Toreadorul ( Vol 1 )

. 11.

Laura

De la acea minunată cină, au trecut 3luni, 3 luni pline de iubire, pasiune, suspans.
Părinții mei îl adorau iar eu nu-mi vedeam viața fără el, îl iubeam mai mult că pe mine.
In Spania pleca ocazional pentru a-și vizita bunica , renunțase la coridă, locuiam împreună în apartamentul meu și acum în toate activitățile mele îl implicam și pe el.
În seara asta, că deobicei ieșeam împreună cu Miruna si cu Alex să luăm cina.
Băieții ne făcuse o surpriză și au ales un restaurant în care era un ring de dans , deci în seara asta se dansa.
Masa la care stăteam era aproape de ring și astfel puteam admira " dansatorii" , erau cupluri de toate vârstele care ne dădeau " indirect" lecții de viață.
Chelnerul care se apropie de masa noastră începe să noteze fiecăruia comanda, având în vedere că Ale era ocupat cu butonarea telefonului mă întreabă pe mine.
- Soțul dumneavoastră? întreabă chelnerul nu ca l-ar fi interesat de statutul lui în viața mea ci pentru a finaliza comanda.
Ale își ținea mâna pe umărul meu și își umflă pieptul de mândrie când auzi apelativul abandonând telefonul.
- Nu încă, răspund strâmbând din nas și îl simt cum se încordează.
- Mă acuzați, mai doriți ceva? reformulează rușinat chelnerul înainte de a pleca.
- O apă, răspunde Ale nervos.
Îmi plimb ochii prin ring și bat din picior ritmul melodiei, deși credeam că îmi va cere explicații nu o făcuse, orgoliu de macho.
- Și pe când nunta? își îndreaptă Miruna atenția spre mine.
- Care nuntă? mă prefac neștiutoare.
- Cum care, a ta cu Ale, face semn cu degetul spre noi. Doar te-a cerut!
- Da , dar nu m-a cerut cum trebuie și până nu mă va cere așa cum trebuie sunt o femeie liberă, îi dau mâna de pe umărul meu și îmi așez coatele pe masă.
- Și mă rog cum mă rog ai vrea să fie cererea perfectă? mă întreabă serios.
- Vrei să-ți dau idei? îl întreb mirată, atunci te rog să mă lași să îmi organizez eu evenimentul , îmi dai bani să-mi cumpăr și inelul, și te previn că nu va fi unul ieftin, îl atenționez.
- Orice aș face pentru tine, îmi cuprinde fața în mâini și își apropie buzele de fruntea mea, orice doar să fii tu fericită.
- Atâta timp cât tu vei fi cu mine și mă vei iubi la fel de mult cum mă iubești acum , totul va fi perfect.
Declarațiile care ni le făceam unul altuia am încheiat-o cu un sărut aplaudat de toți cei prezenți din restaurant.
Pentru a prelungi clipele magice se ridică de pe scaun și mă invită la dans, accept imediat invitația și mergem în mijlocul ringului.
Deși nu vreau să recunosc cât de cârcotașă sunt, mă pregăteam psihic că se va pune i șin genunchi în mijlocul melodiei, va scoate cutiuța și mă va cere de față cu toți cei prezenți , însă după ce melodia se sfârși îmi sărută elegant mâna și am mers din nou la masă.
Seara nu era una perfecta având în vedere că nu a existat o cerere în căsătorie așa cum îmi doream, el nu avea nici un gând sau poate încă nu era vindecat după fostul mariaj.
Ne-am retras destul de devreme, ziua care urma avea să fie una specială și perfectă pentru mine.
Noaptea a fost una liniștită, ne-am ținut în brațe , ne-am mângâiat, sărutat și am adormit în timp ce ne făceam declarații unul celuilalt.
Deși îmi setasem alarma devreme, eram în întârziere, petrecusem mai mult timp în fața oglinzii, îmi schimbasem 5 rochii și 4 perechi de pantofi, părul nu mai stătea prins în cocul pregătit cu îndemnare așa că mi-am scos agrafele și l-am lăsat liber,ce mă enerva și mă scotea din minți era el care dormea atât de liniștit și nepăsător de îmi venea să mă urc pe el și să-l bat cu perna până se dezmeticea dar renunț rapid la idee când îl văd că se foiește și se ridică în fund cu părul ciufulit.
