Tu esti salvarea mea/P.JM/✨

CAP 17

****
  Ma trezesc dimineata, întins în pat, gândindu-mă, încercând de fapt, la ce naiba am facut aseara, și cum am ajuns acasă.
   Cobor din pat, apoi ma duc în sufragerie.
  Hara :Te-ai trezit Prințesa?
Eu:Ce? De ce mai făcut Prințesa?
  Hara :Nu-ți mai aduci aminte de absolut nimic?
Eu :Nu chiar.
   Zambeste, apoi imi face semn să ma așez  lângă canapea.
  Hara :Pai, ai ajuns acasă, ai început să imi povestești ca te-ai întâlnit cu o fată pe care ai ajutat-o, și alte bolboroseli de ale tale. Te-am ajutat să te descalți, după te-ai dus la baie. Nu stiu ce naiba ai vrut să faci acolo, dar era să spargi oglinda.
   Eu :Ce?!
Hara :Nici eu nu stiu ce naiba ai vrut să faci.
    Într-un final, am reusit cumva să te duc în camera ta, să te întind în pat, iar apoi ai adormit.
   Am vrut să ies din camera ta, însă în momentul ala m-am oprit, pentru ca vorbeai în somn.
  Eu :Ce am spus?
Începe să râdă, iar eu ma uit la ea.
   Eu :Termini odată?
Hara :Da, da scuze . Asta e tot ce am auzit"Mama, sunt o prințesă"
Imi venea să imi dau o palma peste față. De fiecare dată când beau, încep să vorbesc prin somn, și să spun numai prostii.
    Eu :Tie nu ti-am făcut nimic?
Se oprește din ras, din nou, și își îndreaptă privirea spre mine.
Hara :Adică?
Zambesc,i-am atras din nou atenția. Iubesc să controlez mereu situația, asa cum vreau.
  Eu:Îm... Nimic asa important. Ma mira faptul că nu m-am atins de tine.
  Se uita confuză dar și speriată la mine.
Hara : Să nu mai bei. Cel puțin atâta vreme cât ma aflu pe lângă tine.
(Perspectiva Hara)
****
Stateam să ma uit pe geam, neavând alt ceva de făcut. Nu am mai fost de ceva vreme la liceu, și nici de tata nu am mai auzit. Nici nu imi doresc să aud de el, doar ca mi se pare ciudat ca nu a mai dat niciun semn.
   Eu:Jimin?
Jimin :Ce vrei?
   Eu:De ce crezi ca tata nu a mai dat niciun semn?
  Jimin :Ha! A renunțat ușor la tine, chiar te asteptai să te caute?
  Imi înghit nodul din gât, apoi îi răspund.
  Eu:Nu.. Dar mi se pare ciudat ca să dat bătut.
  Jimin :Uite Hara, nu imi pasa mie de ce se întâmplă cu tine si cu el. Eu unul ma bucur ca nu te caută, atunci mi-ar fi fost și mai greu.
  Acum lasa-ma să gandesc.
  Ma apropii de el, privindu-l.
Eu :La ce să te gândești?
Îl pot observa cum își da ochi peste cap, și ofteaza nervos.
  Jimin :De ce nu esti tu fata cuminte , și faci cu totul alt ceva, înafara de a ma freca pe mine la cap?
  Eu :Poate daca imi spui ce te macină atât, te pot ajuta.
  Stăm câteva minute în liniște, până trage aer în piept și imi spune.
Jimin :Daca tot te oferi să ma ajuți, atunci să-ți explic care-i planul.
  Eu :Plan?
Jimin :Exact.Plan!