Toreadorul ( Vol 1 )

. 20 .

Laura

Stăteam în fața oglinzii și pentru prima oară după mult timp acordam ceva mai mult interes felului în care arătăm.
Renunțasem la părul lung, nu mai aveam suficientă răbdare să mă ocup de el așa că optasem pentru un bob puțin mai lung și breton.
Silueta era aceași, cântarul îmi arăta aceleași număr de kilograme, exteriorul era diferit, interiorul era pustiu.
Încă păstrasem camera ...o umplusem în schimb cu mulți îngerași, în fiecare statuetă, jucărie sau desen încercam să găsesc chipul fetiței mele.
De multe ori mi-o imaginăm brunețică, cu ochii negrii, pielea ușor măslinie, încăpățânată ușor impulsivă , copia fidelă a tatălui ei.
Trecuse aproape un an de când începusem să ies cu Vladimir, îmi plăcea să îmi petrec timpul cu el , îi cunoscusem părinții, erau niște oameni deosebiți.
În seara aceasta acceptasem să îl prezint și familiei mele, Miruna se ocupase personal de prepararea mâncărurilor.
Eram doi oameni maturi , responsabili care mereu aveam un subiect de conversație, iubitori de animale infiasem amândoi un pisoi pe care îl strigam Spiderman, prietenul de joaca a lui ....Batman.
- Laura? Ești gata? intră neinvitata Miruna numai un zâmbet în dormitor și se așează pe pat .
- Nu știu, cred...am și uitat cum este să îți rezervi câteva clipe pentru tine, cred că am pierdut noțiunea timpului în oglindă, mă ajuți să-mi prind colierul?
- Sigur, se ridică și se apropie de mine, Laura nu trebuie să te simți vinovată de nimic, nu trădezi pe nimeni, el are viața lui, are o familie , un copil și o soție, tu ai dreptul la fericire în aceași măsură ca și el.
- Știu , încă îl iubesc Miruna și asta nu o poate schimba nici tu nici Vladimir , nimeni.
- Apropo de Vladimir, a ajuns , este jos, își ridică sprinceana, arată mult mai bine decât în poze, surioară este wow și mama este de aceași părere.
- Da...este un bărbat foarte frumos, comentez zâmbind.
Nici nu era de mirare că le-a impresionat , înalt, brunet, ochii negri, frumos, șarmant, cu mult bun simț și nu în ultimul rând foarte glumeț.
- Hai să coborâm, o îndemn, cred că a indurat suficient întrebările și privirile celor doi masculi, glumesc și o iau de braț închizând ușa camerei mele.
În salon îl găsesc pe Vladimir , relaxat, râzând cu gura până la urechi alături de Alex și părinții mei.
Când mă vede se ridică în picioare și îmi zâmbește fermecător, îmbrăcat într-un costum negru , cămașa albă descheiată îmi întinde un buchet de trandafiri roșii.
- În primul rând bună seara și bine ai venit, mă îndrept spre el , accept bucuroasă buchetul și îi sărut obrazul.
- Bună, mă bucur enorm că m-ai invitat, mă așez alături de el pe canapea.
- Văd că ai supraviețuit, încerc să fac o glumă.
- Am trecut eu prin alte lucruri mai grele, glumește la rândul lui.
Părinții mei și Miruna ne privesc zâmbind doar Alex o face cu atenție și ușor suspicios, Alex se dovedea a fi asemeni unui tată posesiv și grijuliu în fața căruia stătea un posibil pretendent la mâna fiicei sale.
Nu-i condamnam , îi înțelegeam perfect, au fost alături de mine în tot acest timp, părtași la durerea mea și acum își doresc tot ce este mai bun pentru mine.
- Ce spuneți dacă mergem să servim cina? se ridică Miruna și sparge liniștea în care ne cufundasem.
- Sigur, de ce nu, îi răspund .
Ne ridicăm și pornim spre camera în care luam masa.
Aranjată cu gust și rafinament, de aceasta dată Miruna chiar se întrecuse pe ea însăși, îi zâmbesc și o felicit din priviri.
Cina a decurs cum nu se putea mai bine, Vladimir a răspuns și a ascultat cu răbdare toate întrebările care îi erau adresate, și pentru asta îl felicitam.
- Cine dorește desert? ne întreabă mama toată numai un zâmbet semn că este foarte încântată de Vladimir, iar acum bucuria ei era și a mea.
- Înainte de a lua și desertul, se ridică Vladimir în picioare, vreau să îți spun Laura că te iubesc, că ai devenit parte din viața mea din momentul în care am intrat în cabinet disperat ținându-l în brațe pe Batman. Laura îmi doresc enorm să-mi împart viața cu tine, vrei să fii soția mea?
Cererea lui nu mă surprinde, cuvintele lui nu mă uimesc, probabil pentru că viața m-a călit, știu că este sincer, știu că este un om devotat, știu că mă iubește.
