Toreadorul ( Vol 1 )

. 14 .

Alejandro

Ultimul spectacol în sfârșit s-a încheiat, prezența mea pe aceasta arenă, îmbrăcat în acest costum va rămâne o amintire, la fel și prezența Dalidei în viața mea.
Am reușit să închid acest capitol din viața mea și să o las să plece , să-i las sufletul liber pentru a-și găsi liniștea veșnică.
Plin de decorații și diplome mă îndrept spre casa bunicii mele, știam că ea este aici și că mă aștepta acasă , Alex mă anunțase printr-un mesaj, însă nu eram pregătit să dau ochii cu ea.
Casa bunicii era locul unde mă regăseam ori de câte ori mă simțeam pierdut, ea îmi respecta tăcerea și-mi oferea liniștea și spațiu de care aveam nevoie.
Se spune că noaptea este un sfeșnic bun și că deciziile le iei mai ușor, la toate acestea s-au adăugat și cuvintele bunicii care mi le-a spus atunci când am ieșit pe ușă.
- Dragul meu, alta ca ea nu vei mai găsi, te iubește și te va face fericit.
Apăs pedala de frână nerăbdător, voiam să o țin în brațe, să o sărut, să-i șoptesc cat de mult o iubesc însă ochii îmi cad pe Juana care mă aștepta rezemată de o valiză plângând.
- Juana , ce este cu tine aici? Și de ce ai valiza aia?
- Domnule, îmi pare rău dar nu mai pot lucra pentru dumneavoastră și ....
- Unde este soția mea?
- Doamna Laura a plecat ieri.
Privesc cu atenție fereastra salonului și văd o silueta în spatele perdele și zâmbesc , Laura este aici, vor să mă păcălească.
- Juana , Laura este în salon o văd, ce joc este ăsta?
- Îmi pare rău, uitați, îmi întinde un plic alb, este scrisoarea pe care doamna Laura mi-a lăsat-o să ...
- Juana și dacă Laura este în România în casa mea cine este? o întreb nervos intrând în casă.
Probabil imaginația îmi joacă feste sau lipsa somnul își spune cuvântul, scutur din cap și mă frec la ochi în speranța să-mi revin dar atunci când deschid ochii ea încă este în fața mea, mă privește nevinovat și îmi zâmbește dulce așa cum o făcea în urmă cu 4 ani.
- Dalida, îi rostesc numele.
- Iubitule, sare în brațele mele , îi simt corpul lipit de al meu, brațele sale îmi strângea gâtul, respirația , este ireal.
- Tu ...tu ai murit, o desprind și o privesc atent.
- Nu am murit iubitule, începe să plângă.
- Nu, nu este adevărat, chiar eu ți-am găsit corpul carbonizat, eu ți-am aruncat cenușa în mare, încep să urlu disperat de parcă abia atunci reușisem să îmi dau seama de gravitatea situației.
- Un grup de francezi m-au găsit agonizând, rănită la cap și picioare. Nu am știut cine sunt în toți acești ani, am făcut multe ore de terapie cu scopul de a-mi recăpăta memoria, de a ști cine sunt, începe să plângă și se așează pe canapea, salvatorii mei erau fani înfocați a spectacolelor în arenă, într-o zi priveau la televizor unul dintre spectacolele tale și atunci când ți-am revăzut chipul, ochii, mi-am reamintit numele meu cu ajutorul altor ore de terapie.
- Laura! îi strig numele din senin și mă întorc dar Juana plecase, îmi aduc aminte de plicul alb pe care îl bag în buzunar.
- Când am ajuns aici era o femeie, începe din nou să vorbească, iubitule știu că a trecut mult timp însă eu sunt aici gata să o luăm de la început, te iubesc și vreau să avem un copil.
Nu putea să mi se întâmple mie așa ceva , nu , refuzam.
O privesc e Dalida fără să-i vorbesc și ies din casa rapid , mă urc în mașină și cu greu reușesc să formez numărul unui vechi prieten.
- Fabian , am nevoie urgenta de in avion, trebuie sa ajung in București, în 10 minute ajung la aeroport, îi vorbesc repede după care închid telefonul.
Nu puteam să o pierd, nu voiam să o pierd, Laura era totul pentru mine, o iubeam cu aceași intensitate cu care mă iubea și ea, am fost un prost, probabil dacă ieri veneam direct acasă, o împiedicam să plece.
Avionul a decolat de 10 minute, culmea acum nu-l mai văd că pe un dușman ci că pe un prieten care mă duce mai repede spre locul unde se afla soția mea.
Îmi aduc aminte de scrisoarea pe care o am in buzunar, o scot și încep să o citesc.

"Ale, ești un om minunat, ești un om care oferă și nu așteaptă nimic în schimb, ești omul care m-a făcut fericită, ești omul pe care îl iubesc, însă se pare că ne este scris să nu fim împreună.
Nu ai vrut să mă asculți, nu ai vrut sa afli care au fost motivele care m-au ținut o perioadă departe de o sarcină, dar nu-i nimic îți voi spune aici și acum nu vreau să rămâi cu o tristețe în suflet, bunica mea a murit de cancer de col uterin, mama s-a vindecat în urmă cu 5 ani de același tip de cancer, iar eu multa vreme am fost suspectă .
Luăm pastile pentru a preveni apariția unui bebeluș în viața noastră nu din cauza carierei sau a perfecțiunii feminine ci pentru a termina analizele, contractele și a testelor.
Nu voiam să-ți spun sa nu te îngrijorez, în fond sunt bine, mi s-a ridicat eticheta de " suspectă" , sunt sănătoasă și acum ....este tot ce pot să îți spun.
Îți doresc sa fii fericit, meriți acest lucru, soția ta este bolnava , amnezică și are mare nevoie de tine
Îți mulțumesc că ai făcut parte din viața mea, te amo și te iubesc în același timp."