Toreadorul ( Vol 1 )

. 16 .

Laura

Trecuse alte zile pline de dor, suferință, singurătate, deși încercam să mă refugiez în muncă și să uit măcar pentru câteva clipe totul , era imposibil.
Înconjurată de foi mototolite aruncate în jurul meu încercam să-i scriu o scrisoare prin care să-l anunț că sunt însărcinată însă cuvintele sunt foarte greu de găsit.
Am ales să-i scriu doar că amintirea lui este în pântecul meu , că nu îi voi retrage niciodată dreptul de a fi tată și l-am rugat să nu încerce să facă nimic necugetat pentru că o posibilă relație între noi nu își are rostul chiar dacă ne va lega acest prunc.
Îi atașez câteva poze de la ultima ecografie și lipesc plicul alb pe care îl va primi împreună cu valiza de haine, chiar în această după amiază, Alex i le va duce.
În salon Miruna butonează telecomanda încercând să găsească ceva sau poate o face doar din plictiseala.
Ies din dormitor cu plicul în mână însă mă opresc cu ochii ațintiți asupra televizorului, unde era el.
- Miruna te rog să dai volumul mai tare, o rog.
- Trăiți o poveste demnă de un scenariu domnule Sanchez, soția dumneavoastră trăiește , este un miracol, după 4 ani să apară la ușă teafără și nevătămată având în vedere că dumneavoastră știați că este moartă, cum ați reacționat când ați văzut-o? îl întreabă reporterul.
- Am fost șocat, răspunde scurt.
Îi priveam cu atenție chipul trist deși voia să pară vesel, un pic mai slab față de cum îl știam și cu părul puțin cam mare, semn că nu mai dădea nici o atenție aspectului său.
În cadru apare și Dalida, zâmbitoare, radia de fericire , se lipește de el încercând parcă să acapareze toată atenția asupra sa.
- Doamna Sanchez, i se adresă reporterul iar eu zâmbesc trist, și eu pentru două zile purtasem acest nume care suna atât de bine, cum v-ați acomodat din nou , încă aveți sechele privind accidentul?
- Nu, mulțumesc lui Dumnezeu și lui Alejandro nu, a făcut tot posibilul sa mă facă să uit acea perioadă grea și acei ani pierduți, drept pentru care vă anunț în premieră că sunt însărcinată, vom avea un copil.
Senzațiile de panică și de sufocare, îmi invadează corpul, Miruna se ridică fulgerător de pe canapea și vine spre mine, mă îndeamnă să mă așez și stinge rapid televizorul.
Încep să plâng și cu mâinile tremurând rupt scrisoarea fără să o privesc.
- Ce naiba faci? mă întreabă șocată.
- El va avea un copil...și eu la fel, acest lucru schimbă total situația, nu vreau acum să mă gândesc că el poate renunța la viața lui alături de ea și copilul ei ca să fie alături de mine, tocmai am citit în ochii lui faptul că este nefericit și caută o portiță de scăpare.
- Laura nu ai nici în drept să-i ascunzi acest lucru.
- Destul, mă ridic în picioare, nu îți permit ție să îți mai bagi nasul în viața mea, voi face lucrurile așa cum cred eu , ce se va întâmpla dacă  eu nu vreau să-l primesc din nou în viața mea deși el va încerca să mă determine să mă întorc înapoi în viața lui ? Se va supăra și va încerca să-mi ia copilul, iar eu nu îi voi permite acest lucru.
- Dar nu ai de unde să știi acest lucru, Alejandro te iubește și nu va face nimic care să te facă să suferi.
- Poate, dar un om rănit din dragoste este capabil de multe, așa că nu mă risc .
- Eu tot nu sunt de acord, protestează.
- Miruna, îți spun o singură dată, acest copil este al meu și aceasta este viața mea, nu îți permit nici măcar ție să îmi controlezi anumite lucruri, așa că dacă vrei să fii alături de mine și vrei să îți cunoști nepotul sau nepoata, ai face bine să mă susții, dacă nu ești liberă să pleci și să uiți că ai o soră, îi arăt ușa.
- Laura nu poți să-mi spui aceste lucruri, tu nu...
- Nu mă determina să plec departe și să-mi pierd urma prin lume, așa că tu alegi și ai face bine să vorbești inclusiv cu Alex.
- Mă șantajezi.
- Poți spune și așa , este viața mea cine vrea să facă parte din ea îmi acceptă condițiile cine nu va fi șters definitiv.
Își luă geanta fără să mă privea de pe canapea și iese pe ușă.
- Acum am rămas doar noi, scumpul meu copil, îmi pun mâna pe abdomen și îl mângâi ușor, aici nu voi putea locui, îl văd pe tatăl tău în orice colț așa că va trebui să ne găsim alt loc , o casa doar pentru noi doi.
Tresar atunci când ușa se deschide și intră Miruna plângând alergând spre mine, își înfășoară brațele în jurul meu fără a mă strângă prea tare.
- Iartă-mă, nu trebuia să plec, sunt o proastă, voi fi alături de tine indiferent de ce decizie vei lua.
- Știu, încet să o liniștesc, și Alex?
- Alex va face exact ce îi voi spune dacă nu să își ia gândul de la nuntă.