Toreadorul ( Vol 1 )

Anexă

Pe plajele însorite din Hawaii, în casa luxoasa , mai exact în birou, femeia cu ochii albaștri lovea în mod constant cu degetele în geam așteptând nerăbdătoare să sune telefonul.
Pentru o clipă și-ar fi imaginat dacă nu cumva era mai bine să apeleze la vracii din sat și cu ajutorul magiei negre să-și ducă planul până la bun sfârșit.
Când telefonul începu să sune, inspiră și expiră adânc încercând să își domolească entuziasm veștii pe care o aștepta.
- Bună ziua doamnă.
- Lasă formalitățile , ce ai făcut?
- Îmi pare rău, dar planul a dat greș.
- Ce??? țipă ca și cum ar fi fost rănită.
- Nu am știut că și domnul Sanchez este în mașină împreună cu dumneaiei.
- Vrei să spui că i-ai omorât pe amândoi? își potoli vocea zâmbind, nu voia să-l omoare pe soțul ei însă decât să-l știe împreună cu altă femeie, mai bine stătea 2 metrii sub pământ.
- Nu, au supraviețuit amândoi, vorbi bărbatul cu teamă, au reușit să iasă din mașină înainte că această să fie cuprinsă de flăcări.
- Ești un inutil, du-te și ia-ți gâtul înainte să o fac eu.
Femeia aruncă telefonul cu furie iar la contactul cu podeaua acesta se spărsese în mii de bucăți.
- Bună dimineața iubita mea, o salută bărbatul intrând în birou însă păstrând distanța când o văzu atât de nervoasă.
- E bună pe dracu, își bagă disperată mâinile în păr.
- Ce s-a mai întâmplat acum draga mea, o întreabă bărbatul așezându-se pe fotoliu picior peste picior.
- Se întâmplă că omul tău de încredere a dat greș, se întâmplă că sunt înconjurată doar de proști.
- Hei, de ce nu te calmezi și îmi explici exact despre ce este vorba, îi făcu semn să se așeze în brațele lui.
Femeia ignoră semnul bărbatului și începu să se învârtea în jurul biroului.
- Nu am de ales decât să mă întorc, se opri deodată și își fixă privirea asupra bărbatului.
Acesta începe să râdă cu poftă și puternic lucru care o enervă la maxim.
- Și mă rog cum o vei face? o întreabă ironic, te duci și suni la ușă spunându-i " Iubitule uite am înviat" și el bineînțeles te va primi cu brațele deschise și va merge la biserică să aprindă mii de lumânări în cinstea Domnului pentru minunea făcută.
Dalida, tu ești moartă, corpul tău carbonizat a fost incinerat și cenușa aruncată în mare, ai uitat?
- Bineînțeles că nu am uitat, dar mă voi întoarce amnezică, am fost confundată cu stewardesa, în tot acest timp am hoinărit prin lume încercând să mă regăsesc, să aflu cine sunt, ce și gata.
- Da și cu verigheta pe care i-ai bagat-o pe deget? Cum explici?
- Îi spun că mi-a cerut-o să o probeze însă...voi fi amnezică și nu voi putea să-i dau un răspuns.
- Ești gata să te întorci înapoi în acea închisoare, alături de soțul tău mult prea protector , sufocant și disperat să devină tată? o întrebă râzând.
- Da, răspunse cu jumătate de gură, mă voi întoarce, îmi voi relua viața de unde am lăsat-o, îi trântesc și un copil și gata, familia perfectă.
- Hahaha, ai uitat că tu nu poți deveni mamă? Singură ți-ai luat acest drept în urma cu 7 ani când....
- Știu nu-i nevoie să-mi dai detalii știu exact cum a decurs operația, inventez o sarcină, găsesc un copil și gata devine tata.
- Sincer nu știu ce te-a apucat acum, îi spune plictisit, în 4 ani ăștia de când ești moartă a umblat cu sute de femei și nu te-a deranjat cu nimic.
- A umblat, nu s-a căsătorită, nu a iubit.
- Si acum îl compătimești ce să spun, dacă îți păsa atât de mult de el, nu trebuia să-mi propui să fugim.
- Draga mea, dă-mi voie să te corectez, eu ți-am propus să fugim, tu ai vrut mai multă acțiune.
- Îți propun să te întorci și tu la soția ta.
- Glumești nu-i așa? N-ai decât draga mea să te întorci, eu mă simt bine, rămân aici.
- Sunt sigură că nu-mi vei duce dorul sau da?
Se urcă pe birou își desface picioarele și îi face semn cu degetul să vină.
-Ce asta? Partida de rămas bun? o întreabă bărbatul în timp ce-i rupe maieul de pe ea și îi mușcă sânul cu poftă.
- Ne vom revedea, îi răspunde lăsându-si capul pe spate oferindu-i bărbatului trupul ei perfect să se înfrupte după bunul plac.