- Bună dimineața, mi amor.
- Dimineața era când m-am trezit eu, ies din dormitor în grabă și îmi torn o ceașcă de cafea.
- Nu exagera, apare și el în pragul ușii, ești trează doar de două ore.
- Ale, ți-aș fi recunoscătoare dacă nu ai mai vorbi, mă agiți mai tare.
- Mi amor, se apropie de mine și mă cuprinde în brațe, astăzi este ziua ta, ziua în care îți vei primi locul pe care îl meriți, îmi vorbește încet și mă sărută.
- Trebuie să plec, nu-mi permit să întârzii, mă eliberez din îmbrățișarea sa și îmi așez geanta pe umăr.
- Doamna editor , să aveți o zi cât mai bună, îmi urează în timp ce gusta din ceașcă mea de cafea.
- Încă nu, sunt editor , voi fi abia atunci când mă voi întoarce, te iubesc , îi trimit un pupic în aer și ies pe ușă.
Încă de când am urcat în mașină telefonul a început să sune anunțând apeluri, mesaje de la prieteni, cunoștințe, colegi , toți voiau să mă felicite pentru promovare.
Ședință de promovare se ținea la etajul 5 al clădirii, sala era imensă, cu o masă care ocupa cel puțin 1/3 înconjurată la rândul ei cu 50 de scaune, piesa de rezistență a acestei săli era fereastra extrem de mare, de fapt geamul era ca un zid, iar panorama Bucureștiului era superbă.
Intru emoționată și le zâmbesc colegilor de la meteo care îi pregătise un filmuleț de rămas bun lui Johnny și verificau pentru ultima dată, video proiectorul.
Curând sala se umpluse cu toți angajații redacției și atunci când Johnny intră ne-am ridicat în picioare și am început să-l aplaudăm.
Fără emoții și destul de relaxat, acesta intră zâmbind însă nu se așeză pe scaunul său în capul mesei, îmi face semn cu degetul să mă apropii de el și mă îndeamnă să mă așez.
După ce Johnny conduse ultima ședință , a urmat " încoronarea" mea, am plâns, am râs, am trecut prin toate stările, a fost o nebunie să-mi simt colegii sinceri și alături de mine.
Întorc curioasă capul atunci când ușa se deschise, sala este umplută rapid de acordurile trompetelor acompaniate de chitarele și acordeoane la care cântau un grup de ...mariaci.
La început am crezut că este un moment artistic organizat în cinstea lui Johnny , însă când am auzit vocea puternică că începe să cânte mi s-au umplut ochii de lacrimi.
Era pentru prima oară când îl auzeam cântând, era minunat, avea o voce divină, face doi pași în față, era și el îmbrăcat într-un costum de mariaci.
Vestimentația neagră a brodata cu șnur auriu la care avea accesorizat cureaua cu catarama rotundă și bineînțeles pălăria supradimensionată.
Îndemnată de inima pornesc spre el cu pași grăbiți, îmi cuprinde mâna și pe tot parcursul cântecului mă privește în ochi.
Se așează în genunchi își scoate pălăria și și-o așează pe podea, scoate cutiuța magică din buzunar și o deschide.
- ¿quieres ser mi esposa?
- În română domnule Sanchez, îl atenționez.
- Nu a-și putea să-mi imaginez viața fără tine, plămânii mei nu vor să inspire alt aer decât cel expirat de tine, te amo, cu trupul, cu sufletul, cu inima, cu gândul, vrei să fii soția mea?
Spre rușinea mea nu am reușit să-i dau un accept verbal deoarece plânsul mă îneca, i-am întins mâna să-mi așeze prețiosul inel pe deget și apoi am sărit în brațele lui.
Era un vis, un vis devenit realitate, iar el era bărbatul vieții mele.
- Serenada se face la fereastră, încerc să-i atrag atenția în timp ce-mi admir inelul.
- Mi amor, locuiești la etajul 12 oricât de buni ar fi băieții mei și voce mea puternică tot nu reușeai să recepționezi mesajul.
- Adică vrei să spui că sunt grea de cap, îl împing în joacă.
- Adică vreau să spun că vreau să mergem mai repede acasă și să facem dragoste, îmi șoptește la ureche.

O noapte magică și vouă dragelor :-*