Tu esti salvarea mea/P.JM/✨

CAP 20

  Ma intorc pe vârfuri, gândindu-mă la o scuza buna.
  Eu :Ăm......... Asta e o iluzie.. Defapt eu sunt pe canapea.
   Și incerc să trec pe lângă el, fără o altă complicație.
  Jimin :Vino aici! Acum!
     La naiba! Imi spun în gând, apoi ma întorc.
   Jimin  :Ce căutai mai exact în camera mea?
  Oftez, imi las capul în jos, apoi îi spun.
    Eu :Tu ai plecat, și ma plictiseam, asa ca m-am plimbat prin casa.. Însă nu am intrat în camera în care mi-ai interzis să intru.
  Jimin :Asa ca te-ai gandit tu cu, capușorul ala sec al tau, să intri în camera mea.
   Eu :Cam așa..
Jimin :N-am să-ți fac nimic, însă, dacă o să te mai prind ca iti bagi nasul în lucrurile mele. Esti..
Eu :Stiu, stiu. Sunt moartă.
  Jimin :Exact.Acum pleacă de aici.
   ****
Jimin :Hara!
Eu :Ce mai e?
   Jimin coboară scările, venind în sufragerie, cu niște haine în mână.
  Jimin :Îmbracă astea,într-o jumătate de ora trebuie să plecam.
    Apoi, a părăsit camera. În timp ce ma îmbrăcam, puteam simți cum adrenalina și frica, imi acaparează corpul. Regretam din ce în ce mai tare ca făcusem alegerea asta, însă nu mai aveam cum s-a dau înapoi.
  Sosise momentul plecării, înainte de a ne sui într-o dubița mare și neagră, Jimin imi mai spune o dată.
  Jimin :Dacă o să ne oprească poliția, ma lasi pe mine să vorbesc, tu doar aprobi , indiferent de subiect. Dacă va trebui să minți,sau să te prefaci asta vei face. Am fost destul de clar?
Eu :Mai clar că nici-o data.
  Jimin :Bun.Misca în mașină.
  După 5 minute în care Jimin conducea, și între noi era o liniște dubioasă, decid să găsesc eu vre-un subiect, pe care să-l discutam. Asa poate ma mai liniște- am și eu.
  Eu :De când.. Te ocupi cu asta?
  Jimin :Care asta?
  Eu :Drogurile.
  Jimin :Nu cred ca e problema ta.
Oftez.
Eu :Incercam doar să fac conversație, să ma relaxez puțin, dar aparent tu nu esti genul de persoana sociabilă.
  Apoi imi mut privirea de la el, la priveliștea de pe geam.
   Jimin :Vorbesc doar cu persoane importante.
     Imi întorc din nou privirea la el, de data asta imi venea să-l strâng de gât.
   Eu :Esti un dobitoc asa mare, stiai treaba asta?
  Jimin :Tu stiai că ești prea plangacioasa, și rasfata?
   Ne oprim amândoi din vorbit, atunci când vedem o mașină de poliție în spatele nostru, claxonand. Jimin trage pe dreapta dubița neagră, iar pe mine ma luase și mai tare panica.
   Jimin :Baga astea oriunde, numai să le ți ascunse cât de bine poti, și prefate ca te simti rau.
   Eu :Ce e aici?
Jimin:Drogurile, desteapt-o.
   Imi măresc ochii de uimire. El le avea de la început în mașină?  De ce naiba nu a spus? La dracu !