îmi face semn spre laptopul pe care îl deschid.
Citesc emailul pe care îl primise și îl privesc serioasă.
- Uite vezi? De asta nu am vrut să-ți arăt, încearcă să găsească explicații.
- Tu ce îți dorești?
Uimit de întrebarea mea mă privește confuz.
- Ți-a plăcut lupta cu taurii? Vreau să îmi răspunzi sincer!
- Da...
- Crezi că te poți întoarce în arenă?
- În email nu era vorba să mă întorc eu în arenă ci să ocup locul maestrului meu...
- Știu...te-am întrebat dacă vrei..
- Nu vreau să fac acest lucru având în vedere că tu ...
- Te rog să te oprești, nu este nevoie să-mi spui anumite lucruri pe care le știu, mă apropii de scaunul lui și mă așez în poala lui, îți dorești să faci acest lucru?
- Laura uite nu vreau să ...
- Știu, Ale, te iubesc și vreau să te văd împlinit, dacă ai nevoie de încurajare și sprijin , atunci din partea mea le ai.
- Tu vorbești serios? Pot să antrenez în arenă viitorii toreadori?
- Da, doar ne mutam în Spania ai uitat?
- Dumnezeule nu pot sa cred, tu vorbești serios?
- Aham...
Mă strânge în brațe puternic, bucuros dar și uimit de acceptul meu și ochii i se umezesc.
Pe ușa biroului intră în brațe cu fiica noastră nimeni altul decât Vladimir care chicotesc zgomotos.
- Tu ce cauți aici? Și de ce o ții în brațe pe fiica mea? se ridică în picioare Ale încordat mai să mă scape din brațe.
- Ale, te rog să te liniștești, îmi așez o mână pe brațul lui încordat.
- Îmi cer scuze că am venit neanunțat, dar am încercat să te sun toată ziua Laura.
- Da, îmi cer scuze dar am fost ocupată.
- Mami, Vladimir mi-a adus un puzzle cu prințese, ne spune micuța bucuroasă încă în brațele lui.
Văzând starea de nervozitate a taurului neîmblânzit de lângă mine, alege să scurteze vizita.
- Laura, astăzi am fost sunat de un reporter și m-a întrebat dacă ești dispusă să dai un interviu legat de noua ta activitate.
- Bineînțeles, de ce nu? Când ?
- Chiar astăzi , de fapt reporterul cred că este deja pe drum.
- Asta înseamnă că trebuie să merg să mă pregătesc.
- Și eu să plec, adaugă Vladimir după ce o lasă din brațe pe micuța Laura care vine alergând spre noi.
- Să te conduc...îi spun ieșind din birou.
Urmată de Vladimir, mă îndrept spre ușă de la intrare și mă întorc spre el ușor stânjenită.
- Îmi pare rău pentru reacția lui Ale, el....
- Stttt, nu vreau să aud nici un cuvânt , este normal, te iubește enorm omul ăsta, își așează mâinile pe umerii mei.
- Hmmm dar cu sclipirea din ochii tăi ce este? O nouă cucerire? O viitoare soție?
- A nu te rog, mi-a ajuns două divorțuri, unul m-a secat la buzunar și unul la suflet, este o tipă pe care o cunosc din copilărie și pe care am revăzut-o de curând.
- Sunt sigură că a treia este cu noroc, pufnim în râs însă ne potolim repede când simțim prezența lui Ale pe hol.
- Am plecat, o zi bună, își întoarce capul spre Ale pe care îl salută scurt și iese.
Evitând o nouă discuție care nu își avea rostul mă apropii de el, îl iau în brațe și îl sărut pe obraz.
- Merg să mă schimb, vreau să stai alături de mine pe tot parcursul interviului.
- Vorbești serios? Chiar vrei să asist și eu?
- Da, acum merg sa mă schimb, mă anunți când ajunge, îi trimit un pupic în aer și urc în camera noastră unde după un duș scurt îmi îmbrac rochia lila pe care o primisem în dar de la el în urmă cu câteva zile.
- Ești superbă, aud în șoaptă complimentul intrusului .
- M-ai speriat, mă întorc și îl lovesc.
- Dacă nu erai atât de pierdută în gânduri m-ai fi auzit când am intrat.
