Timpul se oprise în loc. Buzele lui Jimin, le frământau flămând pe ale mele, fără ca măcar o secundă să se oprească.
Nu înțelegeam de ce făcea asta, nu înțelegeam de ce se întâmplă toate lucrurile astea .
Într-o secundă , timpul își reia cursul, iar Jimin își îndepărtează buzele de ale mele.
Inspir adânc .
Eu :De ce ?
Jimin :De ce te-am sărutat? Am două motive.
1: Nu-ți mai tăcea gura.
Și 2: Stârnești în mine ceva ciudat. Aș vrea să te omor, dar să te și iubesc în același timp.
Toată treaba asta e nouă pentru mine, nu cred ca m-ai stiu cum se simte iubirea.... Tocmai de acea nici nu stiu daca te iubesc, sau nu.
Eu:Și eu ce ar trebui să fac acum? Să mă prefac ca aseară nu ai încercat să ma omori?!
Jimin :Fi mulțumită măcar ca nu am reușit să o fac.
******
Trecuseră deja 2 săptămâni de la acel incident. Acum, eram acasă .
Jimin plecase, iar eu iar am rămas singură. Am aflat de curând ca se va căsători , iar atunci când se va întâmpla asta , eu voi fi nevoită să plec de aici.
Tresar atunci când aud soneria de la ușă.
Ma ridic în picioare, ma îndrept spre ușa , apoi ma uit pe vizor. Rămân puțin surprinsă . Era baiatul de la petrecere, cel căruia i-am ucis tatăl.....
Într-un final, îi deschid ușa, cu toate că nu eram sigură daca am făcut un lucru bun.
X:Jimin vreau.....
Se oprește atunci când își da seama, ca eu am fost cea care i-a deschis.
Eu:Jimin nu e aici, a plecat. Daca vrei, când ajunge ii voi spune că l-ai căutat.
X:E în regulă... Nu voiam să vorbesc cu el, ci cu tine.
Eu:Cu mine?
X:Da... Sunt baiatul de care te-ai izbit atunci, la acea petrecere.
Eu :Imi amintesc de tine.
X:Pot să intru?
Eu:Nu stiu daca e cea mai bună idee.......
X:Înțeleg.Atunci , iti voi spune motivul pentru care am vrut să vorbesc cu tine.
În acea seară, tatăl meu a murit. Ceea ce ma neliniștește pe mine este ca a fost ucis, polițiștii n-au putut găsi amprente, iar camerele de supraveghere fuseseră dezactivate ceea ce înseamnă că ,criminalul este încă în libertate.
Auzind aceste cuvinte, inima începe să-mi bată din ce în ce mai repede, simțeam cum panica imi stăpânește corpul.
Eu :Crezi că.... Eu l-am ucis pe tatăl tau?
X:Nu! În nici-un caz.
De fapt... Las-o baltă. Pot să pun pariu că nu esti familiarizată cu evenimentele de genul.
Spun asta, pentru că atunci a fost prima dată când te-am văzut la un eveniment organizat de tata.
Oricum, imi cer scuze.... Nici măcar nu ne cunoaștem, iar eu am venit aici să-ți fac interogatoriu.
Zambesc.
Eu :Hara. Încântată de cunoștință.
X:Alec.
Eu: Nu esti de pe aici, nu?
Zâmbește.
Alec :Nu, nu sunt. M-am nascut in Anglia.
Tatăl meu este coreean, însă mama nu.
Înainte de a mai spune ceva, conversația este întreruptă de către Jimin.
Jimin :O poveste foarte minunata.
Imi aruncă o privire furioasă, apoi își recapătă zâmbetul, venind lângă mine.
Jimin :Văd că ați făcut cunoștință.
Alec :Jimin ! Ma bucur sa te revăd.
Jimin :Păcat...sentimentul nu este reciproc.
Dacă voi doi nu mai aveți nimic de discutat, Hara poate intra în casa, iar tu poti pleca.
Apoi izbește ușa.
Se întoarce spre mine.
Jimin :Nu te înveți minte, nu?
CITEȘTI
Tu esti salvarea mea/P.JM/✨
RandomPark Jimin nu era genul de băiat cuminte și care să se bucure de viață. Pentru el aceste cuvinte nu existau. După ce părinții l-au abandonat, a fost pe cont propriu. A învățat să nu mai creadă în nimeni, și să nu se bazeze pe nimeni. Tocmai de acee...