Deși "protocolul" îi cerea să se așeze în genunchi și să-mi întindă cutiuța desfăcută în care stătea cumințel inelul, acesta rămâne în picioare iar cutiuța magică mi-o așează în palmă.
- Am câștigat, sparge liniștea Miruna exclamând, se ridică în picioare și își întinde palma spre Alex și tata.
- Oare să mă mir? o întreb zâmbind.
- Doar mă cunoști, comentează, sunt mai bogată cu 1000 de lei, se preface mândră.
- Doar atât? încerc să par serioasă.
- Mda, pufnește, doar atât cash am găsit în buzunarul lor în seara asta, mai bine pariam pe carduri și conturi, acum hai aștept banii, își flutură mâna nerăbdătoare în fața lor.
Mormăind nemulțumit cei doi se scotocesc prin buzunare și îi așează în palmă bancnotele.
Vladimir privea și el amuzat apoi își trage un scaun și se așează în fața mea.
- Deci?
- Hai să mergem în birou, mă ridic si îl iau de mână intrând în birou.
- Laura eu...
- Sttt, îi așez un deget pe buze și îl sărut scurt, știi cât de mult însemni pentru mine, știi că nu îmi ești indiferent, știi că mi-ai schimbat viața în bine de când ai apărut și mai știi că nu voi face niciodată nimic să te rănesc.
- Nu vreau să te pierd Laura, îmi mângâie obrazul și mă privește cu dragoste.
- Nu o vei face pentru că nici eu nu-mi doresc să te pierd, dar de ce vrei tu să ne căsătorim? Amândoi avem un trecut nu prea liniștit, tu ai trecut printr-un divorț, eu printr-o căsnicie anulată, de ce crezi că un act poate schimba sentimentele?
- Asta înseamnă că? mă întreabă mirat.
- Asta înseamnă că relația noastră rămâne aceași, ne vom comporta ca doi oameni maturi, responsabili, însă fără să îi implicăm și pe cei de la starea civilă.
- Laura te iubesc și îmi doresc o familie alături de tine, știu că îți cer prea mult dar vreau să-ți deschizi inima, nu-ți cer să-l uiți pentru că știu că îl iubești așa cum nu mă poți iubi pe mine sau pe altul, însă vreau să-mi găsești un loc în inima ta, vreau să avem un copil împreună, un copil al nostru.
- Și eu îmi doresc să devin din nou mamă, să îmi strâng în brațe copilul să-i simt mirosul dulce , să-i mângâi pielea moale, însă ...nu știu Vladimir, nu știu, mă îndepărtez de el și privesc pe fereastră pierdută.
- Dacă tu crezi că merit să fac parte din viața ta și să fiu tatăl copilului tau, ști unde mă găsești, acum plec, nu vreau să îmi dai un răspuns, vreau să te gândești.
Mă întorc spre el atunci când se pregătea să plece.
- Vladimir stai, mă îndrept spre el, vreau să faci parte din viața mea și vreau să fii tatăl copilului meu, dar nu pot accepta să mă căsătoresc cu tine .
Surprins de răspunsul meu își încolăcește o mână pe talia mea și mă lipește de trupul lui masiv, îmi mângâie obrazul, buzele și  coboară pe gât, închid ochii și încerc să-mi alung din minte comparațiile pe care le făceam la orice gest între Vladimir și el, deși erau destul de asemănători în atingeri , el era " un spaniol cu sânge fierbinte" așa cum îi plăcea să se caracterizeze pe când Vladimir era calm, calculat, tandru, răbdător
La fel este și sărutul nostru, acesta era sărutul care anunța începutul unei noi perioade.
- Știi că acum orgoliul meu de bărbat este rănit? mă întrebă în glumă, rezemându-si fruntea de fruntea mea.
- De ce? Că ți-am refuzat cererea în căsătorie?
- Aham...ce fac cu inelul acum?
- Pai ce faci acum mi-l iei inapoi?
- Îl accepți?
- Da...îl accept ca un dar, un cadou și îl voi purta cu drag.
- Cred că ar trebui să ne întoarcem la masă, nu vreau să creadă că facem prostii, mă trage de mână și ieșim din birou.
Pe cei prezenți îi găsesc stând plictisiți la masă, tata citea un ziar deși era ora 21:00, mama butona telefonul, Miruna avea capul sprijinit într-o mână iar Alex bătea nerăbdător cu degetele în masă.
- În sfârșit, sare Miruna.
- Avem ceva de comunicat, îi dau drumul la mână și scot inelul din cutiuța, îl admir pentru o secundă și mi-l bag pe deget.
- Ai acceptat? mă întrebă mama.
- Am acceptat să ne construim un viitor, să ne gândim la un copil, însă ....nu și la o căsătorie, inelul îl accept ca un cadou fără o semnificație anume.
Ușurați sau nu toți cei prezenți răsufla ușurați și ne felicită pe rând.

