Toreadorul ( Vol 1 )

. 19 .

Alejandro

Nu mi-am putut imagina niciodată că meseria de părinte este atât de frumoasă, de complexă , de imposibil de descris în cuvinte.
Intri într-un amalgam de sentimente și treci brusc de la o stare la alta, trebuie să recunosc că mi-au dat mari bătăi de cap colicii.
Erau nopți când nu știam ce să-i mai fac când nici picăturile prescrise de medici nu își făceau efectul , o luam în brațe și mă plimbam în gradina din spatele casei luminată doar de luna plină care și ea ne însoțea.
Îi citeam foarte mult, de fapt seara doar așa adormea, devenisem un expert în prepararea biberonului și la băiță.
În tot acest timp încărcat îmi rezervam și câteva clipe doar pentru mine, clipe în care îmi imaginam că Laura încă face parte din viața mea și o așteptam să intre pe ușă din clipă în clipă, că acea minune de copil este a noastră , fructul iubirii noastre.
Indirect aflasem de la Alex că de aproape un an Laura își cumpărase o casă la periferia capitalei departe de aglomerație și că momentan locuiesc împreună, aveam și adresa scrisă undeva în agendă, o copiasem în grabă de pe o factură găsită în geanta lui.
Îmi lipsea enorm, erau dimineți când mă trezeam și simțeam că nu am aer din cauza dorului care îmi apăsa pieptul.
O iubeam enorm și o voi iubi cu aceași intensitate până voi muri, ea și minunea mea sunt cele care îmi vor dirija ritmul cardiac.
Dalida nu s-a implicat nici măcar o clipă în creșterea fetiței noastre, nu i-a păsat nici o clipă de felul în care cea mică dormea, mânca, îi plăcea să te joci cu ea, nu a pierdut nici o noapte, nu a ținut-o în brațe niciodată mai mult de 2 minute, pe motiv că îi este teamă să nu o scape.
Nu înțelegea cum poate să plângă atât de puternic de la "câteva dureri de burtica", iar acum că gingia îi este umflata și dințișorii încep să iasă nici atât.
Micuța Laura doarme în camera mea, îi mutasem pătuțul încă din prima zi, Dalida refuzase categoric să se trezească noaptea și să o hrănească.
Erau momente când începeam să cred că depresia postnatala prin care trecea era de fapt nepăsare, nu reușeam să înțeleg cum putea să fie atât de rece și insensibilă atunci când cea mică plângea chiar lângă ea.
- Bună seara iubitule, încă nu a adormit cea mică? face semn spre micuța Laura care stătea cumințică în brațele mele însă începe să devină ușor agitată atunci când îi aude vocea.
- Nu, de fapt nici nu era ora ei de somn , îi răspund fără să-i dau atenție.
- Uite vreau să discut serios cu tine, crezi că îmi poți acorda un moment? mă întreabă nervoasă.
- Este ceva important? Nu poate aștepta până adoarme Laura sau până mâine?
- Nu, trebuie să discutăm acum....Maria, o strigă pe femeia care mă ajută la creșterea fetiței.
- M-ați strigat? apare femeia imediat.
- Da, te rog să o duci pe cea mică de aici, face semn spre Laura care începuse să plângă.
Nemulțumit îi așez fetița în brațele Mariei nu înainte să-i sărut fruntea.
- Te ascult, mă întorc spre ea.
O uram , deși era femeia care îmi dăruise un copil, era femeia din vina căruia îmi pierdusem dreptul la iubire, iar felul în care se comporta și vorbea despre fiica noastră mă făcea să o urăsc și mai mult.
- Voiam să te anunț că începând din această seară vom dormi împreună, chiar în acest moment lucrurile mele sunt așezate în dormitorul nostru.
- Dar....eu dorm cu cea mică, te deranjează noaptea când se trezește.
- Începând din această seară ea va dormi în camera ei și pătuțul a fost dus înapoi.
- Poftim? o întreb îngrozit, tu m-ai întrebat și pe mine înainte să pui oamenii aia la treabă?
- Nu știam că trebuie să cer cuiva voie să dorm în dormitorul meu, în pat cu soțul meu, ți-am dăruit un copil, că tot mă disperai că îți dorești să devii tată, acum ți-am îndeplinit visul.
- Ți-ai amintit, începi să-ți recapeți memoria, asta e bine, mă bucur.
- Da...dar am nevoie de tine iubitule, vreau să facem dragoste, să îmi spui că mă iubești, se apropie de mine și mă atinge pe piept.
- Dalida, înțelege că nu te iubesc, noi niciodată nu vom mai fi cum am fost.
