Toreadorul ( Vol 1 )

. 21 .

Viața mea era formată din : călătorii, ședințe, acte de caritate, evenimente, hoteluri, escale...
De câteva luni ocupam funcția de Ambasador a animalelor din România, cu ajutorul lui Vladimir reușisem să atrag fonduri europene și destul de multe donații astfel încât problema câinilor maidanezi din Romania nu era decât o amintire.
Acum în fiecare oraș se aflau adăposturi conform normelor europene, eram foarte mândră de cele realizate .
Tocmai aterizasem pe aeroportul din Roma, maine aveam o adunare generală să o numesc așa cu toți ambasadorii animalelor din UE, împărtășeam idei, ne lăudam cu cele realizate.
Mulțumită lui Vladimir am reușit în ultima clipă să mă cazez la hotelul în care avea loc și recepția, patronul hotelului era un fost coleg de facultate, acesta mi-a pus la dispoziție chiar și o mașină care m-am luat de la aeroport și m-a adus la hotel.
În stil victorian, când pășeai în el aveai impresia că ești într-un castel, rochia îmi lipsea în acel moment, îmi spun în gând.
Spre mulțumirea mea camera cu numărul 200 păstrează exact același stil, vederea era superbă, serviciile întreceau orice așteptare, iar Fabian proprietarul chiar personal s-a asigurat că am ajuns cu bine și că am avut parte de cea mai caldă primire.
Cum abia mâine aveam recepția astăzi eram libera, așa că decid sa ies să mă plimb și să le cumpăr câte ceva celor dragi, mereu făceam acest lucru, mă simțeam atât de bine când le vedeam fețele uimite și vesele atunci când desfăceau " cadourile", mă simțeam că un Moș Crăciun.
Prima oprire este un magazin cu suveniruri, mereu le-am cumpărat cadouri originale și caracteristice lor.
Astăzi Mirunei i-am cumpărat o vuvuzea, mi-am adus aminte că aproape în fiecare dimineață se plânge de somnul greu al soțului său, cu acest instrument a scăpat de griji.
- Iartă-mă Alex, spun în timp ce așez în coș instrumentul.
Tatei i-am cumpărat o pipă pe care este chipul celebrului personaj din desene animate Pompei marinarul, se va supăra mama un pic pe mine că îi încurajez în continuare viciul.
Mama este o colecționară înrăită de eșarfe așa ca i-am luat nu una ci șase eșarfe, nu reușea să mă decid in funcție de model, culoare așa că i le-am cumpărat pe toate.
Lui Alex....ei bine lui Alex și pentru Alex întotdeauna îi cumpăram ceva special, pentru că el ocupa un loc special în inima mea așa că astăzi pentru el am ales un stilou din argint.
Cu sacosele pline de cadouri ies din magazin fredonând o melodie.
Mă opresc din cântat atunci când îmi aud numele, cineva îmi striga cu disperare numele, rămân pierdută pentru o clipă incapabilă să mă întorc, eram șocată nu de fapt că mă recunoscuse cineva și m-a strigat , ci persoana care a făcut-o.
- Laura....
Când vocea a devenit mai puternică m-am întors încet, era el....Ne despărțeau 2 metri, nici unul nu se mișcă, ne priveam și lăsăm ochii să își plângă dorul.
Lacrimile ni se înnodau în barbă iar lumea care se împiedica de noi, ne priveau de parcă am fi fost niște ciudați, dar în același moment nu mai exista nimeni decât noi.
- Ce faci?reușesc să-l întreb deși nu sunt sigură dacă m-a auzit.
- Încă încerc să învăț în fiecare zi să trăiesc fără tine însă....nu reușesc.
- Nici eu...
Ne privim fără să clipim de parcă ne-ar fi frică să nu dispară unul dintre noi.
- Ești foarte frumoasă...
- Mulțumesc, și tu arăți bine...îi zambesc.
- În vacanță?
- Pot să o spun și așa, îmbin utilul cu plăcutul.
- Ești căsătorită?
- Da....cu munca mea, glumesc, am fost ....dar mariajul meu nu a rezistat decât 2 ani, nu mai pot să-mi asum responsabilitatea unor lucruri.
- Ai probleme cu angajamentele?
- Să spunem că angajamentele au ceva cu mine.
- Vrei să mergem să bem ceva? mă întreabă și mă imploră din priviri să nu refuz.
- Da ...de ce nu...îi răspund zâmbind și eu printre lacrimi și chipul i se luminează, nu se aștepta să accept.
Aștept să se apropie de mine însă păstrez distanța și pornim împreună spre barul din apropiere.