- A ajuns? îl întreb grăbită intuind intențiile lui ascunse.
- Da, este în birou, fiica noastră a plecat cu Miruna la părinții tăi și noi ....
- Noi vom coborâ chiar acum, îl iau de braț și îl târâi afară din dormitor.
În biroul mă aștepta cuminte un bărbat în vârstă care ținea în mână o agendă și privea cercetător fiecare colțișor.
- Bună ziua, îl salut și mă îndrept spre el întinzând mâna.
- Buna ziua, este o onoare să vă cunosc doamna Vasiliu.
- Vă rog să luați loc,  domnul Alejandro Sanchez viitorul meu soț, fac semn spre bărbatul mândru de lângă mine.
- L-am cunoscut mai devreme.
Mă așez împreună cu Ale pe canapeaua din fața lui zâmbind.
Își pornește reportofonul pe care îl așează pe cotiera fotoliului și își scoate un pix deschizând și agenda.
- Vreau să te felicit în primul rand și să recunosc că am citit de două ori cartea și că de fiecare data aveam lacrimi în ochi.
- Îți mulțumesc, trebuie să recunosc și eu că nu m-am așteptat nici o clipă ca această carte va avea un succes atât de mare.
- Vei continua să scri bănuiesc nu?
- Sigur, nu m-am gândit să mă opresc doar aici, voi continua sub aceași semnătură.
- De ce scrii doar sub pseudonimul " Mama unui înger" dacă ai descoperit că fiica ta trăiește?
- Pentru că am început să scriu încă de când credeam că sunt mama unui înger și acum cred că lumea s-a învățat cu acest pseudonim.
- Și scrii o nouă carte în prezent?
- M-am gândit acum la o colecție amuzantă pentru copii.
- Să înțelegem că acum te vei reprofila doar pe literatura pentru copii?
- Mda...așa mi-am propus.
- Ce părere are fiica ta? Bănuiesc că este onorată să asculte pentru prima oară poveștile , mă refer înainte de a le pune pe hârtie.
- Da...de fapt lucrăm împreună la povești și nu de multe ori intervine cu idei. La ce e bună o fereastră mare dacă nu ai și o panoramă superbă nu?
- Este adevărat, însă ceva îmi că ne mai pregătești ceva de care nu mi-ai spus.
- Este atât de evident, nu-i așa? Este vorba despre un nou proiect, altul pe lângă literatura pentru copii.
- Ești sigură că și de această dată această carte va avea același succes?
- Poate există un secret în cărțile mele, un soi de instinct , de dependență să le numim așa care le face să ajungă în mâinile cititorilor ideali.
- Ce anume ai vrut să transmiți în a doua carte? Pentru că după cum ai spus și tu este total diferită de prima.
- Despre lucrurile care  ne lipsesc cu adevărat deși nu vrem să recunoaștem, despre legăturile, compania între oameni, prietenia.
- Destul de interesant, vrei să dezvolți puțin, te rog?
- Despre libertate personală, de ceea ce simți atunci când lumea se întunecă în jurul tău si ai nevoie doar de o lumânare pentru a descoperi lumi noi în tunelul întunecat.
- Voi fi primul care va pune mâna pe această carte, garantat.
- Cărțile sunt o plăcere pe care o împărtășim împreună chiar dacă venim din lumi diferite.
Cărțile sunt pentru mine ca un refugiu, m-au salvat de depresie, de singurătate, adaug.
- Trebuie să recunosc că este unul dintre cele mai bune interviuri pe care le-am luat, mă anunță în timp ce oprește reportofonul.
- Mă bucur că totul a fost bine și ți-am satisfăcut curiozitatea.
- Vă mulțumesc pentru timpul acordat, se ridică în picioare după ce își strânge obiectele și le bagă înapoi în servietă.
- Și eu îți mulțumesc, să te conducem...
Rămași singuri după plecare acestuia, Ale mă privește tăcut, apoi mă trage în brațele lui unde îmi lipsesc obrazul de pieptul său închizând ochii .
- Când te aud vorbind despre cărți , despre vise, mă simt un incult și nu-mi spune că nu-i așa, ești un om valoros Laura și vreau să învăț cum să fiu demn de tine.