Se îndepărtează și am impresia că mă arde cu privirea.
- Este de vină ea? Din cauza ei nu mă mai iubești nu-i așa?
- Nu este vina ei că o iubesc Dalida, nu este vina ei și nici a mea că am încercat să ne construim un viitor având în vedere că știam că tu ești moartă, la fel cum nu este nici vina ta că timp de 4 ani ai rătăcit prin le încercând să îți reamintești cine ești.
- Ooo, ba da din cauza ei ești schimbat, spune te-ai atins de mine de când m-am întors? M-ai îmbrățișat măcar o dată ? M-ai luat de mână , mi-ai făcut un compliment oricât de mic? îmi reproșează plângând. Nu , nu ai făcut nimic din toate astea știi de ce? Pentru că ea te-a împiedicat, nu este decât o stricată care mi-a furat iubirea soțului meu.
- Destul! Nu-ți permit să vorbești așa urât despre ea, nu o cunoști, ea niciodată nu și-ar fi ignorat copilul așa cum o faci tu, ea niciodată nu ar fi acceptat să doarmă departe de copilul ei, ea a renunțat la mine, la iubirea mea, la tot viitorul pe care l-am construit împreună pentru tine.
- Acum mă și compari cu ea? îmi reproșează, nu-ți permit să mă compari cu insipida aia.
- Taci, mă reped la ea și îmi ridic mâna în aer, îi mulțumesc Celui de sus că mi-a luminat mintea și nu am făcut o prostie, mă întorc și lovesc cu toată puterea peretele din fata mea, pumnul meu începând să sângereze.
- Acum am înțeles, ea este cea de care ție îți pasă, eu și fiica ta suntem pe locul 2, mă întreb ce s-ar întâmpla dacă părăsesc această casă chiar în această seară împreună cu fiica noastră.
- Ce vrei să faci? mă întorc spre ea șocat.
- Mă vei implora să te las să o vezi, mă înfruntă.
- Te-ai gândit mult înainte să deschizi gura? Se pare că nu ți-ai recăpătat chiar toată memoria, îi zâmbesc ironic știind că întreaga situație este de partea mea.
- Despre ce vorbești? începe să se bâlbâie.
- Vorbesc despre...de fapt o să încerc să-ți reamintesc că tu nu ești decât soția lui Alejandro Sanchez, atât, tu ești orfană, crescută la casa de copii de unde ai fugit înainte să devii majoră. Te-ai angajat la un bar de striptease, unde ai devenit cea mai bună angajată, toți clienții te preferau și când ai reușit să îi furi toate cardurile senatorului pe care îl vizitai la sfârșit săptămână și i-ai golit conturile, ți-ai dat demisia și aveai nevoie să te ascunzi și unde ai venit? În clubul meu umilă , necăjită implorându-ma să te angajez ca femeie de serviciu.
- Eu...eu ți-am povestit toate astea? mă întreabă șocată.
- Nu bineînțeles că nu, doar nu aveai să-ți arăți adevărata identitate, le-am aflat după " moartea ta" am vrut să îți caut familia să îi anunț de moartea ta și uite ce am aflat... surprize...
- Iubitule nu este adevărat, jur nu...te rog să mă crezi nu....
- Toate aceste lucruri sunt confirmate și de senator , pe proprietarul barului nu l-am găsit și el a decedat în aceași perioadă cu tine.
- Iubitule... eu...
- Dalida, asta este prima și ultima oară când vom discuta, să îți iei gândul că dacă divorțezi îmi vei lua fiica de lângă mine, tu încă ești soția mea datorită Laurei, ea a renunțat la tot pentru tine. Noi doi niciodată nu vom dormi împreună, căsătoriți vom rămâne pentru fetiță, care apropo ar trebui să te apuci să te ocupi, să îți faci meseria de mamă, Maria nu este decât bona, ca să îți reamintesc...Laura ieri a împlinit 6 luni, unde ai fost toată ziua? La Spa.
- Cum poți fii atât de crud cu mine?
- Crud? Nu sunt crud , să îți dovedesc acest lucru îți recomand să te apuci din nou de modeling, am auzit conversația de ieri că îți dorești să te întorci, a ... să nu uiți, locul fiicei mele este lângă mine, în camera mea, tu poți merge în dormitorul tău, voi ruga fetele să îți aducă din nou lucrurile.
Prefer să nu o mai privesc  și să plec cât mai repede de lângă ea, nu suportam să o știu în apropierea mea, prezența ei chiar începea să devină deranjantă mai ales că mi-am reamintit lucruri legate de trecutul ei pe care mi le-a ascuns.

****Știu că acest capitol va fi pe placul cârcotașelor, să vă bucurați de el , mândrelor, Kiss****