*********

Totuși de ofițerul de stare civilă nu am scăpat deoarece, după 4 luni am rămas însărcinată și atât părinții mei cât și părinții lui ne-au convins să ne căsătorim astfel că atunci când copilul se va naște o va face într-o familie adevărată.
Mă mutasem la el, casa lui devenise și casa mea acum eram doamna Lazăr, Laura Lazăr, îmi schimbasem buletinul, permisul auto și pașaportul.
Vladimir se ocupa în continuare de firma lui iar eu infiintasem  organizația pe care o numisem " Îngeri pentru necuvântătoare".
Din păcate am pierdut sarcina la nici 3 luni, deși nu îi simțisem încă mișcările îi auzisem bătălie inimioarei.
Îmbărbătată și de această dată cu mult mai mult sprijin , am decis să o luăm de la început, Vladimir deși părea puternic și îmi spunea vorbe încurajatoare, îl surprindeam de nenumărate ori în baie plângând.
La scurt timp am reușit cu ajutorul medicilor să rămână din nou însărcinată însă de această dată bucuria nu ținut decât 5 săptămâni.
Acum mă simțeam vinovată, eram furioasă pe mine și pe corpul meu, pe lângă durerea mea, tristețea lui Vladimir mă dărâma, iar eu îmi doream ca el să fie fericit , să devină tată.
Așa că am decis de comun acord să punem punct căsniciei noastre după doar doi ani.
Am rămas prieteni nici nu aveam cum altfel având în vedere  bunul simț și de felul lui de a fi.
M-am întors acasă unde am fost primită cu brațele deschise și sufocată de prea multă grijă.
Dar sufletul meu era călit , acum eram mama a 3 îngeri, Dumnezeu avea alte planuri pentru mine, poate nu eram potrivită ca mamă, nu a-și fi fost o mamă bună așa că nu am vrut să mai stau și să-mi plâng de milă.
Singurele momente în care plângeam era în duș, acolo petreceam aproape o oră , îmi plângeam dorul infinit de el, îmi plângeam copii.
Într-o zi când Alex era în birou în fața laptopului, ușa era deschisă și exact în acel moment i-am auzit vocea.
Vocea care mi-a trezit la viață toate sentimentele ascunse, toate senzațiile, corpul mi s-a cutremurat ca și cum m-ar fi atins.
Nu aveam nici o drept să visez la el având în vedere că era un bărbat însurat cu un copil, însă mi-am permis să o fac, era păcatul meu nevinovat, doar de mine știut.
În fiecare seara îl rugăm pe Dumnezeu să mi-l aducă în vis, să-l pot vedea, să-l pot atinge, să-i pot cere iertare. 
Acest lucru m-a ajutat să mă ridic din propria cenușă și am ales să merg mai departe salvând animale.