Tu esti salvarea mea/P.JM/✨

CAP4

După ce se întoarce de la baie doar în lenjerie intimă, îi zambesc. Mi-as fi dorit sa profit puțin de ea, inainte sa moara. Dar, n-am timp pentru asa ceva.
Ridică paharul de șampanie, vrând să bea. Insa se oprește.
Ma uit la ea.
Eu:Ce s-a întâmplat?
X:Nu te-am mai văzut până acum prin zona. Nu te-a trimis cineva sa ma gasesti?
Îi raspund cât de calm pot.
Eu:Nu, de ce? Ai probleme cu poliția?
Începe să râdă.
X:Nu frumosule, am un soț care nu ma prea suporta. Și înțeleg și de ce, n-am mai trecut pe acasă de ceva timp... Chiar dacă am o fată cu el.
Apoi da paharul de șampanie pe gât.
Zambesc cât de larg pot.
Eu:Serios?
Se albește la față, începând să tuseasca. Vrea să se sprijine de perete însă, cade.
Îi pun mâna la gura, ca să nu cumva să înceapă să tipe. Apoi ma uit fix în ochii ei, îi puteam vedea viața scurgadu-se încet, din corpul ei.
Îi i-au mâna de la gura. Imi șoptea ceva, însă nu intelegeam.
Eu:Ce? Spune mai tare!
Apoi încep să rad. Într-un sfârșit, ma apropii cu urechea de buzele ei.
Părea că se chinuie să lege cuvintele între ele. Era de așteptat, nu mai are putere, și nici mult timp.
X:Trebuie să ai grija de ea.. Nu o lasa pe mâna lui... Te rog, salveaz-o .
Ma uitam confuz la ea.
Eu:Pe cine?
Nu mai apuca să imi răspundă, suflarea fiindu-i ultima.
O las pe jos, apoi ma ridic, stergand orice urmă de a mea. Ies, încercând să trec neobservat.
***
Pe drum, ma gandeam doar la cuvintele ei.... Pe cine s-a salvez? Despre cine naiba era vorba?!
Scutur din cap.
Eu:Asta nu e problema ta...
***
Ajuns în sfârșit în apartament, deschid ușa micii incaperi, apoi ma trantesc în pat.
Nu aveam multe pe aici, și nici foarte mult spațiu. Aveam bani să renovez camera în care stateam, sau ba chiar să ma pot muta. Însă, nu voiam să schimb cu nimic viața pe care o aveam.
În locul asta am trăit de când părinții m-au lăsat în mâinile sorții. Cartierul asta ma acceptat cu brațele deschise de la 17 ani.
A fost greu, extrem de greu. Am încercat să ma angajez, însă nimeni nu ma primit. Și nimic nu era pe placul meu, nici măcar banii pe care trebuia să îi primesc. Erau salarii mici, nu imi ajungea de mare lucru.
Până într-o zi, când cineva a bătut la usa mea. Era o femeie înaltă, cu o înfățișare care te intimida. Tot ce mi-a spus, a fost ca trebuie să vin cu ea. Nu mi-a dat mai multe detalii, însă am dat din cap afirmativ, și am urmat-o.
Trebuie să recunosc, când am ajuns să stau față în față cu un barbat la fel de impunător și bine făcut.. Picioarele imi tremarau.
Nici în ziua de azi nu îi stiu numele complet al acelui bărbat.Il stiu drept Sang,nu mai mult.Însă el, părea că știa destul de multe despre mine, și mi-a făcut o propunere.
Să îi fac un transport de droguri, iar el ma va asigura ca voi primi o sumă de bani destul de frumoasa.
La început nu mi s-a parut o idee bună, de asta am refuzat. Nu a trecut mult, și m-am intors la el.
Totul a mers mai bine decât m-aș fi așteptat, și am dus treaba cu bine. Bărbatul sa ținut de cuvânt, și mi-a dat banii în mână.
Era un teanc întreg, ma uitam șocat la ei. Nu imi venea să cred ca sunt ai mei.
Și de atunci, cu asta ma ocup. Am vrut să îi multumesc, însă nu ma lăsat. Mi-a spus doar ca poate va mai avea nevoie de mine, iar eu va trebui să îl ajut.
Sunt pregătit în orice minut să ma trezesc cu el la ușă, sunt pregătit să îl ajut. Indiferent de situație.
***
Ma trezesc dimineață, ma imbrac, apoi plec. Nu știam exact unde ma duceam, dar aveam nevoie de o gură de aer.
***
Stateam lângă un copac, privind elevii ce se plimbau prin curtea liceului. Toți părea fericiti, râdeau, se luau în brațe... Mi-as fi dorit să am și eu cu cine râde, sau cu cine să ma distrez.
Însă, în ziua de azi, nu mai poti avea încredere în nimeni. Personale pe care le numesti prieteni, te pot abandona oricând. Iar părinți... Nici în ei nu poti avea încredere.
Brusc, prin gândurile mele, imi apar cuvintele acelei femei.
Să am grija de ea.... Să nu o las pe mâna lui..
Nu inteleg la cine se referă, la ea sigur nu o făcea. Știa foarte bine ca urma să moară, asa ca nu mi-ar fi zis asta referindu-se la ea.
Revin la realitate atunci când cineva striga la mine.
Un barbat, stătea la câțiva pași de mine.
Imi părea cunoscut.
X:Ai treaba cu vre-un elev de aici.. Jimin?
Apoi în colțul gurii îi apare un zâmbet.
Ma uit mirat la el, și ma apropii.
Eu:Te cunosc?
X:Tu ce crezi?
Eu:Cred ca tu imi sti numele, iar eu nu ti-l stiu pe al tau.
Pufneste.

X:Sang Hun.
Incremenesc.
Sang : Ce? Nu te-ai fi așteptat să ma vezi în asemena împrejurimi, nu? Nici eu.
Eu:Cum?....
Mai face un pas spre mine, fiind acum față în față.
Sang :Hai la mine în birou.
Mi-o i-a înainte, iar eu îl urmez.
Nu m-aș fi așteptat nici-o data să îl văd. A trecut mult de când am vorbit cu el, dar asta a fost atunci când trebuia să îi fac un transport de droguri....
Ajunși în biroul lui, m-am asezat pe un scaun. Privind încă derutat spre el.
A rămas la fel de impunător , cum era și înainte. Cu toate ca timpul și-a pus amprenta asupra lui.
Sang :Nu te-am mai văzut de mult, baiete. Tot cu treburi murdare te ocupi?
Eu :E vorba de bani domnule... Nu ma dau în spate când e vorba de ei.
Zambeste.
Sang :Ma bucur ca aud asta. Sti? De când te-am văzut prima dată mi-am dat seama că esti un băiat descurcaret. Erai mai fricos și mai dezorientat înainte, dar acum.... Toate astea s-au schimbat.
Eu:Sunteti profesor aici?
Sang :Nu profesor, doar director.
Eu:Uau, nu m-aș fi așteptat.
Sang :Nici eu. Dar încă ma ocup cu vechiea mea meserie.
Și imi face din ochi.
Eu:Nu ați renunțat?
Sang :Nici gluma! Primesc banii frumosi pe asta, și tu sti asta.