Ne aruncăm priviri și zâmbete lăsând inimile să bată în același ritm, ritmul de care ne era atâta dor.
Barul era unul select , amenajat cu gust si destul de plin pentru această oră.
- Îmi permiți? mă întrebă făcând semn spre scaun.
- Da...sigur...
Mă așez tremurând știind că el este în spatele meu , mult prea aproape de mine, îmi era teamă că mă va atinge iar eu ...nu voi putea să-mi stăpânesc dorința.
Îmi șterg lacrimile care încă erau pe obrajii mei și evit să-l privesc atunci când se așează pe scaunul din fața mea.
- Mă bucur că ... ne-am întâlnit...îmi vorbește după o lungă pauză în care ne-am privit și am încercat amândoi să ne alegem cuvintele.
- Da ... Și eu ... Ai venit ...singur...mă refer aici ...încep să mă bâlbâi.
- Da , împreună cu mai mulți hotelieri din Spania facem parte dintr-un proiect de promovarea turismului în țară noastră și...tu?
- Sunt aici împreună a cu câțiva colegi, am venit să participăm la un congres să-l numesc și așa, acum sunt medic veterinar și ambasadorul animalelor în România.
- De ce ai renunțat la scris? Ai muncit atât de mult până să îți vezi visul cu ochii și ...
- Nu mă mai regăseam printre cuvinte, articolele mele erau triste și fără esență. Dar poate cine știe vreodată mă voi întoarce , speranța moare ultima.
- Și eu încă sper că vom fi din nou împreună.
Îi zâmbesc trist și mă comport de parcă nu l-am auzit.
- Am înțeles că ai o fetiță, îl întreb și văd cum chipul i se luminează printr-un zâmbet.
- Da , este o minune de la Dumnezeu, este minunea care m-a ținut în viață în tot acest timp de când stau departe de tine, o cheamă Laura.
- Ah ...
- Tu, ai copii?
- Nu, îi răspund tristă, de fapt acest lucru a dus la separarea dintre mine și soțul meu, două sarcini pierdute și ..., mă înec în lacrimi, unul mort la naștere.
Evit să-l privesc, mă simțeam vinovată pentru moartea copilului nostru, poate tăcerea mea a dus la moartea lui, poate dacă îi spuneam de existența lui, fiica mea ar fi trăit .
- Îmi pare rău, îmi răspunde trist.
- Stiu, încerc să-i zâmbesc, dar să nu vorbim despre lucruri triste vorbește-mi despre fiica ta.
- Are 4 ani ... și am impresia că te văd pe tine ori de câte ori o privesc, îi plac poveștile abia așteaptă să crească să își poată scrie singură poveștile, este o mare iubitoare de animale, adună tot ce prinde de pe stradă, într-o zi a venit acasă cu o pisică și doi căței spre disperarea mamei sale ....se oprește atunci când vorbește despre soția lui.
- Este un copil bun, afirm.
- Este...o iubesc așa cum te iubesc pe tine...
Îmi închid ochii pentru o clipă și respir adanc încercând să îmi controlez corpul care urla după atingerea lui.
- Mi-a părut bine că ne-am întâlnit, eu ... trebuie să plec, mă ridic în picioare.
- De ce? Nici n-am apucat să comandăm nimic, îmi face semn spre masa goală.
- Cel mai bine este să plec, mi-a părut bine că te-am revăzut, evit să-l privesc, o zi bună.
Mă întorc și pornesc spre ieșire, îl rog în gând pe Dumnezeu să nu vină după mine dar se pare că nu vrea să-mi asculte ruga, deoarece aud pașii grăbiți și respirația accelerată în spatele meu.
- Laura...îmi aud din nou numele.
Mă opresc însă nu mă întorc , mă ocolește și se postează în fața mea.
- Pot să te conduc ...până la hotel?
- Nu cred că este nevoie, hotelul este aproape și...
- La ce hotel ești cazată?
- La "El principe"
- Acolo sunt și eu, îmi răspunde bucuros, să mergem îmi face semn cu mâna spre hotel.
- Da ... să mergem...aprob.
- Și ? Părinții tăi ce fac? mă întreabă după ce își bagă mâinile în buzunar și pornim la drum.
- Sunt bine, fac ce știu eu mai bine, operează.
- Am crezut că mor în acea zi...de atunci rătăcesc Laura , te caut prin visele mele dar nu te mai regăsesc, se oprește în loc și eu îl imit.
- Ești fericit? îl întreb privind-l în ochi.
- Fericirea pentru mine reprezinți tu și fiica mea, deci nu pot fi pe deplin fericit, de ce ți-ai tuns părul? mă privește de parcă abia atunci a observat acest lucru
- Așa am simțit, ridic din umeri și încep din nou să merg.

