Trebuia să imi primesc banii pe transportul de droguri, și deja asteptam de câteva minute în aceea încăpere slab luminată.
Nu lucram doar pentru un singur om, ci lucram pentru toti cei care aveau nevoie de mine. Umbla vorba ca eu eram singurul de încredere și singurul care putea duce până la capăt treaba asta . Nu mereu aveam noroc să nu fiu oprit de vreun polițist.
Dar deja eram obișnuit, știam ce ma întrebau, știam unde să ascund drogurile în caz ca făceau o mică inspecție a mașinii. Și mereu reușeam să scap.
Nu era o treaba ușoară totuși, însă erau bani în joc, iar eu nu ma dădeam în spate când era vorba de ei.
Ușa se deschide, iar eu îmi în drept privirea spre ea. Bărbatul care tocmai intrase zâmbind spre mine, era unul chel și destul de umflat.
X:Jimin! Ma bucur ca ai ajuns cu bine!
Spune în timp ce ma bate de 2 ori pe umăr.
Eu:Da.. Acum, imi vreu banii.
Bărbatul imi zambeste.
X:Vezi tu Jimin? Asta imi place la tine, faci toate astea, cu un singur scop :Banii.
Apoi imi întinde un plic. Îl i-au, îl deschid, și încep să îi număr.
X:Stai liniștit, sunt toți. Nu aș vrea să ma pun rău cu tine, poate o să mai am nevoie de tine.
Apoi imi face cu ochiul. Ma uit la el, cumva scârbit de gestul făcut, apoi plec. Imi bag plicul în buzunarul gecii pe care o purtam, îndreptandu-ma spre apartamentul în care stateam.
Nu era un apartament plăcut vederii, mai ales când intrai, și de cele mai multe ori, unele femei își aduceau clienți pe acolo.
Pereții erau destul de subțiri, și puteai să auzi cam tot ce se întâmplă în celelalte camere. Dar nu ma plângeam.
Intru în apartament, ignorând privirile femeilor îmbrăcate sumar, vrând să ajung mai repede în camera mea, însă ma opresc.
Un barbat bine făcut,cu părul apropae alb, stătea rezemat de ușa mea.
Ma apropii.
Eu:Cu ce să te ajut?
Bărbatul își stinge tigara pe care o aprinsese nu de mult, apoi își fixează privirea pe mine.
X:Tu esti Park Jimin, nu?
Eu :În carne și oase.
X:Vreau sa vorbesc cu tine, însă nu e locul potrivit.
Eu:E o treabă chiar asa importantă?
X:Nici nu iti dai seama.
CITEȘTI
Tu esti salvarea mea/P.JM/✨
RandomPark Jimin nu era genul de băiat cuminte și care să se bucure de viață. Pentru el aceste cuvinte nu existau. După ce părinții l-au abandonat, a fost pe cont propriu. A învățat să nu mai creadă în nimeni, și să nu se bazeze pe nimeni. Tocmai de acee...