Alejandro

Visam, eram sigur că visez că am întâlnit-o și că acum merg alături de ea pe stradă.
Îmi țin mâinile în buzunar că să îmi înfrânez din dorința de a o atinge, eram cazați la același hotel, ea era singură, fără obligații, Dumnezeule îmi venea să strig de bucurie.
Ajungem curând în hotel, ne îndreptăm spre recepție de unde ne primim cheile, ne privim șocați cifrele scrie pe brelocuri și sunt convins că aici este mâna destinului, că acesta îmi oferă din nou o șansă la fericire.
Urcăm cu liftul și în tot acest timp simt că nu mă mai pot controla, prezența liftierului mă incomodează.
Iese rapid din lift și se îndreaptă spre usa ei, o aștept să descuie și când își întoarce privirea spre mine zâmbesc înțelegând mesajul, intru rapid în urma ei și închid ușa cu cheia.
Mă reped asupra ei ca un uliu flămând, o iau în brate și o ridic ușor astfel încât ea își înfășoară picioarele în jurul meu.
Sprijinită de perete cu o mână îi mângâi pofticios corpul înfierbântat și însetat de dragoste lucru care mă excită tot mai mult.
Nu am răbdare să mai aștept și îi rup lenjeria intimă iar pantalonii și boxerii mi-i las rapid.
Geamătul pe care îl scoate atunci când o penetrez anunță începutul dansului nostru nebun.
Se agață cu disperare de umerii mei iar eu îmi mut mâinile pe fesele ei conducându-le în același ritm și îi caut gura disperat.
Deși ne doream să dureze mai mult momentul magic sau să fie infinit, zâmbim și ne îmbrățișăm puternic de parcă ne-ar fi frică ca cineva ne va trezi din visul nostru.
Și rămânem îmbrățișați mult timp, exact în același loc, în aceași poziție.
Îi adun părul care îi acoperea chipul și îi sărut ochii umezi.
- Te amo și te iubesc în același timp, îi șoptesc aproape de buzele ei.
Nu-mi răspunde însă îmi mângâie chipul și îl privește cu atenție.
- Am crezut că voi muri și nu te voi revedea, mi-a fost atât de dor să te văd, să te ating, să te simt, să te iubesc, Ale simt că am trăit viața altcuiva și nu a mea de când ne-am despărțit.
Când își rezemă capul de umărul meu, respirația ei fierbinte îmi lovește gâtul , lucru care mă excită din nou și neinvitat o penetrez din nou.
Luată prin surprindere se arcuiește și îi lăsă capul ușor pe spate.
Mă întorc ușor și o așez pe patul care ne aștepta nerăbdător.

*** Mult așteptatul capitol, să vă bucurați de el dragelor, noapte bună ***